Clubul de la Roma

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Emblema Clubului de la Roma

Clubul de la Roma este o denumire simbolică pentru o organizație al cărei scop este să supună atenției întregii lumi diverse aspecte referitoare la viitorul planetei.

Clubul de la Roma este compus din oameni de știință, economiști, oameni de afaceri, înalți funcționari publici, șefi de stat și foști șefi de stat de pe toate cele cinci continente.

«Dacă Clubul de la Roma are vreun merit, acesta este întâietatea în a se răzvrăti împotriva ignoranței sinucigașe a omenirii cu privire la adevărata ei condiție.» dr. Aurelio Peccei

Obiective[modificare | modificare sursă]

Scopul principal al grupului este de a rezolva problemele legate de industria națională și internațională. Cercetările pe care inițiatorii Clubului de la Roma le-au intreprins cu privire la viitorul industriei și al economiei, ignorarea unor tendințe mondiale nefaste, în special cele legate de risipa de resurse care sunt principala cauză a crizei actuale, au dus la acuzarea lor că urmăresc regionalizarea și unificarea întregii lumi.

S-au înființat centre, instituții, organisme orientate spre câte o singură temă: mediul, populația, hrana, apa, educația. Au fost identificate problemele globale ale omenirii, de la climă și resurse naturale, până la marile dezechilibre economice între societățile privilegiate și cele în curs de subdezvoltare, foamete, sărăcie și boli.

Încă de la începutul activității, Clubul de la Roma a sugerat soluția unor investiții masive în educație, care este un factor cheie în soluționarea acestor probleme.

Clubul de la Roma a scos în evidență două aspecte de importanță crucială ale globalizării, plecând de la faptul că planeta se află în fața unor mari contradicții: în timp ce resursele planetei sunt limitate, dorințele, ambițiile sau tendințele ca acestea să fie consumate sunt nelimitate.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Clubul de la Roma a fost fondat în aprilie 1968 de către Aurelio Peccei, industriaș, fost președinte al companiei Fiat și Alexander King, om de știință scoțian.

În 1968 Aurelio Peccei, împreună cu câțiva industriași, înalți funcționari internaționali, savanți și filozofi s-au reunit pentru a pune în comun ideile lor și pentru a răspunde complexelor subiecte asupra viitorului planetei.

Decizia inițiatorilor a fost ca un grup de cercetători de la „Massachusetts Institute of Technology” să fie angajat spre a alcătui un proiect esențial pentru viitoarea activitate a Clubului de la Roma. Au fost puse câteva condiții esențiale pentru alegerea cercetătorilor ce vor lucra precum și a modului de lucru. Astfel, numărul celor implicați în proiect să fie redus, în jur de 100 de personalități, să nu aibă nevoie de finanțări mari, pentru a-și putea păstra independența; să fie apolitică, dar transculturală și în sfârșit, să fie neoficială, în sensul că nu se dorea să beneficieze de sprijinul vreunui stat sau organizații internaționale.

Clubul de la Roma a intrat în atenția publicului odată cu publicarea în anul 1972 a raportului Limitele Creșterii, de către Dennis Meadows de la „Massachusetts Institute of Technology”, ce s-a vândut în 30 milioane de exemplare, tradus în mai mult de 30 limbi, fiind considerată cea mai bine vândută carte despre mediul înconjurător. Raportul preciza că, «Dacă se mențin tendințele actuale de creștere ale populației mondiale, ale industrializării, contaminării ambientale, producției de alimente și epuizării resurselor, această planetă va atinge limitele creșterii în următorii 100 de ani. Rezultatul cel mai probabil ar fi o scădere subită și incontrolabilă atât a populației cât și a capacității industriale.» (Dennis Meadows Limitele Creșterii, 1972)

La acea vreme, Clubul de la Roma era constituit ca un grup informal alcătuit din șase persoane, neavând o existență corporativă. Grupul era format din:

  • Aurelio Peccei
  • Alexander King
  • Hugo Thiemann, Director al Institutului Batelle din Geneva
  • Max Kohnstamm (Olanda), fost Secretar General al CECO (Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului)
  • Saint Jean-Geours
  • Erich Jantsch

La 17 septembrie 1973 acest grup a emis un proiect cu numele „Regionalized and Adaptive Model of the Global World System” în care prezenta planul lor pentru a împărți țările lumii în zece regiuni socio-economice care mai apoi să fie conduse de către un singur guvern global. Regiunile socio-economice pe care ei le-au planificat sunt următoarele:

1. SUA, Canada și Mexic 2. Uniunea Europeană 3. Japonia 4. Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud, Israel și Insulele Pacificului 5. Europa de Răsărit 6. America Latină, Centrală și de Sud 7. Africa de Nord și Orientul Mijlociu 8. Africa Centrală 9. Asia de Sud și de Sud-Est 10.Asia Centrală.

După moartea lui Aurelio Peccei, în 1982, Clubul de la Roma n-a încetat să examineze în continuare tabloul lumii și să atragă atenția că o inevitabilă criză generală, cu implicații morale, politice, sociale și economice, amenință planeta. Mesajul pe care l-a lăsat pentru generațiile viitoare Aurelio Peccei a fost acela că lumea va avea un viitor bun, numai dacă va înceta risipa de resurse. Consider că acum trebuie să existe o viziune integrată asupra lumii (creștere economică, mediu, populație) și că noile tehnologii nu reprezintă o soluție suficientă pentru a rezolva problema schimbărilor climatice, mai ales acum când ne aflăm la limita unor schimbări ireversibile.

În „raportul Brundtland”, intitulat Viitorul nostru comun, prezentat la Conferința Națiunilor Unite de la Rio de Janeiro din iunie 1992, se afirmă că «dezvoltarea durabilă este concepută în viziunea reconcilierii dintre economie și mediul înconjurător, pe o nouă cale de dezvoltare care să susțină progresul uman, nu numai în câteva locuri și pentru câțiva ani, ci pentru întreaga planetă și pentru un viitor îndelungat».

La 17 decembrie 1992, prima regiune socio-economică a luat ființă prin acordul dintre președintele S.U.A., președintele Mexicului și reprezentantul Canadei care au semnat tratatul de colaborare NAFTA (North American Free Trade Area – Acordul Nord American de comerț liber).

În 2001, Clubul de la Roma a creat „tt30”, (Think Tank 30) alcătuit din membri în jurul vârstei de 30 de ani, care oferă acces Clubului de la Roma la ideile și viziunile tinerei generații.

Asociații naționale ale Clubului de la Roma au fost înființate în multe state din Europa, S.U.A., Canada, Mexic, Brazilia, Porto Rico, Venezuela și Asia. Acestea analizează problemele naționale și oferă consultanță factorilor de decizie la nivel național.

A doua regiune socio-economică, din Uniunea Europeană, din 1 ianuarie 2007, odată cu intrarea României și Bulgariei, a ajuns la 27 de state componente, iar o a treia regiune este deja formată.

Președinți[modificare | modificare sursă]

  • 1969–1984 : Aurelio Peccei
  • 1984–1990 : Alexander King
  • 1990–2000 : Ricardo Díez-Hochleitner
  • 2000–2006 : Prince El Hassan bin Talal
  • co-președinți din 2007: Ashok Khosla, Eberhard von Koerber

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]