Ion C. Pena

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ion C. Pena
Ion pena foto nr 1.jpg
Ion C. Pena
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Troianul, România Modificați la Wikidata
Decedat (32 de ani) Modificați la Wikidata
Alba Iulia, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupație jurnalist
poet
romancier[*] Modificați la Wikidata

Ion C. Pena (n. 25 august 1911, comuna Belitori, azi Troianul, județul Teleorman - d. 29 iulie 1944, Alba Iulia) a fost un publicist, poet, epigramist și prozator român. S-a născut într-o familie de țărani agricultori, fiind primul din cei șapte copii ai familiei Chiriță (Firică) Pena (1888 - 1963 Polibiada (Lisandra) Pena (1888 - 1971). Mort în rǎzboi, perceptorul - scriitor este înmormântat în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia.

Studii[modificare | modificare sursă]

A urmat cursurile Școlii primare de bǎieți „Vasile Alecsandri”, în satul natal. A continuat cu Școala de Comerț Elementar[1] din Roșiorii de Vede și, ulterior, cu Școala de Comerț Superior[2] din Turnu Măgurele, care în acea perioadă era reședința de județ. În aceste școli i-a avut printre colegi pe viitorul publicist și primar Nicolae Stănescu - Udrea (1909 – 1983) din Roșiorii de Vede și pe viitorul pedagog, poet și prefect al județului Teleorman – Florian Crețeanu (1908 – 1972) din Turnu Măgurele.

Publicistică[modificare | modificare sursă]

Debutează în 15 aprilie 1932 în "Revista - SO4H2", din Turnu Măgurele, cu poezia "Alpinism", scrisă în 1928. Tot în acest an traduce și publică, împreună cu Ștefan Baljalarschi, "Poemele mele" a lui Serghei Esenin. De tânăr, Ion C. Pena și-a creat multe adversități publicând în Revista "SO4H2"(Acid sulfuric) texte prin care se delimita de „exclusivismul rasei și culturii germane”, în care-l combate pe Oswald Spengler, filosof idealist, reprezentant al antiintelectualismului și istoric german, un critic fervent al latinității.

Dialogurile sale epigramistice merg până la caricaturizarea celor mai înalte vârfuri ale societății literare sau politice: A. C. Cuza, Ion Pillat, Radu D. Rosetti, Al. O. Teodoreanu, Nicolae Iorga, N. Crevedia[3] (“Eugen Barbu e fiul lui Nicolae Crevedia”), Octav Dessila, Al. Macedonschi, Aurel Chirescu, Emanoil Bucuța, Gr. Trancu-Iași, Al. T. Stamatiad, Ion Minulescu, M. Ar. Dan, Tudor Măinescu, A. C. Calotescu-Neicu, Al. Cazaban, Tudor Arghezi, Mircea Pavelescu, I.Gr.Periețeanu, Ion Vinea, Iancu Brezeanu, Damian Stănoiu, N. Davidescu, Florin Iordăchescu, Victor Eftimiu, G. Topârceanu, Miguel de Cervantes Saavedra, G. Bogdan Duică, Cincinat Pavelescu, Ponțiu Pilat, Socrate, Hamlet[4] și alții. În 1939, deja Ion Pena publica poezii în controversata revistă "Prepoem"[5], care după septembrie 1940 este considerată de orientare legionară[6]. Pena n-a avut nicio colaborare cu "Prepoem" pe timpul sederii legionarilor la putere pană la 14 februarie 1941, când Statul Național-Legionar a fost abrogat în mod oficial, instaurându-se dictatura militară a generalului Ion Antonescu . Mai mult, in singurul volum care i-a apărut in 1939, "Furcile caudine", este inclusă si o epigramă in care-l ia peste picior pe A.C. Cuza, mentorul și principalul susținător al lui Corneliu Zelea Codreanu: Lui A. C. Cuza// Din tinerețe n’a mai dat/O epigramă – și-i păcat !/ Misterul ? Muza i-a fugit/ Ca nu cumva pîn’ la sfîrșit,/ Uzînd de abila-i suveică / S-o scoată și pe ea evreică.

