Bornit

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Bornit
Bornit
Formula chimică Cu5FeS4
Sistem de cristalizare orthorhombic
Clasa bipiramidală 2/m\ 2/m\ 2/m
Culoare arămiu, maroniu, violet
Duritate 3 - 3,25
Transparență rar transparent, translucid->opac
Spărtura sidefie, neregulată
Habitus pseudocubic, octaedru
Suprafața cristalului __
Cristale gemene __
Punct de topire --
Conductivitate termică __
alte caracteristici
reactivitatea chimică
Minerale asemănătoare --
Radioactivitate inexistentă
Magnetism Devine magnetic după încălzire

Bornitul este un mineral cuprifer.

Caracteristici chimice și fizice[modificare | modificare sursă]

Compoziția bornitului este Cu5FeS4, are un sistem cristalin cubic, având o duritate de 3 pe scara Mohs[1] și o culoare arămie-maronie, oxidând în albastru-violet și în negru.Mineral relativ dens și friabil, cu oxidare caracteristică fluorescentă, bornita conține circa 63,31% cupru, 11,13% fier și 25,56% sulf[2]. Nu formează cristale decât rareori; de obicei se găsește în formă agregată în pegmatite și în alte roci vulcanice, precum și în filoane hidrotermale, împreună cu alte sulfuri, cum este calcopirita.

Răspândire[modificare | modificare sursă]

Bornita este întâlnită destul de frecvent și, dat fiind conținutul ei bogat în metale, este un mineral cuprifer cu importanță economică. Cele mai mari zăcăminte se găsesc în Mexic și la Butte, Montana, SUA. Numele popular de „minereu – păun” îi vine de la oxidarea caracteristică fluorescentă, de la albastru la violet și roșu.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en [1] MinDat.org
  2. ^ en [2] WebMineral.com


Vezi și[modificare | modificare sursă]