Jules Hardouin-Mansart
| Jules Hardouin Mansart | |
 Jules Hardouin-Mansart, bust din marmură de Jean-Louis Lemoyne | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Paris, Regatul Franței[5][6] |
| Decedat | (62 de ani)[1][7][2][3] Marly-le-Roi, Communauté d'agglomération Saint-Germain Seine et Forêts(d), Franța |
| Părinți | Raphaël Hardouin[*] |
| Frați și surori | Michel Hardouin[*] |
| Copii | Jacques Hardouin-Mansart[*] Cathérine-Henriette Hardouin-Mansart[*] |
| Ocupație | arhitect artist |
| Locul desfășurării activității | Paris Palatul Versailles |
| Limbi vorbite | limba franceză[8] |
| Clădiri semnificative | grand Commun[*] Grand Trianon[*] château de Chazeron[*] Palatul Versailles château de Marly[*] Place Vendôme[*] Domul Invalizilor château de Dampierre[*] |
| Premii | |
| chevalier de l'ordre de Saint-Michel[*] | |
Modifică date / text  | |
Jules Hardouin-Mansart (n. , Paris, Regatul Franței – d. , Marly-le-Roi, Communauté d'agglomération Saint-Germain Seine et Forêts(d), Franța) a fost un arhitect francez, unul dintre cei mai importanți arhitecți europeni ai secolului al XVII-lea, reprezentant al arhitecturi în stil baroc franceze.[9]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Jules Hardouin s-a născut la Paris și a studiat cu unchiul său François Mansart, de la care a moștenit planurile și detaliile lucrărilor sale și, de asemenea, i-a preluat numele Mansart. A mai studiat cu Libéral Bruant, arhitectul Domului Invalizilor.
Jules Hardouin a fost arhitectul șef al lui Ludovic al XIV-lea lucrând la extinderea castelului Saint-Germain-en-Laye, apoi la Palatul Versailles din anul 1675 a construit aripa din nord și aripa din sud. A proiectat și construit capela regală, împreună cu Robert de Cotte în anul 1710 și Galeria Oglinzilor împreună cu Charles Le Brun.
A participat la construcția Grand Trianonului, împreună cu Louis Le Vau, a oranjeriei și alte reședințe regale, precum Castelul Marly (început în anul 1679).
Printre realizările sale din Paris sunt Pont-Royal, Église Saint-Roch, biserica Domul Invalizilor (1680), Place des Victoires (1684–1686) și Place Vendôme (1690).
Hardouin-Mansart a proiectat un acoperiș mansardă la castelul Dampierre-en-Yvelines, construit pentru Charles Honoré d'Albert, duce de Luynes, ginerele lui Jean-Baptiste Colbert.
A murit la Marly-le-Roi în 1708.
Galerie
[modificare | modificare sursă]
Portret al lui Hardouin-Mansart de Hyacinthe Rigaud.
Portret al lui Hardouin-Mansart de François de Troy.
Place Vendôme din Paris de Hardouin-Mansart.
Grand Trianon din Versailles.
Biserica Domul Invalizilor din Paris
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 „Jules Hardouin Mansart” (în neerlandeză). RKDartists[*]. Wikidata Q17299517. Accesat în .
- 1 2 „Jules Hardouin Mansart” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
- 1 2 „Jules Hardouin-Mansart” (în engleză). Ratingen: Structurae. LCCN 2004564817. Wikidata Q1061861. Accesat în .
- ↑ „Jules Mansart” (în germană). Brockhaus Enzyklopädie[*]. . OL 19088695W. Wikidata Q237227. Accesat în .
- ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- ↑ Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Ардуэн-Мансар Жюль (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
- ↑ Andrew Bell. „Jules Hardouin-Mansart” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
- ↑ Bibliothèque nationale de France. „Jules Hardouin Mansart” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ↑ Dicționar enciclopedic român, Vol. III, K-P. Editura Politică, București. . p. 230.
