Artă naivă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Artă naivă. Sub această denumire se descrie fenomenul apariției la sfârșitul secolului al XIX-lea și continuând în secolul al XX-lea a unor creații aparținând unor individualități care nu au frecventat școli de artă, ci au ajuns să-și constituie, pe cont propriu, atât viziunea, cât și mijloacele de exprimare plastică. Acești artiști mai sunt încadrați în diverse categorii, ca: "pictori populari", "artă instinctuală". Printre precursori poate fi amintit artistul american Edward Hicks (1780 - 1849).

Primii reprezentanți de seamă ai artei naive sunt francezul Henri Rousseau le Douanier (1844 - 1910) și georgianul Niko Pirosmani (1862 - 1918). Au urmat americana Grandma Moses (1860 - 1961), francezul André Bauchant (1873 - 1958), școala primitivilor croați de la Hlebine cu Ivan Generalic (1914 - 1992), pictorii naivi sârbi Slobodan Zivanovic (* 1943), Miroslav Srekovic, Dejan Zivanovic (* 1967), germanul Max Raffler (1902 - 1988), tânăra pictoriță de origine italiană Claudia Vecchiarelli și alții.

În România s-a afirmat autorul de reliefuri pictate Stan Pătraș, cunoscut pentru sculpturile sale din cimitirul vesel din Săpânța.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Oto Bihalji-Merin: Les Maîtres de l'Art naîf, Bruxelles, 1972
  • Vasile Savonea: Arta naivă in România, Editura Meridiane, București, 1980
  • Costel Iftinchi: 50 de ani de Artă Naivă în România - Enciclopedie, Editura Pim, Iași, 2010
  • Costel Iftinchi:  Istoria Artei Naive din România Editura CreArt, Iaşi, 2014; vol.1- De la începuturi până în anul 1999; vol.2- Din anul 2000 până la sfârşitul anului 2013

Legături externe[modificare | modificare sursă]