Anti-bolșevic convins, scria înainte de venirea trupelor sovietice în Revista "Păcală" al carei motto era: „Iar când la Patria Română/ Râvnește hidra bolșevică/ Nesățioasă și păgână,/ Ia și o armă, că nu strică!."

La începutul anilor '40, poetul Pena publica frecvent în "Universul Literar". Este de notorietate faptul că Palatul Universul, de pe strada Brezoianu, a fost centrul presei interbelice, "Universul Literar" fiind suplimentul celui mai popular și influent ziar din perioada interbelică, "Ziarul Universul". În 7 martie 1942, redactorul Ștefan Baciu (1918 - 1993) îl numea pe Pena - "Un poet plin, de un talent robust, original și format, care face o figură cu totul aparte în corul celorlalți", „astăzi Ion Pena vine între noi cu o liră cu totul înnoită, așezându-se dintr’odată pe primul plan al poeziei tinere ... versurile lui trebuiesc citite cu toată atenția. În miezul lor se sbate un poet de rasă care semnează simplu și deslușit: Ion Pena. Celelalte poezii, toate, una mai întreagă decât cealaltă. „Iată un poet!”, am exclamat către camarazii mei după ce isprăvisem lectura lor. Și nu mă înșelasem deloc: Ion Pena, acest nou poet, i-a cucerit și pe ei, prin simpla lectură, fără reverențe și fără salamalecuri. Aceasta este pecetea talentului.” În "Universul Literar" au mai debutat, in acea perioadă, Ștefan Augustin Doinaș, Leonida Secrețeanu și Ion Caraion. În cartea sa de memorialistică, "Praful de pe tobă. Memorii 1918-1946", scrisă în 1980 la Honolulu, Ștefan Baciu[7] iși amintea de Pena, neștiind că acesta decedase încă din 1944.

Un scriitor „fantazian“[modificare | modificare sursă]

Astăzi, noi putem să judecăm firul epic din povestirea utopică în două părți, "Moneda fantazienilor"[8], scrisă la Sichevița, județul Caraș Severin în 1937 - 1938 în care Pena merge cu anticipația pânǎ în 1 ianuarie 2000. Prima parte a fost publicatǎ în ziarul „Drum” in anul 1937, numărul de Crăciun, iar partea a doua, singurul manuscris, în dactilogramă, rămas la fratele Petre C. Pena, a ajuns la nepotul lor, Marin Scarlat, care l-a dat spre publicare. În povestire, previziunile autorului au mari analogii cu colectivizarea și cooperativizarea (coop-uri, gradinițe, ..), dovedindu-se un bun analist social de anticipație. Prozatorul Constantin Stan (1951 - 2011), în "Ziarul de Duminică", din 28 septembrie 2001, în articolul "Un caz ciudat", vorbește despre faptul că Pena, prin povestirea sa il devansează pe Orwell. În volumule sale „Fotografii la periscop” și „Secvențe de istorie literară - opera omnia - publicistică și eseu contemporan”, care cuprind studii și articole despre Radu Grămăticul, Grigore Gellianu[9], Șt. O. Iosif, Gala Galaction, Ion Pena, Constantin Noica, Marin Preda și Mircea Scarlat, Stan V. Cristea îl numește pe Pena: Un scriitor „fantazian” nedreptǎțit . Profesorul, ziaristul și prozatorul Victor Marin Basarab[10] afirma în 2001: „Moneda fantazienilor” ar trebui pusǎ în circulație și așezatǎ într-o exactǎ comparație cu proza urmuzianǎ[11], într-o corectǎ înțelegere a vizionarismului sud-est european și, de ce nu, la baza teatrului absurdului ionescian[12]. Acum, în 2014, citind și cumpǎnind, putem afirma că el a fost un vizionar[13].

