Sari la conținut

Forțele Terestre Române

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Forțele Terestre Române

Stema și steagul Forțelor Terestre
Fondată12/24 noiembrie 1859
ȚarăRomânia
RamurăInfanterie, Artilerie, Tancuri, Rachete și artilerie antiaeriană, Vânători de munte, Parașutiști, Geniu, Structuri de comunicații și informatică, Unități de apărare NBC, Poliție militară, Administrație/ Intendență, Forțe pentru Operații Speciale (FOS)
Parte aArmata Română
Sediul comandamentuluiStatul Major al Forțelor Terestre - București
Prezență onlinesite web oficial
Comandanți
Șeful Statului Major al Forțelor Terestre RomâneGeneral-maior Iulian Berdilă
Comandanți
notabili		Constantin Prezan

Alexandru Averescu

Ion Antonescu
Însemne
Simbolul de
identificare
Drapelul de luptă
Modifică date / text Consultați documentația formatului

„Forțele Terestre Române” este numele unei părți din cadrul Armatei Române. Având tot echipamentul revizuit recent, azi aceste forțe sunt bine echipate, România fiind astfel unul dintre cei mai importanți noi membri ai NATO.[1]

Forțele Terestre Române au participat la primul război mondial, împreună cu forțele Imperiului Rus, în acțiuni împotriva Puterilor Centrale și au câștigat decisiv luptele de la Mărăști și Mărășești. În timpul celui de-al doilea război mondial (până la 23 august 1944) România, cu sprijinul forțelor puterilor Axei, a luptat împotriva Uniunii Sovietice pe Frontul de Est. Din august 1944 până la sfârșitul războiului, România a luptat împotriva Germaniei naziste, sub controlul Uniunii Sovietice. Odată cu invazia sovietică, comuniștii au preluat puterea, astfel încât, după cel de-al doilea război mondial, armata a fost reorganizată și sovietizată.

După Revoluția română din 1989, din cauza lipsei de fonduri, multe unități au fost desființate și multe echipamente au fost eliminate. De asemenea, capacitatea militarilor români a scăzut din cauza lipsei de combustibil, precum și de formare. Cu toate acestea, de la finele anilor 1990, au venit un număr de schimbări pozitive și nivelul de pregătire este în creștere; începând cu anul 1996, bugetul militar a crescut mai mult de patru ori - în creștere de la 636 de milioane de dolari la 2.8 miliarde de dolari în 2007. Recrutarea a fost desființată, iar în prezent are loc procesul de profesionalizare a unităților. Planul de modernizare a echipamentelor s-a încheiat la sfârșitul anului 2007.[2][3]

Dotare

[modificare | modificare sursă]
Model Imagine Origine Tip Variante Cantitate Detalii
Tanc principal de luptă
TR-85  România Tanc principal de luptă TR-85
TR-85M1 Bizon		 ~300[4]
54[4][5]		 Principalul tanc de luptă din armata română.
TR-580  România Tanc principal de luptă TR-580 ~100[6] Variantă românească a tancului sovietic T-55
T-55  Uniunea Sovietică Tanc principal de luptă T-55AM
T-55AM2		 100+[5]
Vehicule de luptă ale infanteriei
MLI-84  România Mașină de luptă a infanteriei MLI-84
MLI-84M Jder		 23[6]
101[6]		 BMP-1 modificat construit sub licență . MLI-84M este o variantă modernizată echipată cu un tun 25 mm Oerlikon și rachete Spike .
Transportoare blindate
MLVM  România Transportor blindat pentru trupe MLVM
MLVM M
MLVM-AR
ABAL
Ambulanță		 70-75[6] Mașină de luptă a infanteriei pentru terenuri muntoase. Este clasificat de către ONU ca un transportor blindat din cauza blindajului și armamentului ușor. Este folosit de către vânători de munte .
TAB B33 Zimbru  România Transportor blindat pentru trupe 65[7] BTR-80 produs in România sub licență cu un număr de modificări.
TAB-77  România Transportor blindat pentru trupe TAB-77M
TAB-77A
TAB-77A-PCOMA
TERA-77L		 ~150[6] BTR-70 modificat produs în România.
TAB-71  România Transportor blindat pentru trupe TAB-71M
TAB-71A
TAB-71AR
TERA-71L		 669[6] BTR-60 fabricat sub licență. Urmează să fie înlocuit prin programul național „Transportor blindat pentru trupe 8×8.”

