Alexandru C. Cuza

Alexandru C. Cuza
Alexandru C. Cuza
Născut	8 noiembrie 1857 Iași
Decedat	3 noiembrie 1947 Sibiu
Rezidență	România
Naționalitate	română
Domeniu	fizică
Instituție	Universitatea din Iași
Alma Mater	Facultățile de drept din Paris, Berlin și Bruxelles
Cunoscut pentru	Fondator și președinte al partidului Liga Apărării Național Creștine
Societăți	Academia Română Junimea

Nu confunda cu Alexandru Ioan Cuza.

Alexandru C. Cuza, cunoscut ca și A. C. Cuza (n. 8 noiembrie 1857, Iași — d. 3 noiembrie 1947, Sibiu) a fost un profesor de economie politică la Universitatea din Iași, om politic, antisemit notoriu și membru titular al Academiei Române din 1936.

Viața

Studiile primare le-a făcut în pensionul lui Anton Frey, distins pedagog german din Iași (1867–1871). Între 1871 și 1877 își face studiile secundare la Dresda, Germania, după care pleacă la Paris, și studiază la Sorbona, de unde își ia bacalaureatul în litere (1878–1881). Între 1882–1886 urmează facultățile de drept din Paris, Berlin și Bruxelles, obținând doctorate în științele politice și economice (1882) și, respectiv, în drept (1886).

Întors în țară, intră în cercul socialist al revistei Contemporanul din Iași, alături de Constantin Mille și Vasile G. Morțun. Intră apoi în cercul societății Junimea, colaborează la revista ei, Convorbiri literare și este ales (1890–1891), ca junimist, ajutor de primar al Iașului.

Colaborează la ziarul junimist Era nouă și în perioada 1892–1895 este ales pentru prima data deputat de Iași, când susține naționalizarea școlilor. Trece la conservatori, și este ales iar deputat, dar se retrage pentru a începe o mișcare personală antisemită.

Se unește cu Alexandru D. Xenopol și înființează în 1897, împreună cu acesta Liga contra alcoolismului și publicația Biblioteca Ligii contra alcoolismului.

Activitate politică

La 27 ianuarie 1901 ajunge profesor universitar. Se asociază cu Nicolae Iorga și începe (1906) să colaboreze la ziarul acestuia Neamul românesc. Împreună cu Iorga înființeaza (în 1910) Partidul Naționalist-Democrat. În 1912 înființează la Iași ziarul Unirea care aparținea noului partid.

În 1914 ține un discurs în parlament în care pledează pentru împroprietărirea generală a țărănimii și pentru votul universal.

Dar, se desparte de Iorga și după mai mult timp înființează împreună cu doctorul Nicolae Paulescu, Uniunea Național Creștină, în 1922, publicând totodată revista Apărarea Națională, având svastica drept simbol. În 1895 împreună cu Iorga devine inițiatorul Alianței Antisemite Universale (Universal Antisemitic alliance).

La 4 martie 1923 înființează Liga Apărării Național Creștine, iar la 14 iulie 1935 fuzionează cu Partidul Național Agrar, al lui Octavian Goga, formând Partidul Național Creștin.

„Cel mai important lucru ține de faptul că oricît de antisemit, naționalist, neplăcut xenofob ar fi fost omul Cuza, personajul politic Cuza preferă și urmează cu consecvență o linie radical de dreapta, mai apropiată de autoritarism decît de revoluționarismul fascist al Gărzii de Fier. Diferența majoră dintre cele două formațiuni, dintre Codreanu și Cuza, ține de faptul că Cuza nu a ieșit niciodată din cadrele politice existente în România interbelică. El a mers întotdeauna pe calea luptei parlamentare, a preferat întotdeauna să se raporteze la cadrul legislativ, nu a acceptat niciodată acțiunea violentă în stradă. Sigur că au existat formațiunile paramilitare ale lăncierilor care nu au fost create de Cuza, ci de către alți membri LANC și care nu fac altceva decît să ofere o forță de sprijin în campaniile electorale împotriva formațiunilor paramilitare ale Gărzii de Fier. Cuza a fost adeptul unei linii politice mai curînd tradiționaliste decît a uneia de tip revoluționar. Îi repugna filosofia faptei, a actului politic îndeplinit în stradă prin violență și participarea maselor. În al doilea rînd, Cuza merge strict pe ideea antisemită, în timp ce aceasta la Gardă reprezintă numai unul dintre elemente și nu neaparat cel mai important dacă ne gîndim la întreaga conducere a Gărzii, nu numai la Codreanu sau Moța.”

— Mihai Chioveanu, 2007

Alexandru Cuza a avut o intensă activitate antisemită. La data de 23 februarie 1945, guvernul român a anunțat că a fost anulat titlul de profesor onorific al lui Alexandru Cuza; la data de 6 aprilie 1945 Alexandru Cuza a fost arestat la Sibiu.

Activitatea literară

• Generația de la 1848 și era nouă (1889)
• Obiectul economiei politice și însemnătatea ei (1901)
• Naționalitatea în artă (1908)
• Plagiatul poporației (1911)
• Învățătura lui Iisus, judaismul și teologia creștină (1925)
• Lupta pentru credință (1928)
• Doctrina naționalistă creștină (1924)

Funcții deținute

• decan al Facultății de Drept din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași (1919)
• ministru de stat (28 decembrie 1937 – 10 februarie 1938)
• membru al Consiliului de Coroană (1939)

Bibliografie

• Cristian Sandache, Doctrina național-creștină în România, Ed. Paideia, București, 1997.