Publicații[modificare | modificare sursă]

Între 1928 - 1944, Ion C Pena a publicat poezii, epigrame si proză în urmǎtoarele publicații:

Activitate profesional-socială[modificare | modificare sursă]

Profesional, ca finanțist (perceptor[25]), a funcționat timp de 4 ani și 10 luni în Sichevița - județul Caraș Severin (1936 - 16 iulie 1941), ca delegat de agenție. Aici înființează Căminul cultural - "Lumina", cu sediul în incinta Primăriei, doneazǎ cǎrți bibliotecii și împreunǎ cu sǎtenii procurǎ un aparat de proiecție.

Apoi, la Domnești - Muscel, actualmente în Argeș, Pena lucrează ca agent administrativ. Aici înființează, în 1941, "Biblioteca modernă"[26] prin care caută să satisfacă cerințele de lectură ale localnicilor, în special intelectualii comunei, precum și tineretul școlar. El este sprijinit de tineretul grupat în jurul normaliștilor[27] Luca Ionescu și N. Ionescu. În Domnești se împrietenește cu Gheorghe Șuța[28], care-l și găzduiește până la plecarea pe front. Acesta era președintele Partidului Național Țărănesc, mare industriaș și comerciant, unchiul Elisabetei Rizea din Nucșoara, Argeș, participantă activă la Rezistența anticomunistă din Munții Făgăraș, "Haiducii Muscelului". În fapt, Gheorghe Șuța era fratele avocatului Nicolae Șuța, șeful de cabinet al vicepreședintelui PNȚ, Ion Mihalache și deputat de Muscel în Camera Deputaților.

Fiind mobilizat din Domnești, pe frontul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Pena moare de tânăr pe 29 iulie 1944, la numai 33 de ani, fiind înmormântat în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia. Viața lui s-a consumat sub zodia tragicului, el conducǎndu-și pe ultimul drum patru din cei șase frați: Lina, Fǎnica, Nicu și Costache. Ion C Pena n-a fost căsătorit și n-a avut copii. Este al cincelea copil pe care părinții, Firică și Lisandra Pena, aveau să-l înmormânteze în timpul vieții.

A fost susținător al Partidului Național Țărănesc, de aici și prietenia lui cu Gheorghe Șuța, președintele PNȚ din Domnești. Orientările amintite aici i-au adus – în perioada 1945-1989 - represaliile sistemului care l-a înscris în „Fondul special – interzisi (S)”.

Și totuși, straniu, în 1993 îl găsim menționat în „Bibliografia operelor autorilor legionari”, de Nicolae Niță, apărută în editura „Libertatea” din JacksonvilleSUA, alături de Emil Cioran, Petre Țuțea, Constantin Noica, Mircea Eliade, Nae Ionescu, Radu Gyr și alții. Scriitorul apare pe pagina 204 cu consemnarea: „Pena C.I. – poet. Colaborator la revista „Drum”, apărută în orașul Roșiorii de Vede”, fără alte detalii precum la alții, la care se specifică în mod expres că „au publicat numeroase lucrări de specialitate și au colaborat asiduu la revistele și ziarele legionare din țară”, precizându-li-se și opera. „Nu avea predilecție pentru cultul legionar”, afirma Luca I Ionescu[29] din Domnești – Argeș, cel ce între 1941 – 1944 s-a cunoscut cu poetul (afirmație făcută în emisiunea de evocare a lui Pena la postul de radio „Impact 94,4 FM” din Roșiorii de Vede, în 24 august 2001, în ajunul împlinirii a 90 de ani de la nașterea scriitorului). Istoricul Cătălin Borțun de la Muzeul Județean Teleorman, autor al lucrǎrii „Mișcarea legionară din județul Teleorman", apǎrutǎ în 2011, la Editura Renaissance din București, a afirmat că în documentările sale nu a gasit nicio referire la numele de Ion Pena. Din cererea[30] pe care Pena o trimite Ministrului Finanțelor, în calitate de agent administrativ cl. II în com. Domnești, jud. Muscel, aflǎm cǎ el a venit în localitate în primǎvara lui 1941.

