Costumbrism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Costumbrismul este un curent artistic spaniol, care a început să se manifeste cam pe la mijlocul secolului al XIX-lea cu precădere în literatură, dar și în pictură, redând în operele lui caracteristice scene de viață și moravuri (din cuvântul spaniol „costumbre”, care înseamnă „obicei”, „morav”). Diferența dintre costumbrism și realism este că intenția costumbriștilor este doar cea de a descrie realitatea, fără a urmări o critică socială.

Costumbrismul în artă[modificare | modificare sursă]

Costumbrismul în artele vizuale (mai ales în țările Americii Latine) a început cu schițe etnografice și geografice, treptat în genul și peisajul. Deși de multe ori Costumbriștii idealizau moștenirile și obiceiurile patriarhale, iar motivele lor etnografice s-au transformat în scene de gen idilic, cu toate acestea, în general, Costumbrismul a jucat un rol pozitiv în formarea școlilor naționale de artă în multe țări.

Școlile mari de Costumbrist au fost formate în Cuba, Chile, Argentina, Uruguay și Venezuela. Artiștii cubanezi Ippolito Garneri (1783-1858) și Eduardo Laplante (1818-?) și-au dedicat munca de a ilustra natura și orașele, și F. Miale (1800-1868) și Victor-Patricio de Landaluse (1825-1889) specializați în pictura de gen au introdus multe motive în arta cubaneză, luate din viața reală. Pictorul uruguayan Juan Manuel Besnes-Irigoyen (1788-1865) a lucrat de asemenea în stilul costumbrismului (1788-1865), argentinianul Carlos Morel (1813-94), chilianul Manuel Antonio Caro (1835-1903), mexicanul Jose Agustin Arrieta (1802-79)[1].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Art finding Com — Artists' biographies : José Agustín ARRIETA”. Arhivat din original la . Accesat în . 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Costumbrism