150 active

TABC-79  România Transportor blindat pentru trupe TAB-C
TAB-79A-PCOMA
TAB-79AR		 350+[6]
MT-LB  Uniunea Sovietică Transportor blindat pentru trupe SNAR-10 "Jaguar"
SNAR-10M "Pantera"		 10[8] Radar de artilerie
Mowag Piranha Elveţia Elveția Transportor blindat pentru trupe Piranha IIIC 45[9] Cu blindaj îmbunătățit de către Plasan Sasa (Israel)
Mowag Piranha
Elveţia Elveția România Transportor blindat pentru trupe Piranha V 40[10] 224 de unități comandate, primele 5 au sosit în 2017,iar 36 au sosit de la fabrica MOWAG din Elveția in 13 februarie 2020 , urmând că 3 zile mai târziu să ajungă în România intrând în dozaj. O parte vor fi asamblate în România.
Vehicule blindate cu multiple utilizări
HMMWV Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii Vehicul blindat cu multiple utilizări M1113
M1114		 300
20+[11]		 M1114 cu blindaj îmbunătățit; Este folosit de către trupele ISAF în Afghanistan
URO VAMTAC Spania Spania Vehicul blindat cu multiple utilizări S3
S3-HD		 60[12]
40		 Folosit de către Forțele pentru Operații Speciale
Autoblindat Wolf Israel Israel Vehicul blindat cu multiple utilizări ~5[12] Folosite de către poliția militară
Panhard PVP Franţa Franța Vehicul blindat cu multiple utilizări 15+ [9] 6 urmează să fie livrate în 2015 [9]
Cougar Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii MRAP Cougar HE 5 Puse la dispozitie de Statele Unite, folosite de geniști în Afganistan
Oshkosh M-ATV Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii MRAP M-ATV 10-30 Puse la dispozitie de Statele Unite, folosite de trupele ISAF în Afganistan
International MaxxPro Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii MRAP MaxxPro Dash 60[11] Puse la dispozitie de Statele Unite, folosite de trupele ISAF în Afganistan[14]
Vehicule genistice
DMT-85M1  România Vehicul blindat specializat de geniu 5[15] Vehicul blindat specializat de geniu bazat pe șasiul de la TR-85M1 cu o macara de 6.5 tone și un plug de curățare a minelor de tipul Pearson's TWMP . 5 au fost construite între anii 2007 și 2009
TER TR-85  România Vehicul de recuperare blindat 5+[12] Bazat pe șasiul de la TR-85. Urmează să fie inlocuite cu o versiune nouă bazată pe șasiul de la TR-85M1
TEHEVAC MLI-84M  România Vehicul de recuperare blindat 10+ Bazat pe șasiul de la MLI-84M. Motor de 400 CP și macara cu sarcina maximă de 2,2 tone[16]
BPZ-2 Germania Germania Vehicul de recuperare blindat ~5[11] Primit împreună cu Gepard SPAAG de la KMW[17]
PMA Republica Democrată Germană Republica Democrată Germană Vehicul blindat lansator de poduri BLG-67M 5 Urmează a fi înlocuite cu o versiune bazată pe șasiul de la TR-85M1. Utilizate de către unitățile de geniu.[18]
NX 7 B3  RomâniaFranţa Franța Excavator de tranșee 10-15 Utilizate de către unitățile de geniu[19]
MFRD Franţa Franța Mașină de forat rapid pentru distrugeri 10+ Utilizate de către unitățile de geniu[20]
AMT 125  România Macara 20+[12] Utilizate de către unitățile de geniu
AMT 950  România Macara 5+[12] Utilizate de către unitățile de geniu
Autogreder  România Autogreder AG-180 ~10[12] Utilizate de către unitățile de geniu
Autoîncărcător  România Autoîncărcător[12] ~5 Utilizate de către unitățile de geniu
Buldozer  România Buldozer[12] S.1500L.S. 5-10 Utilizate de către unitățile de inginerie militare
VW Transporter Germania Germania Furgonetă SIBCRA 35+[12] Autospeciala SIBCRA ce permite prelevarea agenților chimici, biologici și radiologici, identificarea agenților chimici și radiologici, monitorizarea stand-off a agenților chimici și radiologici, transportul probelor în siguranță, decontaminarea imediată a echipamentelor de protecție a echipamentelor de protecție individuală. [21]
Vehicule neblindate cu multiple utilizări
Chevrolet LSSV Tahoe Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii Vehicul de comandă 4x4 13[12] Echipat cu radio Harris.
Land Rover Defender Regatul Unit Regatul Unit Vehicul 4x4 Necunoscut Folosite de poliția militară în Bosnia și Herțegovina ca parte din SFOR[22]
ARO 24  România Vehicul 4x4 243D
244D

