Piața Sf. Petru din Roma

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Piața Sf. Petru văzută dinspre Bazilica Sf. Petru

Piața Sf. Petru din Roma (în italiană Piazza San Pietro) a fost realizată de unul dintre cei mai mari artiști și arhitecți ai barocului Gian Lorenzo Bernini între 1656-1667 la comanda Papei Alexandru al VII-lea în fața Bazilicii Sf. Petru din Roma. În prezent, Piața Sf. Petru este teritoriu al Statului Vatican. Mulți credincioși se adună aici pentru a asculta discursurile pontificului. În 1930 Mussolini a construit o stradă largă Via della Conciliazione (Împăcării), ce unește centrul Romei și Piața Sf. Petru din Roma.

Piața este înconjurată de coloane semicirculare ale ordinului toscan[1] proiectat de Bernini, care, în combinație cu catedrala, formează forma simbolică „Cheia Sfântului Petru”. În mijloc se află un obelisc egiptean din Heliopolis, adus la Roma de împăratul Caligula și, conform legendelor, a decorat circulația lui Nero, în care apostolul Petru a fost executat și în locul unde a fost ridicată o catedrală. Acesta este singurul obelisc din oraș, care a rămas neschimbat până în epoca Renașterii. Romanii medievali credeau că cenușa lui Iulius Cezar este ținută într-o minge de metal deasupra obeliscului.

Colonadele lui Bernini constituie frontiera de stat dintre Vatican și Italia.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Spațiul deschis aflat în fața bazilicii a fost reproiectat de Gian Lorenzo Bernini între anii 1656-1667, sub conducerea Papei Alexandru al VII-lea, ca o curte concepută „astfel încât Papa se fie văzut de un număr cât mai mare de oameni, pentru a primi și a da binecuvântarea, fie de la mijlocul fațadei bisericii, fie de la fereastră din Palatul Vatican ". Bernini a lucrat timp de un deceniul la interiorul pieței Sf. Petru. A folosit pentru construcția coloanelor sale renumite ordinul doric[2] [3]

Acoperișurile masive ale Palatului Apostolic au îngrămădit spațiul din dreapta fațadei bazilicii. Astfel construcțiile trebuiau să mascheze apartamentele papale. Obeliscul a fost poziționat în centru pieției, iar într-o parte o fântână de granit de Maderno[4]. Bernini a căutat ca fântâna să pară una dintre focurile ovato tondo, îmbrățișată de coloanele sale.

Potrivit Tratatului de la Lateran, zona Pieței Sf. Petruo este supusă autorității poliției italiene pentru controlul mulțimii chiar dacă face parte din statul Vatican.


St. Peter's Square and Basilica, 1909
Piața Sf. Petru și Biserica, 1909

Colonade[modificare | modificare sursă]

Obelisc[modificare | modificare sursă]

Pavaj[modificare | modificare sursă]

Galerie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Arhitectura - origine si evolutie
  2. ^ William Tronzo, ed., St. Peter's in the Vatican, Cambridge University Press, 2005, page 149.
  3. ^ Franco Mormondo, Bernini: His Life and His Rome, University of Chicago Press, 2011, page 203.
  4. ^ A fost înființată în 1613 prin ordinul lui Papa Paul al V-lea