Sari la conținut

Cinetism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cinetism (în limba engleză: Kinetic art) este o direcție în arta modernă însumând o serie de tendințe, curente și grupări preocupate de reprezentarea sau implicarea mișcării în artele vizuale.

Pe de o parte, se tinde spre iluzia mișcării prin procedee optice (Op art), în care obiectul în mișcare sau perceput simultan devine un pretext pentru reprezentarea mișcării înseși ca fenomen pur, eliberată total de suportul figurativ, bazată pe calitățile dinamice ale unor raporturi cromatice formale (Bridget Riley, Carlos Cruz-Diez), pe de altă parte, și acesta este teritoriul cel mai specific al cinetismului, creațiile încorporează fizic mișcarea sau se constituie într-un proces cinetic. La rândul său, acest domeniu al dinamismului concret își are diviziunile sale, majoritatea artiștilor experimentând diverse modalități. Uneori avem deaface cu prelungire a frondei dadaiste, artiști ca Yaacov Agam, Jean Tinguely, Bruno Munari, Pol Bury preluând cu sens ironic metafora mașinii, alteori, ca la Alexander Calder, Len Lye sau Vassilakis Takis, animarea mecanică sau cu forțe naturale și efecte imprevizibile marchează deschiderea spre joc aleatoriu.

David Roy: Pulsar - figură cinetică

Preocuparea pentru mișcare ca dimensiune a realității nu este nouă. Se poate aminti aici sincretismul, în care se îmbină elemente diferite de gândire și spre care converg diversele tendințe moderne vizând ambianța, spectacolul și acțiunea. Arta contemporană s-a depărtat de semnificația metafizică a mișcării. Demersul actual se leagă de revoluția mașinii, de noua accepțiune a temporalului, pornind de la timpul-durată bergsonian, timpul ca evoluție și mobilitate, de la teoria relativității, de la toată dinamica pe care civilizația tehnică a impus-o existenței cotidiene.

O modalitate mai recentă este cea a mișcării luminoase, fie că obiectele puse în mișcare sunt înzestrate cu efecte de lumină, fie că impresia mișcării este creată de emanații luminoase ritmice (David Roy), fie că, în sfârșit, operele se nasc din proiecții de lumină, ca la Julio Le Parc, Paul Friedlander sau la membrii Grupului N din Italia (Garcia Rossi, Francisco Sobrino).

Aceste preocupări duc în mod firesc la o artă-spectacol, la constrcții de ambianță: Turnul informațional al lui Nicolas Schöffer, ansamblurile arhitectonice sau de decorație urbană ale lui Yaacov Agam.

Yaacov Agam: Fântână în piaţa Dizengoff din Tel Aviv

Ca și în cazul expresionismului abstract, asistăm la o deplasare a interesului estetic spre experiența estetică (vezi și: Action painting). Reținem dintre foarte numeroși artiști care experimentează în acest domeniu câteva nume mai cunoscute:

Lucrări selectate

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]