241

2000+[12] Folosit ca și mașină de transport, stație radio și o versiune blindată dotată cu o mitralieră.
Rocar TV  România Vehicul de transport ușor TV-12

TV-52

Tv-12F

Necunoscut În numere mici, o parte stocate.
Dacia Duster  România Vehicul 4x4 Necunoscut Număr în creștere, un număr mic modificate pentru folosirea CBRNE.[23]
Polaris ATV Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii ATV Ranger 6x6

Sportsman 4x4

10 Ranger 6x6 folosite de Fortele Speciale.
Camioane
DAC  România Autocamion 665T/G 6×6
443T 4×4
887R 8×8
11.154 4×4
12.135 6×6
15.240 6×6
16.220 4×4
31.310 8×8		 470-530 [24] Șasiul de la DAC 665T este folosit și pentru aruncătorul de proiectile APR-40 iar varianta îmbunătățită APRA-40 folosește șasiul de la DAC 15.215 DFAEG
ROMAN  România Autocamion 16.310 FAEG
22.310 DFAEG
26.360 DFAEG
26.410 DFAEG		 160+[12] Folosit ca șasiu pentru LAROM, ATROM și ca vehicul de transport
ZIL 131  Uniunea Sovietică Autocamion ~50 Vehicul de transport pentru rachetele S75-M3 "Molhov".

Probabil în stoc. Folosit și ca stație radio și vehicul de transport.

IVECO Italia Italia Autocamion 395+[25] Număr în creștere după ce au fost cumparate încă 173 autocamioane, modele 6x6[26].În total au fost comandate 942

Echipament special genistic

[modificare | modificare sursă]
Model Imagine Tip Origine Cantitate Detalii
Ambarcațiuni
DPM-4 Plantator de mine  România Necunoscut Tractate de autocamioane DAC 6×6. Utilizate de către unitățile de geniu.[27]
BP-10 Barcă de asalt  România Necunoscut Capacitate: 10 soldați[28]
Zodiac MK3 Barcă de asalt Franţa Franța Necunoscut Echipat cu un motor Evinrude Etec de 50 CP.[18]
PR-71 Pod de pontoane  România Necunoscut Utilizate de către unitățile de geniu[29]
ST 140 Șalupă blindată  România Necunoscut[12] 3,5 tone, blindaj de 8–10 mm, motor de 140 CP. Utilizate de către unitățile de geniu pentru remorcarea pontoanelor; de asemenea, ele pot transporta până la 20 de soldați
MLC 240 Barjă autopropulsată  România 4[30] Utilizate de către unitățile de geniu
MLC 300 Feribot  România 4[31] Utilizate de către unitățile de geniu

