Comuna Bragadiru, Teleorman
| Bragadiru | |
| — comună — | |
 Bragadiru (România) Poziția geografică în România | |
| Coordonate: 43°45′52″N 25°30′46″E / 43.76444°N 25.51278°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Teleorman |
| SIRUTA | 152234 |
| Reședință | Bragadiru |
| Componență | Bragadiru |
| Guvernare | |
| - primar al comunei Bragadiru[*] | Cristian Ionel Chisac[*][3] ( PNL, ) |
| Populație (2011)[1][2] | |
| - Total | ▼ 3969 locuitori |
| Fus orar | UTC+2 |
| Cod poștal | 147030 |
| Prezență online | |
| https://primariabragadiruteleorman.ro GeoNames  | |
 | |
Modifică date / text  | |
Bragadiru este o comună în județul Teleorman, Muntenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume.
Este o comună de agricultori, majoritatea ocupându-se cu legumicultura.
Demografie[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a comunei Bragadiru
Români (95,21%)
Necunoscută (4,15%)
Altă etnie (0,62%)
Componența confesională a comunei Bragadiru
Ortodocși (91,28%)
Martori ai lui Iehova (2,41%)
Necunoscută (4,81%)
Altă religie (1,48%)
Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Bragadiru se ridică la 3.969 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 4.624 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (95,21%). Pentru 4,16% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,28%), cu o minoritate de martori ai lui Iehova (2,42%). Pentru 4,81% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[4]
Politică și administrație[modificare | modificare sursă]
Comuna Bragadiru este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Cristian Ionel Chisac[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[5]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | ||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Național Liberal | 10 | |||||||||||
| Partidul Social Democrat | 2 | |||||||||||
| Partidul Ecologist Român | 1 | |||||||||||
Istorie[modificare | modificare sursă]
Localitatea Bragadiru este atestată documentar la 13 decembrie 1783. Ea s-a format prin migrarea populațiilor unor sate mai vechi din zonă și anume Țânțăreni, Cătunul, Gorganul, Scăești, Voevodești, ulterior dispărute. Din 1861 devine comună, având în componență și satele Țânțăreni, Scăești, dispărute în jurul anului 1900. De la atestarea sa documentară și până în anul 1950 localitatea Bragadiru a aparținut județului Teleorman, plasa Marginea. Între anii 1904-1908 comuna Bragadiru a fost reședința acestei plăși, care conținea atunci comunele Bragadiru, Conțești, Frumoasa, Găuriciu și Năsturelu. În perioada 1950-1968 comuna Bragadiru a aparținut raionului Zimnicea, aflat inițial în regiunea Teleorman, iar din 1952 în regiunea București. Din 1968 comuna Bragadiru este în județul Teleorman.
De-a lungul timpului proprietarii mai importanți ai moșiei Bragadiru au fost o serie de aromâni cadomnitorul Grigore al IV-lea Ghica (în prima parte a secolului al XIX-lea, până în anul 1834), doamna Eufrosina Ghica - soția domnitorului (între anii 1840-1855), frații Mihail și Nicolae Dumba - oameni politici și mari proprietari din Viena (între anii 1855-1900), Irina Dumba - fiica lui Nicolae Dumba (între anii 1900-1910), latifundiarul Gheorghe Negroponte (între anii 1910-1930). Frații Dumba au construit în localitatea Bragadiru un mas (conac) -ruinele zidului de împrejmuire există și azi - în anul 1872 o școală cu etaj - nu mai există astăzi - iar în 1898 Primăria - azi gradiniță, precum și biserica „Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil” (înainte existase biserica „Sfânta Adormire”, construită de un anume Orbescu înainte de 1800). Gheorghe Negroponte a construit un conac pe locul unde fusese satul Scăești, din care însă nu s-a păstrat nimic.
Localitatea Bragadiru s-a mărit considerabil după primul război mondial, prin asimilarea satului Roiba ce se înfiripase în partea sa de sud. Comuna Bragadiru a dat trei eroi în Războiul de Independență, patru eroi în Războiul Balcanic din 1913 și un număr de 164 eroi în Primul Război Mondial, numele lor fiind înscrise pe monumentul din curtea bisericii. În cel de-al Doilea Război Mondial tributul de sânge al comunei Bragadiru a fost de 118 eroi.
Este de menționat și faptul că Bragadiru a fost unul din focarele importante ale răscoalei țărănești din 1907, provocate de agenții Imperiului Austro-Ungar (v. documentele de arhivă dezvăluite de Magazin Istoric, etc)
Populația comunei Bragadiru a atins maximul în anul 1959, când a înregistrat 7199 locuitori.
Monumente istorice[modificare | modificare sursă]
- Primăria. Datare: 1898
- Casa Maria Filip. Datare: începutul sec. XX
- Casa Ion Nistorescu. Datare: sfârșitul sec. XIX
- Casa Gaboru, Linia Poșta Veche. Datare: sec. XX
- Casa aia Rea, Linia Poșta Veche. Datare: sec. XIX
- Casa Stănculescu-Peța-Cerveneanu, fost dispensar medical. Datare: anii 1920
- Biserica „Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil”. Datare: 1898
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în .
- ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central
- ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Marcel Țena, Valeriu Bazavan, Istoria localității Bragadiru din județul Teleorman, Ed. Mira, București, 2013