Activitatea literară[modificare | modificare sursă]

Ion Pena - portret de Al Popescu Tair din volumul "Furcile caudine" 1939

A fost membru activ al Grupării literare „Drum” din Roșiorii de Vede, asociație[31] a tinerilor publiciști teleormăneni, înființată în 1935 sub președinția de onoare a scriitorului Zaharia Stancu, președinți activi fiind Nicolae Stănescu-Udrea și Florian Crețeanu. În editura acestei grupări îi apare, în 1939, volumul de epigrame „Furcile caudine[32][33], tipărit la Tipografia „Lumina poporului” din aceeași localitate. Având recenzii favorabile, George Călinescu îl înscrie în „Istoria Literaturii Române de la origini până în prezent”, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1941. În aceeași editură urmau să îi apară în 1940 (deja erau anunțate în revista bucureșteană „Prepoem”, an I, nr. 11 din mai 1940) un volum de poezii intitulat „Iarmaroc” [34] și un volum de epigrame „Flori veninoase”, dar care, din păcate, nu aveau să mai vadă lumina tiparului, întrucât revista și editura „Drum” au fost suspendate de cenzură în același an. Cunoscutul publicist și istoric literar Stan V. Cristea[35], membru în Uniunea Scriitorilor din România, consemna în „Caligraf” din iulie 2005: „Surprinzător, prin 1943 – 1944, Ion Pena pare că evolua spre un nou fel de poezie ... îi întrezărim – incredibil, cumva pe Nichita Stănescu și Marin Sorescu

La plecarea din această lume, în 29 iulie 1944, scriitorului i-au rămas mai multe manuscrise, dintre care șase volume erau pregătite pentru tipar, între ele aflǎndu-se și cele două volume, „Iarmaroc” și „Flori veninoase”, oprite de cenzură în 1940:

  • Patru volume de poezii : "Iarmaroc" (un volum de poezii, voluminos, de peste o sută de poezii, din care câteva au apucat sa fie publicate), "Varietăți", "Fum" si "Nord". Din pacate, aceste volume s-au pierdut sau sunt răspândite pe la diverși prieteni.
  • "Simple nimicuri"[36] - plachetă de poezii, în dactilogramǎ[37] - publicată în "Scrieri" - Ion Pena, apărută în 2011.
  • "Flori veninoase"[38]- volum de epigrame, în dactilogramǎ, apărut în "Scrieri" - Ion Pena.

Ion C Pena a creat și s-a impus într-o perioadă tulbure (1928-1944) a istoriei României și a Europei; etapă, însă, urmată de epoca regimului comunist – perioadă ce a dus la scoaterea acestuia vreme îndelungată în afara circuitului public prin includerea sa în Fondul special - interzise între 1945-1989.

Înainte de decesul său, la doar 33 de ani, lasă un testament colegilor, prietenii din perceptia Domnești - județul Muscel, Ioan T. Zăinescu și C. Mateescu, prin care îi ruga pe alți trei prieteni de suflet: Gheorghe Șuța, Florian Crețeanu și Nicolae Stǎnescu - Udrea să se îngrijească de publicarea scrierilor sale. Din pacate acest lucru se îndeplinește abia în anul 2011, când se împlineau 100 de ani de la nașterea sa. Multe manuscrise s-au pierdut[39] din cauza unora dintre prietenii săi. Volumul postum[40] „Scrieri” - Ion Pena, aparut la 67 de ani de la plecarea sa în neființă, include poezii, epigrame, precum și proză, dovedind talentul multilateral al autorului. Acest volum cuprinde următoarele secțiuni:

- Epigrame publicate în volumul „Furcile caudine”
- Epigrame refuzate în 1939, la publicarea volumului „Furcile caudine”
- Epigrame din volumul„Flori veninoase"
- Alte epigrame, publicate în diverse ziare și reviste

  • Ion Pena – poet:

- Poezii publicate în diferite ziare și reviste ale vremii
- Placheta „Simple nimicuri”

- „Moneda fantazienilor” – povestite utopică
- „Exclusivismul rasei și culturii germane”