Artilerie

[modificare | modificare sursă]
Model Imagine Calibru Origine Cantitate Detalii
Mortiere
M 1988 60mm  România Necunoscut Există două versiuni 2001: o versiune commando și o versiune cu raza marită
M 1977 82mm  România 1.214[6] Disponibil și cu calibrul de 81 mm.
M 1982 120mm  România 320[6]
Obuziere
M82 76mm  România 154 Obuziere folosite de unități de vânători de munte. Bazat pe tunul iugoslav de 76 mm M48 (B-1) poreclit „Tito".
M30 122mm  Uniunea Sovietică 310[6]
M81 152mm  România 320 (est.)[7] Construit pe baza Obuzierului sovietic 152 mm M1955 (D-20).
M85 152mm  România 116[7] Variantă a obuzierului M81, având performanțe similare cu obuzierul 2A65 "Msta-B" de 152mm.
Lansatoare de rachete
HIMRAS
Lansator Multiplu de Rachete cu Bataie Mare Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii ~30 Doua batalioane la Focșani si Constanța
LAROM Aruncător de proiectile reactive  RomâniaIsrael Israel 54[6] Are la bază aruncătorul APRA-40.
APR 40 Aruncător de proiectile reactive  România 100+[6][7] Varianta românească îmbunătățită a sistemului sovietic BM-21 Grad; dezvoltat mai târziu în APRA-40.

Armament antitanc

[modificare | modificare sursă]
Model Imagine Tip Origine Număr Detalii
Tunuri tractate
M 1975/77 Tun antitanc de 100mm tractat  România 208[8] Dotat cu sistem modern de control al focului de zi și noapte
Vehicule de lansare a rachetelor antitanc
9P122 "Malyutka" Vehicule de lansare a rachetelor antitanc  Uniunea Sovietică 100 (est.)[7] 12 9P122 Sagger B și 78 9P133 Sagger C
9P148 "Konkurs" Vehicule de lansare a rachetelor antitanc  Uniunea Sovietică 50[7] Capabil să lanseze și rachete 9K111 Fagot
Lansatoare de rachete portabile
Spike
lansator anti-tanc Israel Israel 3000 Spike ER siSpike LR.Folosit pe MLI-84M Jderul, IAR 330 Puma SOCAT si portabile pentru trupele terestre
AG-7
Lansator de rachetă  România Necunoscut[12] Versiunea românească a RPG-7; armă antitanc standard al infanteriei la nivelul micilor unități
AG-9 Pușcă fără recul de 73mm  România Necunoscut[12] Versiunea românească a SPG-9; montată uneori pe vehicule ARO 4×4
9K111 Fagot Rachetă antitanc  Uniunea Sovietică Necunoscut Achiziționat în anii 1980
M72A5 LAW
Rachetă antitanc Norvegia Norvegia 24[32] Achiziționat de la Nammo Raufoss AS, Norvegia. Utilizat de forțele speciale

Armament antiaerian

[modificare | modificare sursă]
Model Imagine Tip Origine Număr Detalii
Artilerie antiaeriană
ZU-2 Mitralieră antiaeriană 2×14,5mm  România 60+ Versiune de producție românească. Există și versiunea de 4x14,5mm denumit MR-4,[33] în esență un ZPU-4, dar cu două roți[34]
M 1980/88 Tun antiaerian de 2×30mm  România 300[12]
Oerlikon GDF-203 Tun antiaerian de 2×35mm Elveţia Elveția 72[7]
Gepard SPAAG sistem antiaerian autopropulsat blindat Germania Germania 36[7] Și 7 vehicule pentru piese de schimb
Rachete sol-aer
2K12 Kub Sistem de rachete sol-aer  Uniunea Sovietică 40[12] 8 baterii
9K33 OSA Sistem de rachete sol-aer  Uniunea Sovietică 28[12] 4 baterii de 9K33M3 tip "OSA-AKM" (16 9A33B TELAR și
8 vehicule 9T217)
CA-95 Complex antiaerian propulsat  România 48[12] Licență pe baza 9K31 Strela-1 (cod NATO: SA-9 „Gaskin")
folosește vehicul de fabricație românească TABC-79 în loc de BRDM-2 sovietic
CA-94 Rachetă portabilă  România 288 Include versiunea modernizată CA-94M

