Ștefan Uroș al IV-lea Dușan al Serbiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Frescă reprezentând pe Ştefan Duşan

Ștefan Uroș IV Dușan (Стефан Урош IV Душан) (aprox.130820 decembrie 1355), a fost regele Serbiei (din 8 septembrie 1331) iar titulatura oficială era de "Bazileu și autocrat al sârbilor și romanilor" (Bασιλεὺς καὶ αὐτoκράτωρ Σερβίας καὶ Pωμανίας [1]) din 16 aprilie 1345. Sub conducerea sa, Serbia și-a atins apogeul extinderii teritoriale, Țaratul Sârb fiind unul dintre cele mai mari state din Europa în acea vreme. Tilul său arăta că este conducătorul sârbilor dar și al vlahilor (romanilor). Vlahii erau încă o populație numeroasă, răspândită în toate spațiile balcanice ale fostului Imperiu Roman de Răsărit.

În 1347, Ioan al VI-lea Cantacuzino, devenit împărat al Imperiului Roman de Răsărit, nu a recunoscut titlul însușit de Dušan. Conform tradiției imperiale romane, în lume nu putea exista decât un singur împărat, ceilalți conducători fiind doar regi.

Stefan Uroš IV Dušan și Ioan Alexandru al Bulgariei au realizat o alianță, consfințită prin căsătoria regelui sârb cu Elena a Bulgariei, soră a lui Ioan Alexandru, în ziua de Paști din anul 1332.

Coroana sa este păstrată la mănăstirea Cetinje din Muntenegru.

  1. ^ Fine, John Van Antwerp (1994), The Late Medieval Balkans: A Critical Survey from the Late Twelfth Century to the Ottoman Conquest, University of Michigan Press, ISBN 978-0-472-08260-5