Imagini[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Abia după „dezghețul ideologic” din deceniul al șaptelea, Pena este inclus în antologia "Epigramisti români de ieri și de azi" a lui N. Crevedia, din 1975 - Editura Eminescu. Iar in ziarul „Teleormanul ”, din 29 septembrie 1979, Gh. Filimon și I. Bâlă în articolul „Fișe de istorie literară” consemnează curajos pentru acea vreme: „Printre condeierii teleormăneni se numără și Ion Pena, poet delicat și plin de talent, pe nedrept, poate uitat astăzi". De asemenea, se mai află menționat în:

  • G. Călinescu: Istoria literaturii române de la origini până în prezent - Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1941;
  • G. Călinescu: Istoria literaturii române de la origini până în prezent – Editura Minerva, București, 1982;
  • Stan V. Cristea: Județul Teleorman – Dicționar biobibliografic – Editura Teleormanul liber, Alexandria, 1996;
  • Stan V. Cristea: Introducere în istoria culturală a județului Teleorman – Editura Rocriss, Alexandria, 2003;
  • Stan V. Cristea: Dicționarul scriitorilor și publiciștilor teleormăneni – Editura Rocriss, Alexandria, 2005;
  • Dumitru Vasile Delceanu: Vocația scrisului în Teleorman – Editura Teleormanul liber, Alexandria, 2005;
  • Păstorel (Al.O.Teodoreanu): „Bahice și politice” – Antologie de George Zarafu, Editura Victor Frunză, București, 1996;
  • Lucian Predescu: Enciclopedia României – Cugetarea, Editura Saeculum, București, 1999;
  • Ion Scarlat: Monografia comunei Troianul – Editura Erc Press, București, 2005;
  • Ion Al. Stănescu: Dicționar al oamenilor de cultură, artă și știință din Teleorman – Editura Calende, Pitești, 1993;
  • Stan V Cristea: Fotografii la periscop - Editura Aius, Craiova, 2013;
  • Stan V Cristea: Secvențe de istorie literară - opera omnia - publicistică și eseu contemporan” - Editura TipoMoldova, Iași, 2014;
  • Avram N. Elisei, Luca I. Ionescu, G. Boșcănici, M. Mitulescu, Monografia comunei Domnești - Editura Caligraf Activ–Pitești, 1998

Articole[modificare | modificare sursă]