Armament de infanterie

[modificare | modificare sursă]
Model Imagine Calibru Tip Origine Detalii
Pistoale
Pistol TT 7.62mm Pistol  România Pistol Tula-Tokarev, model 1933 (1952-1972)
Pistol Md. 1995 9mm Pistol  România A nu se confunda cu modelul Carpați 1994
Pistol Md. 2000 9mm Pistol  România Variantă modernizată a pistolului semiautomat md. 1995
Glock 17 9mm Pistol Austria Austria Folosit de trupele speciale și trupele în misiuni
Pistoale-mitralieră
HK MP5 9mm Pistol-mitralieră Germania Germania Folosit de forțele speciale
HK UMP9 9mm Pistol-mitralieră Germania Germania Folosit de forțele speciale
Uzi 9mm Pistol-mitralieră Israel Israel MiniUzi folosit de poliția militară
Arme de asalt
PA md. 86 5.45×39mm Pușcă de asalt  România Pușcă standard folosită de armată pe teatre de operațiuni.
PM Md. 1963 7.62×39mm Pușcă de asalt  România Dotare pentru rezerviștii Marinei și Armatei.
NAT 1 5.56×45mm NATO Pușcă de asalt  România Folosită de armată, scafandri, poliție.
PA Md. 2000 5.56×45mm NATO Pușcă de asalt  România Folosită de armată, forțele speciale.
Heckler & Koch G36 5.56×45mm NATO Pușcă de asalt Germania Germania Folosită de trupele speciale.
SIG 551 LB 5.56x45mm NATO Pușcă de asalt Elveţia Elveția Folosită de trupele speciale.
Steyr AUG 5.56x45mm NATO Pușcă de asalt Austria Austria Folosită de trupele speciale.
M4A1 5.56×45mm Pușcă de asalt Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii Folosită de trupele speciale.
Beretta ARX160 5.56×45mm Pușcă de asalt Italia Italia România Armata Română a ales modelul ARX 160 A3 pentru a înlocui vechile AKM-uri ale Forțelor Terestre Române. Producția ar trebui să înceapă în toamna anului 2019 la Uzina Plopeni (ROMARM).
Puști-mitraliere
PM md. 93 5.45x39mm Pușcă-mitralieră  România Versiunea românească a RPK-74
PM md. 64 7.62x39mm Pușcă-mitralieră  România Versiunea românească a RPK, standard LMG
M249 5.56x45mm NATO Pușcă-mitralieră Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii Versiunea americană a FN MINIMI. Folosită de trupele speciale
Mitraliere
Vektor SS-77 7.62x51mm NATO Mitralieră Africa de Sud Africa de Sud SS-77 MK1[35]
Mitraliera md. 66 7.62x54mmR Mitralieră  România Versiunea românească a PKM, standard GPMG
M240 7.62x51mm NATO Mitralieră Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii Montate pe HMMWV.
Mitraliere grele
Browning M2HB QCB .50 BMG Mitralieră grea Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii Montată pe vehicule; în număr mic
DȘK 12.7×108mm sau
.50 BMG		 Mitralieră grea  România De obicei montat pe vehicule, tancuri sau pe tripod
Puști cu lunetă
PSL 7.62x54mmR Pușcă semiautomată cu lunetă  România Aspect similar SVD-ului rusesc, dar bazat pe mecanismul AK-47; disponibil și în 7.62x51mm NATO
ArmaLite AR-10 SuperSASS 7.62x51mm NATO Pușcă cu lunetă Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii Folosită de trupele speciale
Brügger & Thomet APR 7.62x51mm NATO Pușcă cu lunetă Elveţia Elveția Folosită de trupele speciale
Barrett M82 .50 BMG Pușcă anti-material Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii Folosită de trupele speciale
Grenade
AG-40 40mm Lansator de grenade  România Versiunea P in 40x47mm și versiunea PN in 40x46mm NATO
F-1 Grenadă defensivă  România
RG-42 Grenadă ofensivă  România
RKG-3 Grenadă anti-tanc  România Versiunea RKG-3E (EM)
GMM Grenadă multifuncțională  România Variante defensivă, ofensivă și HEAT.

