Anton Moisescu

Date personale
Anton Moisescu
Născut	12 februarie 1913^[2] Umbrărești, Galați, România
Decedat	2002 (88 de ani)^[2] București, România
Copii	Elena (căsătorită cu Nelu Tătaru)^[1]
Cetățenie	România
Ocupație	politician diplomat
Limbi vorbite	limba română
Deputat în Marea Adunare Națională
În funcție 1969 – 1975
Circumscripția	Nicorești
În funcție 1961 – 1969
Circumscripția	Matca
În funcție 1957 – 1961
Circumscripția	Corod
În funcție 1952 – 1957
Circumscripția	Tecuci
Membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român
În funcție 25 iunie 1960 – 12 august 1969
Președinte al Prezidiului Marii Adunării Naționale
În funcție 7 ianuarie 1958 – 11 ianuarie 1958
Ambasador al României în Argentina
În funcție 10 martie 1956 – 21 ianuarie 1957
Ambasador al României în Statele Unite ale Americii
În funcție 30 octombrie 1954 – 10 martie 1956
Al 18-lea guvernator al Băncii Naționale a României
În funcție 5 martie 1952 – 23 mai 1953
Precedat de	Aurel Vijoli
Succedat de	Petre Bălăceanu
Președintele Crucii Roșii Române

Premii	Ordinul Muncii clasa I[] (1963) Ordinul Muncii clasa a III-a[] (1949) Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a III-a[] (1954) Ordinul „23 August” clasa a III-a[] (1959) Ordinul Apărarea Patriei clasa a II-a[*] (1957)
Partid politic	PCR (1932–1989)
Alma mater	Universitatea Serală de Marxism-Leninism[*]
Modifică date / text

Anton Moisescu (n. 12 februarie 1913, Umbrărești, Galați, România – d. 2002, București, România) a fost un politician comunist român.

În anul 1932 a devenit membru al Partidului Comunist din România. În perioada 5 martie 1952 - 23 mai 1953 a fost președinte al Băncii de Stat a Republicii Populare Române.^[3] În mai 1961 a fost decorat cu medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România". Anton Moisescu a fost deputat în Marea Adunare Națională în perioada 1952-1975.

A fost membru al CC al PMR/PCR (1955-1969), ministru plenipotențiar în SUA (1954-1956) și Argentina (1956-1957), secretar al Consiliului Central al Sindicatelor (din 1957), iar între 1962-1971 a fost președintele Societății Crucea Roșie.

În anul 1963 a fost decorat cu Ordinul Muncii cl. I.^[4]

Note

^ ro Veselia pesimismului. Vladimir Tismăneanu, despre Adrian Andronic
^ ^a ^b Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Membrii C.C. ai P.C.R. (PDF)
^ Banca Națională a României - Guvernatorii BNR
^ Decretul 27/1963 pentru conferirea „Ordinului Muncii” clasa I tovarasului Anton Moisescu^{[nefuncțională]}, legestart.ro, accesat 2010-08-16

[1] ro Veselia pesimismului. Vladimir Tismăneanu, despre Adrian Andronic

[2e196363bca288141fe57916bd4bb397-2] Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Membrii C.C. ai P.C.R. (PDF)

[3] Banca Națională a României - Guvernatorii BNR

[4] Decretul 27/1963 pentru conferirea „Ordinului Muncii” clasa I tovarasului Anton Moisescu^{[nefuncțională]}, legestart.ro, accesat 2010-08-16

[2]

[1]

[3]

[4]