  • Nae Antonescu[41]: „Poeți uitați: Ion Pena”, în Revista „Poesis”[42], nr. 10 – 11 – 12 din octombrie – decembrie 2000;
  • Ștefan Baciu: „Un poet – Ion Pena”, în „Universul literar” din 7 martie 1941;
  • Florea Burtan[43]: „Scriitori din Teleorman: Ion Pena - 90”, în „Caligraf”[44] din august 2001;
  • Iulian Chivu: „Poetul Ion Pena” în „Aldine”[45] din 23 august 2003;
  • Stan V. Cristea: „Despre Ion Pena, la 90 de ani de la naștere”, în „Drum” din 14 – 20 septembrie 2001;
  • Stan V. Cristea: „Ion Pena – un scriitor nedreptățit”, în „Caligraf” din iulie 2005;
  • Dumitru Vasile Delceanu: „Pleiada de la „Drum”. Câteva voci distincte”, în „Caligraf” din mai 2003;
  • G. Filimon[46], I. Bâlă: „Fișe de istorie literară – Ion Pena”, în Teleormanul din 29 septembrie 1979;
  • Ion Hogaș: „Ion Pena – 80” (n.a. – de ani de la naștere), în „Teleormanul liber” din 30 august 1991;
  • Valentin Leahu[47]: „După ce a fost cenzurat de Antonescu, poetul Ion Pena va fi republicat”, în „Monitorul” din 25 – 26 august 2001;
  • Miron Manega[48]: „Și eu știu să scriu! – Ion Pena”, în ziarul „Național” din 17 septembrie 2001;
  • Ion Scarlat: „95 de ani de la nașterea poetului Ion Pena”, în „Informația Teleormanului” din 23, 24, 25 august 2006
  • Constantin Stan: „Un caz ciudat”, în „Ziarul de duminică” din 28 septembrie 2001;
  • Ion Al. Stănescu: „Ion C. Pena - 90 de ani de la naștere”, în „Drum” din 14 – 20 septembrie 2001.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ În 1923 s-a înființat la Roșiorii de Vede Școala Elementară de comerț care a funcționat într-o clădire pe strada Lt. Bălcescu
  2. ^ În anul 1925, la Turnu Mǎgurele se înființa „Școala Superioarǎ de Comerț” care și-a desfǎșurat activitatea în primii ani într-un local închiriat.
  3. ^ N. Crevedia (pseudonim al lui Nicolae Cârstea; 24 noiembrie 1902, Crevedia Mare, județul Giurgiu - 5 noiembrie 1978, București) este un poet, prozator și gazetar.
  4. ^ Pena folosește ultimele cuvinte ale lui Hamlet: „Restul e tăcere.”, din tragedia lui William Shakespeare, în epigrama: „Hamletiană”
    Sub privirile-i severe
    Fac și eu firescul gest
    De-a mă-ntinde după rest;
    Însă .. restul e tăcere …
  5. ^ „Revistă de afirmare a tinerei poesii românești”, ce devine în 1941 „Revista româneascǎ de poesie”
  6. ^ Statul național-legionar a fost denumirea purtată de Regatul României timp de 138 de zile, în perioada dintre 14 septembrie 1940 (când s-a format Guvernul Ion Antonescu) și 14 februarie 1941, când Statul Național-Legionar a fost abrogat în mod oficial, instaurându-se dictatura militară a generalului Ion Antonescu[
  7. ^ Ștefan Baciu în dosarele Securității. Născut la Brașov în 29 octombrie 1918, îi are ca profesori în timpul liceului pe Emil Cioran (logică și filosofie) și Octav Șuluțiu. Este autorul a peste 50 de cărți de poezii, memorii, traduceri și eseuri și în jur a 5000 de articole și studii în diferite limbi.
  8. ^ In Dicționarul limbii române cuvintele „fantazia” si „fantazian” nu au fost gasite.
  9. ^ Grigore Gellianu (circa 1835 - circa 1900) - publicist. Numele lui a fost scos din uitare de Nicolae Iorga, cel care introduce în circulație identificarea lui Gellianu cu Anghel Demetriescu, în legătură cu paternitatea articolului Poeziele d-lui Eminescu, apărut în „Revista contimporană”, în 1875. Această opinie s-a impus.