Mine

[modificare | modificare sursă]
Model Imagine Tip Origine Cantitate Detalii
MAI-75 Mine activate pe bază de presiune  România 1940[36] Folosite doar la antrenamente
MAI-68 Mine activate pe bază de presiune  România 120+120[36] 120 cu disc și 120 fără disc. Folosite doar la antrenamente
MAI-6 Mine activate pe bază de presiune  România 90[36] Folosite doar la antrenamente
MAI-2 Mine activate pe bază de fir de declanșare  România 110[36] Folosite doar la antrenamente
MSS Mine antipersonal  România 120[36] Folosite doar la antrenamente
MAT-62B Mină anti-tanc  România Necunoscut
MAT-76 Mină anti-tanc  România Necunoscut

Echipamente stocate

[modificare | modificare sursă]
Model Imagine Tip Origine Cantitate Detalii
T-72 Tanc principal de luptă  Uniunea Sovietică 30 T-72M ;[11] 28 tancuri (5 operationale, 23 necesită reparații) sunt de vânzare.[37]
SU-100 Tun antitanc autopropulsat Cehoslovacia Cehoslovacia 59[6]
2S1 Obuzier autopropulsat 122mm  Uniunea Sovietică 6 În stoc din 2005
Md. 89 Obuzier autopropulsat 122mm  România 42 Turelă 2S1 pe carcasă MLI-84. În stoc din 2005.
M 1993 Obuzier de munte 98mm  România 148[6] Înlocuit cu mortierul M1982 120mm în 2004.
M82 Obuzier de 130mm  România 75[38] 72 de piese de vânzare.[8][37] Construit sub licență după obuzierul chinez Type 59-1, care la rândul său era o copie după obuzierul sovietic M-46. Romania a mai produs și obuzierul de munte de 76mm și un mortar de 120mm sub numele de M82.
ML-20 Obuzier 152mm  Uniunea Sovietică 14

Scop

[modificare | modificare sursă]
  • Forțele Terestre reprezintă cea mai importantă componentă a Forțelor Armate Române și sunt destinate realizării de diferite acțiuni militare, cu caracter terestru sau aeromobil, în orice zonă sau direcție.[39]
  • Forțele Terestre trebuie, în mod independent sau împreună cu alte categorii militare, să asigure desfășurarea operațiunii defensive sau ofensive, pentru capturare, distrugere sau invazie, fiind parte a structurilor militare naționale, multinaționale sau internaționale.[39]
  • O parte dintre unitățile care compun actuala structură operațională a Forțelor Terestre, trebuie să fie capabilă să efectueze operațiuni militare în afara teritoriului național, împreună cu forțele militare internaționale.[39]

Istoria

[modificare | modificare sursă]

Începuturile

[modificare | modificare sursă]
Regele Carol I conducând trupele sale în timpul bătăliei de Smârdan

Prima încercare de a crea o armată română a fost făcută de Gheorghe Magheru în timpul Revoluției din 1848; comandamentul acesteia era la Râureni (actualmente în județul Vâlcea). Cu toate acestea, Magheru a ordonat trupelor sale să rămână în cazarmă în cazul în care forțele otomane ar fi sosit în București pentru a opri revoluția.[40]

Trupele române la Grivița

Actualele Forțe Terestre Române s-au format în 1859, imediat după unirea Valahiei cu Moldova și au fost comandate de către Alexandru Ioan Cuza, Domnitor al României până la abdicarea lui în 1866. În 1877, la cererea Marelui Duce Nicolai Nicolaevici al Rusiei, armata română s-a unit cu forțele armate ruse, sub comanda Domnitorului român Carol (viitorul rege Carol I), luptând în Războiul de Independență al României. Românii au participat la bătălia de la Plevna și la alte mari bătălii. România a câștigat războiul, dar a avut circa 10000 de victime. Până la primul război mondial, armata română nu a mai avut alte acțiuni militare deosebite, cu excepția celor din cel de-al doilea Război Balcanic.


