Ludovic I al Bavariei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ludovic I
Rege al Bavariei
Portret de Joseph Stieler, 1825
Portret de Joseph Stieler, 1825
Domnie 13 octombrie 182520 martie 1848
Încoronare 1825
Predecesor Maximilian I al Bavariei
Succesor Maximilian al II-lea al Bavariei
Căsătorit(ă) cu Theresa de Saxa-Hildburghausen
Urmași
Maximilian al II-lea al Bavariei
Mathilde, Mare Ducesă de Hesse și de Rin
Otto, rege al Greciei
Prințesa Theodelinde a Bavariei
Luitpold, Prinț Regent al Bavariei
Arhiducesa Adelgunde de Austria-Este
Arhiducesa Hildegard de Austria
Prințesa Alexandra a Bavariei
Prințul Adalbert al Bavariei
Nume complet
Ludwig Karl August
Casa regală Casa de Wittelsbach
Tată Maximilian I al Bavariei
Mamă Augusta Wilhelmine de Hesse-Darmstadt
Naștere 25 august 1786(1786-08-25)
Strasbourg, Franța
Deces 29 februarie 1868 (81 de ani)
Nisa, Franța

Ludovic I al Bavariei (germană Ludwig I; n. 25 august 1786 – d. 29 februarie 1868) a fost rege al Bavariei, din 1825 până în 1848, când a abdicat în timpul revoluțiilor care au cuprins statele germane, în favoarea fiului său Maximilian al II-lea al Bavariei.

Mare iubitor al artelor și sprijinitor al acestora, Ludovic I al Bavariei a rămas cunoscut prin templul realizat pe malul Dunării, în apropiere de Regensburg, Walhalla, prin Galeria de frumuseți, precum și prin Gliptoteca de la München.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ludwig Karl August, devenit Ludovic I al Bavariei, fiu al lui Maximilian I al Bavariei, pe vremea când acesta era ofițer în serviciul Franței și al Wilhelminei de Hessa-Darmstadt, l-a avut de naș de botez pe Ludovic al XVI-lea al Franței, al cărui prenume îl poartă.

De foarte tânăr a prins gustul pentru arte și a efectuat numeroase călătorii în Italia. A luat parte la războaiele napoleoniene, mai întâi în trupele lui Napoleon, după care a trecut, ca urmare a schimbării politicii tatălui său, de partea coaliției anti-franceze, în 1813.

Tatăl său, nedorind o mezalianță cu o „napoleonidă”, Ludovic I s-a căsătorit, în 1810, cu Theresa de Saxa-Hildburghausen. Festivitățile ocazionate de această căsătorie sunt la originea primului „Oktoberfest[1].

Nouă copii au rezultat din căsătoria lui Ludwig Karl August cu Theresa de Saxa-Hildburghausen:

În viața privată Ludovic a fost modest și sociabil și a fost chiar cunoscut pentru ținuta lui de multe ori ponosită. Ludovic a fost greu de auz și a avut un semn din naștere pe frunte, care a fost de multe ori ascuns în portrete.

Ludovic a avut mai multe aventuri extraconjugale și a fost unul dintre iubiții lui Lady Jane Digby, o aventurieră aristocratică engleză.

Ludovic I al Bavariei accede la putere la moartea tatălui său, în 1825 și a continuat politica de mecenat dusă pe când era prinț moștenitor. Admirator al lui Goethe, a achiziționat operele pe care acesta le apreciase în mod deosebit la palatul Bevilacqua din Verona, precum și Cap de Meduză al marchizului Rondanini, descrisă cu entuziasm în Italianische Reise[2]. În 1812, cumpărase sculpturile templului din Aphaia la Egina, descoperite cu puțin timp înainte. A reușit să cumpere Faunul Barberini[3], în perioada dispersării colecțiilor Barberini[4].

Statuia lui Ludovic I al Bavariei, la Walhalla

.

Ludovic I al Bavariei în 1860, de Joseph Albert

Pentru adăpostirea colecțiilor sale, a construit la München Gliptoteca[5], Staatliche Antikensammlungen[6] precum și Alte[7] și Neue Pinakothek[8]. A transferat la München, capitala sa, universitatea[9] situată pe atunci la Landshut. Münchenul a devenit cel mai strălucitor și cel mai important centru artistic și universitar german.

A susținut lupta grecilor pentru independență de sub ocupația otomană, fiul său Otto devenind primul rege al Greciei independente sub numele de Otto al Greciei.

Între 1816 - 1842, a ridicat, pe malul Dunării, la est de Regensburg, un templu, după modelul vechilor temple antice grecești, Walhalla, pentru onorarea personalităților de excepție, de origine germană.

După Revoluția Franceză din iulie 1830, a devenit impopular datorită politicii sale represive, precum și datorită legăturii cu metresa Lola Montez.

A abdicat la 20 martie 1848, în favoarea fiului săi Maximilian al II-lea al Bavariei.

Ludovic I al Bavariei a decedat la Nisa, în 29 februarie 1868. A fost înmormântat la Abația Sfântul Bonifaciu din München.

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Heinz Gollwitzer, Ludwig I. von Bayern. Königtum im Vormärz. Eine politische Biographie. ISBN 3-7991-6287-9.
  • Hubert Glaser, Ludwig I. von Bayern: Lebensgang und Leitbilder. In: Die Sehnsucht eines Königs. Ludwig I. von Bayern (1786–1868), die Romantik und Schloß Runkelstein. Hg. v. der Stadt Bozen, Bozen 2003, p. 119–140.
  • Rudolf Reiser, König und Dame. Ludwig I. und seine 30 Mätressen. Buchendorfer Verlag, München 1999, ISBN 3-934036-05-8.
  • Rudolf Reiser, Ohne Bacchus friert Venus. König Ludwig I. in Anekdoten. München: Buchendorfer Verlag, 2001. ISBN 3-934036-48-1
  • Golo Mann, Ludwig I. König von Bayern. ISBN 3-923657-27-7.
  • Winfried Nerdinger (Hrsg), Romantik und Restauration, Architektur in Bayern zur Zeit Ludwigs I. 1825–1848, Hugendubel, München 1987, ISBN 3-88034-309-8.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Oktoberfest este un festival de șaisprezece zile care se desfășoară la München, în Germania. În zilele noastre, această sărbătoare a berii are loc mai cu seamă în septembrie, ea terminându-se în primul weekend al lunii octombrie.
  2. ^ În germană în text: Călătorii italiene
  3. ^ Faunul Barberini (în prezent în „Gliptoteca” din München) reprezintă un satir adormit, cu o figură anxioasă, ca în prada unor coșmaruri.
  4. ^ Familia Barberini este o celebră familie italiană florentină, originară din burgul Barberino, în Toscana, și ai cărei numeroși membri au jucat un rol important în secolul al XVII-lea.
  5. ^ Gliptoteca / Glyptoteca este un muzeu din München, care adăpostește sculpturi din antichitatea greacă și romană.
  6. ^ Colecțiile de antichități ale statului
  7. ^ Vechea Pinacotecă
  8. ^ Noua Pinacotecă
  9. ^ Ludwig-Maximilians-Universität München

Vezi și[modificare | modificare sursă]