  10. ^ Marin Basarab, Victor, prozator și ziarist (n. 29 octombrie 1940, în Turnu Mǎgurele, județul Teleorman, m. 5 iulie 2003, în București), a fost redactor - documentarist la ziarul Curentul (1997-2000). A publicat fragmente din romanul „Matase pentru Pontul Euxin” (1975, in revistele Luceafarul si Romania literara). A debutat editorial cu volumul de povestiri „Everest - Turnu Magurele”, București, Editura Cartea Romaneascǎ, 1978. A colaborat cu versuri si proza, recenzii, interviuri, eseuri si reportaje in „Azi”, „Curentul”, „Luceafarul”. A mai semnat: V.M. Basarab. Mai multe romane și volume de povestiri, precum „Toamna proștilor”, „Dupǎ cǎderea nopții de mai”, „Dimineața sclavului Epictet”, „Mǎtase pentru Pontul Euxin”, „Dionysos, tatǎl meu plâns”, „Sǎrbatoare eroilor”, „Bonjour, Machiavelli”, „Rana mea Valahia”, au rǎmas nepublicate, prin sertarele diferitelor edituri. A fost distins cu premiul revistei Luceafarul pentru proza (1974). A fost membru al „Uniunii Ziariștilor din Romania” și al „Asociației Ziariștilor din Romania”.
  11. ^ Urmuz, pseudonimul literar al lui Demetru Demetrescu-Buzău, (n. 17 martie 1883, Curtea de Argeș - d. 23 noiembrie 1923, București) a fost un scriitor român de avangardă.
  12. ^ Eugen Ionescu (n. 26 noiembrie 1909, Slatina - d. 28 martie 1994, Paris), cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze, a fost un scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze.
  13. ^ Persoana care prevede, întrezărește evenimente viitoare; stăpânit de vise, de idealuri.
  14. ^ Slove de foc - Tribunǎ de luptǎ naționalistǎ, creștinǎ și spiritualǎ - com Belitori (Troianul), județul Teleorman, Director: Marin M Pietreanu
  15. ^ „DRUM” - Revistǎ de literaturǎ si artǎ a Grupǎrii „Drum” din Roșiorii de Vede, Director: Nicolae Stanescu Udrea
  16. ^ Revista „SO4H2” - literaturǎ, pamflet, humor - Turnu Magurele, Director: Dan Mures, Secretar de redacție: Felix Tassoni
  17. ^ „Graiul Tineretului” - Organ al Tineretului Național - Tǎrǎnesc - Turnu Mǎgurele, Apare sub conducerea unui comitet
  18. ^ „Oltul” - „Revistǎ de culturǎ generalǎ, literaturǎ și artǎ” - Turnu Mǎgurele, Director: Ion C Voiculescu, Prim redactor: Florian Crețeanu
  19. ^ Ion Caraion (pseudonimul literar al lui Stelian Diaconescu; n. 24 mai 1923, Pălici, Buzău, România – d. 21 iulie 1986, Lausanne, Elveția) a fost un scriitor român.
  20. ^ Alexandru Lungu (n. 13 aprilie 1924, Cetatea Albă - d. 24 iunie 2008, Bonn, Germania) a fost un medic endocrinolog, grafician, pictor și poet român.
  21. ^ Revista „Epigrama”, București, Director: Virgiliu Slǎvescu
  22. ^ Revista „Pǎcalǎ” - București, Director: Virgiliu Slǎvescu
  23. ^ „PREPOEM” - „Revista de afirmare a tinerei poesii românești”, care devine „Revista de poesie româneascǎ”, Bucuresti
  24. ^ „Universul Literar” - sǎptǎmânal al ziarului „Universul” - București, Director și administrator delegat: Stelian Popescu
  25. ^ În trecut - Persoană însărcinată cu strângerea impozitelor și a taxelor oficiale; agent de percepție
  26. ^ Din „Monografia comunei Domnești”, capitolul „Cultura”, autori: Avram N. Elisei, Luca I. Ionescu, G. Boșcănici, M. Mitulescu, Editura Caligraf Activ–Pitești, 1998
  27. ^ Elev al unei școli normale
  28. ^ Acesta era fratele avocatului Nicolae Șuța, care locuia în Câmpulung, și se bucura de sprijinul acestuia pe plan județean, deoarecece Nicolae Șuța era și deputat de Muscel în Camera Deputaților împreunǎ cu Ion Mihalache. În noaptea de 27 spre 28 martie 1948 Gheorghe Șuța a fost asasinat prin împușcare de comuniști.
  29. ^ Profesor și scriitor din Domnesti, Argeș. S-a nǎscut la 3 februarie 1921. Tatǎl lui, Ion Ionescu, a fost primar al localitații.
  30. ^ Cererea, în dactilogramǎ, a fost pǎstratǎ de fiica lui C. Mateescu, prieten și coleg de percepție, în Domnești. În cerere Pena solicitǎ chemarea la examenul de Perceptor de agenție. Totodatǎ aflǎm cǎ el avea, „efectiv fǎcute, 6 clase de liceu, respectiv 2 clase la Scoala superioara de Comert".
  31. ^ Asociația patrona și Editura „Drum”, iar din ea mai făceau parte George Constant (pe numele real – Gheorghe N. Constantinescu), Petre Frânculescu, Alexandru Popescu-Tair (era și grafician al grupării), Constantin Grasu – Salcia, Badea I. Gâdea, Constantin Ene, Nicolae Mihail Pleșoianu, Ilariu Carpen, Elefterie Popescu (Beuca) și alții.
