Biserica „Sf. Haralambie” din Turnu Măgurele

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Biserica "Sf. Haralambie"
TurnuMagurele-Romania Church.jpg
Poziționare
Localitatemunicipiul Turnu Măgurele
JudețTeleorman
Țara România
AdresaBd. Republicii 6
Edificare
ArhitectAndré Lecomte du Noüy
Data finalizării1905
Clasificare
Cod LMITR-II-m-A-14498

Biserica „Sf. Haralambie” din Turnu Măgurele este un monument istoric aflat pe teritoriul municipiului Turnu Măgurele.[1]

In centrul orasului Turnu Magurele se afla acest locas de cult inchinat Sfantului Haralambie. Biserica a fost ridicata in memoria celor care s-au jertfit in 1877 pentru independenta Romaniei. Catedrala, a fost construita pe locul unei vechi bisericute intre anii 1900-1905, dupa planurile arhitectului francez Andre Lecomte de Nouy, care a imprumutat motive arhitectonice de la biserica manastirii Curtea de Arges.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Planul acestui edificiu de cult, plan întocmit de catre arhitectul francez Andre Lecomte de Noüy, a împrumutat multe motive arhitehtonice și de mobilier de la biserica episcopală a mănăstirii Curtea de Argeș. Construcția a fost executată de inginerul Dimitrie Maimarolu, cel care a ridicat în București clădirea Palatului Mitropoliei și cea a Cercului Militar. Clădirea în roșu a fost ridicată între anii 1900-1902 din cărămidă. Stilul arhitectonic al construcției este combinat, recunoscându-se și influența de la Curtea de Argeș. Turlele din față sunt în stil baroc, iar în rest se vede influența bizantină. Întregul acoperiș este făcut din tablă de aramă, iar pictura interioară, executată în ulei pe gled de ghips, bine finisat, a fost realizată de Eugen Voinescu, director la Școala de Belle-arte din București și de italianul Girolamo Romeo. Mobilierul, din stejar masiv, dens, fără noduri și foarte uscat, a fost executat artistic la atelierul de tâmplărie Ilie Mateescu din Turnu Măgurele. Vitraliile au fost făcute tot în România. Încă de la construcție, biserica a avut instalații de calorifer în sistem roman, cu aer cald, cu energie termică obținută prin sobe încălzite cu lemne. În prezent are montată o centrală termică folosind drept combustibil gazul metan.

Printre obiectele patrimoniale pot fi amintite un candelabru cu șapte brațe, confecționat din aliaj de argint, icoane încărcate cu argint de la vechea biserică, precum și altele mai noi, provenite din donații particulare. Același stil asortează toate piesele: de la mozaic la pictură, sculptura în lemn, în zinc și bronz ori în piatră și chiar ornamentațiile exterioare de la streașină și de la turle. Cu excepția turlei mari, care s-a prăbușit, restul bisericii a rezistat foarte bine cutremurului de la 4 martie 1977. Între anii 1985-1991, turla mare a catedralei a fost refăcută complet și întreaga clădire a fost consolidată.

Acoperisul este integral din tabla de arama, iar pictura interioara este executata in ulei pe gled de ghips, bine finisat. Mobilierul din stejar masiv si vitraliile au fost executate in tara.

Note[modificare | modificare sursă]