Gian Lorenzo Bernini
 |
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Gian Lorenzo Bernini | |
 Gian Lorenzo Bernini |
|
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Napoli, Regatul Neapolelui[5] |
| Decedat | (81 de ani)[2][3][4] Roma, Statele Papale[6] |
| Părinți | Pietro Bernini[*][7] |
| Copii | Domenico Bernini[*] |
| Cetățenie |  Italia |
| Religie | Anglicana[*] |
| Ocupație | sculptor[*] artist pictor arhitect |
| Activitate | |
| Mișcare artistică | Baroc |
| Opere importante | Palazzo Barberini[*], David[*], Apollo and Daphne[*], Catedra lui Petru, Bust of Costanza Bonarelli[*], Sant'Andrea al Quirinale[*] |
Modifică date / text  |
|
Gian Lorenzo Bernini a fost printre cei mai mari artiști ai barocului, cunoscut mai ales ca sculptor, deși a avut lucrări semnificative și în domeniul arhitecturii, picturii și poeziei. S-a născut în anul 1598 la Napoli, fiul sculptorului toscan Pietro Bernini. În 1605 familia lui s-a mutat la Roma. În copilărie, Gian Lorenzo a lucrat ca asistent al mai puțin talentatului său tată. A fost considerat unul dintre cei mai importanți artiști ai barocului. Mare arhitect și sculptor, activitatea lui Bernini este legată de acțiunea papilor din secolul al XVII–lea.
Capodopera sa este Piața Sfântului Petru din Roma, delimitată de o colonadă gigantică formată din 284 de coloane, desfășurate pe patru rânduri, cu 140 de statui. Soluția găsită de Bernini uimește și astăzi: cele două brațe ale colonadei strâng la pieptul Bisericii catolice, reprezentată de catedrală, credincioșii aflați în piață. Ca sculptor, Bernini poate fi încadrat barocului prin compozițiile sale ce redau mișcarea și prin preferința pentru policromie. Astfel, monumentul funerar al papei Alexandru al VII-lea combină marmura roșie, verde și albă, în care Bernini a sculptat figuri reale și alegorice, cu bronzul aurit. Personajele sunt dispuse scenografic și întreaga compoziție sugerează mișcarea.
Gian Lorenzo Bernini a construit două clopotnițe, care au trecut în istorie drept „Urechile de măgar ale lui Bernini”. La terminarea reparațiilor, același papă a ordonat să fie demontat plafonul din bronz din pridvorul Pantheonului, care de atunci oferă privirii scheletul și grinzile acoperișului. Bronzul, inclusiv cuiele, au fost reutilizate la turnarea coloanelor baldachinului din altarul Domului San Pietro din Vatican și a tunurilor noi pentru artilerie de pe zidurile Castelului Sant'Angelo. La 7 iulie 1894, în prezența unei delegații a guvernului, comisia arheologică italiană doboară "Urechile lui Bernini", Pantheonul revenind la splendoarea sa anterioară, pe care o putem admira astăzi.
Nu trebuie uitate nici intervențiile sale din Piazza Barberini în Roma, unde a pus să fie construite două fântâni (a Tritonului și a Albinelor) și Palatul Barberini.
Bernini a murit la 28 noiembrie 1680 și a fost îngropat în Biserica Santa Maria Maggiore din Roma, după ce a stat în serviciul a opt papi. A fost unul dintre cei mai de seamă artiști ai epocii.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- it Biografie la StoriaDellArte.com
- Cetatea lui Bernini, 17 noiembrie 2011, Paul Ioan, Revista Magazin
- Napolitanul care a cucerit Roma, 27 iulie 2010, Revista Magazin
- Urmasul lui Michelangelo, 10 decembrie 2009, Revista Magazin
- Borghese si Bernini, 13 februarie 2008, Revista Magazin
|
- ^ Gemeinsame Normdatei, accesat la 26 aprilie 2014
- ^ a b Data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015
- ^ a b Giovanni Lorenzo Bernini, RKDartists
- ^ a b Kunstindeks Danmark, accesat la 9 octombrie 2017
- ^ Gemeinsame Normdatei, accesat la 11 decembrie 2014
- ^ Gemeinsame Normdatei, accesat la 31 decembrie 2014
- ^ http://www.wissen-digital.de/index.php?title=Gian_Lorenzo_Bernini&galerie%5B2477_0%5D=0 Missing or empty
|title=(ajutor)
