De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Bornitul este un mineral cuprifer.
[modifică] Caracteristici chimice şi fizice
Compoziţia bornitului este Cu5FeS4, are un sistem cristalin cubic, având o duritate de 3 pe scara Mohs[1] şi o culoare arămie-maronie, oxidând în albastru-violet şi în negru.Mineral relativ dens şi friabil, cu oxidare caracteristică fluorescentă, bornita conţine circa 63,31% cupru, 11,13% fier şi 25,56% sulf[2]. Nu formează cristale decât rareori; de obicei se găseşte în formă agregată în pegmatite şi în alte roci vulcanice, precum şi în filoane hidrotermale, împreună cu alte sulfuri, cum este calcopirita.
Bornita este întâlnită destul de frecvent şi, dat fiind conţinutul ei bogat în metale, este un mineral cuprifer cu importanţă economică. Cele mai mari zăcăminte se găsesc în Mexic şi la Butte, Montana, SUA. Numele popular de „minereu – păun” îi vine de la oxidarea caracteristică fluorescentă, de la albastru la violet şi roşu.
- ^ en [1] MinDat.org
- ^ en [2] WebMineral.com