Informații suplimentare: Războiul de Independență al României

Primul Război Mondial

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Participarea României la primul război mondial.
Alexandru Averescu

Pe 27 august 1916, România a declarat război Germaniei și Austro-Ungariei, ca urmare a succesului inițial al ofensivei Brusilov (o mare ofensivă rusă împotriva armatelor Puterilor Centrale pe Frontul de Est). Românii au intrat cu armatele în Transilvania (atunci parte a Imperiului austro-ungar), împreună cu forțele ruse. Cu toate acestea, forțele germane de sub comanda generalului Erich von Falkenhayn au răspuns la atac, în noiembrie 1916, oprind ofensiva trupelor române și ruse. Germanii au intrat adânc în România și au cucerit partea de sud a țării (Muntenia, inclusiv București) până la sfârșitul anului 1916. Forțele românești, condusă de către mareșalul Constantin Prezan, s-au retras în partea de nord-est a României (Moldova). În iulie și august 1917, Prezan, ajutat de viitorul mareșal, generalul Ion Antonescu, au oprit cu succes invazia germană, condusă de mareșalul August von Mackensen.[41] Generalul Alexandru Averescu a condus a doua armată în victoriile din bătăliile de la Mărăști (22 iulie - 1 august 1917) și de la Mărășești (6 august - 8 septembrie 1917). Ca rezultat al Revoluției Ruse, România a fost în imposibilitate de a mai continua războiul cu forțe proprii, și a fost forțată să semneze Tratatul de la București cu Germania.[42] Mai târziu, în 1919, Germania a acceptat articolul 259 din Tratatul de la Versailles , prin care a renunțat la toate avantajele prevăzute de Tratatul de la București, în 1918. După finalizarea cu succes a ofensivei aliate de la Salonic împotriva Bulgariei, România a re-intrat în război pe 10 noiembrie 1918, cu o zi înainte de terminarea acestuia în Occident.[43]

Al doilea Război Mondial

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: România în al Doilea Război Mondial.
Trupe de infanterie în 1943.

După ce generalul (mai târziu mareșalul) Ion Antonescu a preluat puterea, în septembrie 1940, România a aderat la Pactul Tripartit cu Puterile Axei și, ulterior, în 1941, a luat parte la Operațiunea Barbarossa - o expediție de invadare a Uniunii Sovietice în Basarabia și în sudul Ucrainei, la care au participat armatele a treia și a patra române, în paralel cu forțele germane. Acest lucru a permis României anexarea teritoriilor de la est de Nistru. Trupele române au dus primele lor lupte majore la Odessa și Sevastopol, și au avansat în 1942, împreună cu alte forțe ale Axei, mai adânc în teritoriul sovietic în timpul Operațiunii Albastru.

Cel mai mare dezastru pentru forțele române de pe Frontul de Est a fost la Stalingrad; când sovieticii au contra-atacat în noiembrie 1942, forțele slab răspândite ale armatei a treia (desfășurate la nord de Stalingrad) și cele ale armatei a patra (desfășurate la sud de Stalingrad) au fost atacate de forțele superioare sovietice și a suferit pierderi combinate de peste 100.000 de persoane. Se estimează de către unii istorici ca totalul pierderilor umane suferite de forțele românești (uciși în acțiune, răniți și prizonieri de război), pe parcursul întregii lupte de la Stalingrad, între septembrie 1942 și februarie 1943, a depășit 200.000.[44]

În perioada aprilie-mai 1944 forțele române conduse de generalul Mihai Racoviță, împreună cu elemente ale armatei germane, au fost responsabile pentru apărarea nordului României în timpul primei ofensive sovietice Chișinău-Iași, și au luat parte la luptele din Târgu Frumos. La sfârșitul lunii august 1944, Armata Roșie a intrat în estul României. Pe 23 august 1944, regele Mihai I l-a demis și arestat pe mareșalul Antonescu și a înființat un guvern pro-aliat format din comuniști și Frontul Plugarilor. S-a estimat că actul de la 23 august 1944 a scurtat al doilea război mondial cu circa șase luni.[45] România a declarat război Germaniei naziste, prima și a patra armată luptând împotriva naziștilor. După eliminarea ultimelor resturi ale forțelor terestre germane din România, armata română a luat parte la Bătălia de la Budapesta și la Ofensiva Praga din mai 1945.