  32. ^ Se pare că denumirea a fost folosită pentru prima dată în antichitate. Căutând în istorie, în perioada războaielor dintre romani și samniți, se precizează că în anul 321 î.H., în trecătoarea de la Caudium (cca 50 km est de Neapole) o numeroasă armată romană a suferit o rușinoasă înfrângere din partea samniților, capitulând. Prizonierii au fost obligați să treacă pe sub „Furcile caudine” în râsul și batjocura dușmanilor. Cea mai mare rușine a unui soldat roman era să-și piardă sulița. Aceste furci (în formă de „jug”) erau făcute din trei lănci, două înfipte în pământ și o a treia era legată la capetele de sus ale acestora. Adjectivul asociat lor vine de la așezarea Caudium. Titlul dat de Ion Pena volumului său de epigrame are sensul figurat dat de Dicționarul limbii române și anume acela de critică severă a unor moravuri, fapte etc
  33. ^ Dicționarul limbii române moderne precizează: caudine = adjectiv, feminin, plural, folosit în expresie: „A trece sub furcile caudine” = a impune învinsului condiții umilitoare; figurat: a supune unei critici severe. Provine din franțuzescul „fourches caudines” sau din limba latină din „fauces caudinae”.
  34. ^ Târg ținut la date fixe; bâlci
  35. ^ Stan V. Cristea este membru în Uniunea Scriitorilor din România, filiala București, autor de versuri, lucrări de etnografie, al unui dicționar de scriitori și publiciști teleormăneni. De asemenea este autor al lucrarilor „Eminescu și Teleormanul" si „Marin Preda: Repere biobibliografice”
  36. ^ Placheta de poezii, in dactilograma, se află la Direcția Județeană Teleorman a Arhivelor Naționale
  37. ^ Text dactilografiat. (< fr. dactylogramme). Text bătut la mașină.
  38. ^ Volumul de epigrame, în dactilogramǎ, la Direcția Județeană Teleorman a Arhivelor Naționale.
  39. ^ În cartea „Scrieri” de Ion Pena, apărutǎ în 2011, sunt prezentate date în acest sens.
  40. ^ Publicat sau descoperit după moartea autorului.
  41. ^ Nae Antonescu s-a născut la 18 decembrie 1921 în localitatea Terebești, județul Satu Mare. S-a impus în viața literară prin studiile sale de istorie literară și amplele cercetări asupra presei, consacrandu-se istoriei de restituire, anume acelei direcții destinate a (re)aduce în conștiința publică și deopotrivă în cea critică figuri și fapte literare pe nedrept ignorate sau marginalizate.
  42. ^ „Poesis” din Satu Mare, revistă de poezie, care apare sub egida Uniunii Scriitorilor din Romania. Realizatorul și directorul revistei este George Vulturescu, născut pe 1 martie 1951, localitatea Tireac, Satu Mare. Numele de naștere este Pop Silaghi Gheorghe. Poet, publicist, editor român. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Revista „Poesis” a apărut pentru prima dată în luna ianuarie a anului 1990, fiind prima revistă de poezie din România postdecembristă.
  43. ^ Poet și jurnalist, Florea Burtan s-a născut la 29 iunie l948, în comuna Crângu, județul Teleorman. Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România (Filiala București – Poezie).
  44. ^ Supliment cultural al ziarului „Teleormanul”, coordonat de Gheorghe Filip.
  45. ^ Aldine, suplimentul săptămânal al ziarului „România liberă”, coordonat de Mihai Creangă”, anul VIII, nr. 380, 23 august 2003
  46. ^ Pseudonimul literar al scriitorului si ziaristului Gheorghe Filip.
  47. ^ Ziarist, prozator, poet, redactor-șef al revistei “Cenaclul de la Păltiniș.
  48. ^ Miron Manega - pseudonimul cu care a fost "oficializat" Dumitru Manea, în 1985, la Cenaclul literar "Numele Poetului", condus de Cezar Ivănescu. Poet, publicist, redactor la mai multe publicatii, coordonator al publicației online de culturǎ, spiritualitate și atitudine „Certitudinea”

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Ion C. Pena
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ion C. Pena