Războiul Rece

[modificare | modificare sursă]
Informații suplimentare: Ocupația sovietică a României
Organizarea Forțelor Terestre în perioada războiului rece.
Uniformă de infanterist (1975).

Ocupația sovietică a României a dus la o reorganizare a Armatei române sub supravegherea Armatei Roșii. La început, elementele pro-germane au fost eliminate din Forțele Armate Române. În 1944-45, s-au format două divizii de voluntari români, foști prizonieri de război, instruiți și îndoctrinați în Uniunea Sovietică în timpul războiului, pe lângă care au fost înrolați și activiști comuniști. Primele divizii au fost Divizia Tudor Vladimirescu (prima divizie de voluntari), sub comanda colonelului Nicolae Cambrea, și Divizia Horia, Cloșca și Crișan, sub comanda generalului Mihail Lascăr (care mai târziu a servit ca ministru al Apărării, din 1946 până în 1947). Aceste două unități au format nucleul din noua Armată română sub control sovietic. După ce puterea politică a fost acaparată de Partidul Comunist Român, au fost eliminați din armată peste 30% din ofițeri și subofițeri (de cele mai multe ori cu multă experiență militară, dar care erau considerați o potențială sursă de opoziție față de sovietizarea Armatei).[46].

După ce Partidul Comunist Român a obținut controlul politic al țării, sovietizarea armatei a început sub supravegherea noului ministru al Apărării, Emil Bodnăraș. Acest lucru implica copierea modelului sovietic de organizare militară și politică, și schimbarea doctrinei militare de ofensivă și de apărare (în contextul din România, integrarea în sistemul strategic sovietic de la începutul Războiului Rece).[47]

În timpul anilor 1970, Forțele Terestre numărau 140.000 de persoane, din care două treimi erau rezerviști, iar țara a fost împărțită în trei mari regiuni militare: Cluj, Bacău, București (respectiv vest, est și sud).[48] În timp de război forțele militare din fiecare regiune deveneau o armată de arme întrunite, cu comandamentele la Cluj-Napoca, Iași și București. În timpul celei mai serioase crize politico-militare din perioada războiului rece, respectiv cea cauzată de intervenția trupelor sovietice și a celor aliate acesteia în Cehoslovacia în vara anului 1968, România a fost prinsă pe picior greșit, forțele armate ale țării nefiind pregătite efectiv pentru a rezista cu minime șanse de reușită unei intervenții militare dinspre est, nord și vest. Ulterior crizei cehoslovace, conducerea statului a decis o reorganizare a forțelor militare ale țării, care să poată face față unei situații de criză similare. Pentru aceste motive, în anul 1980 Trupele de Uscat sunt reorganizate, fiind grupate acum în patru Comandamente de Armată: Cdm. Armatei 1 la București, Cdm. Armatei 2 la Buzău, Cdm. Armatei 3 la Craiova și Cdm. Armatei 4 la Cluj-Napoca. Trupele de uscat constau din opt divizii (de infanterie) mecanizate (1 - București, 2 - Craiova, 9 - Constanța, 10 - Iași, 11 - Oradea, 18 - Timișoara, 67 - Brăila și 81 - Dej) și două divizii de tancuri (Divizia 57 Tancuri - București și Divizia a 6-a Tancuri din Târgu Mureș), o brigadă de tancuri, patru brigăzi de vânători de munte și patru regimente de parașutiști.[49] Diviziile (de infanterie) mecanizate erau organizate în manieră sovietică, cu trei regimente de infanterie motorizate, un regiment de tancuri și un regiment de artilerie, având circa 10.700 de soldați, 136 tancuri, 273 transportoare blindate, 18 autotunuri ușoare SU-76, 54 obuziere tractate cal.122mm. M-30, 12 lansatoare multiple de rachete, 18 aruncătoare de bombe cal.120mm. și un număr de camioane de transport. Aceste divizii erau cu mult mai slab echipate, atât în ce privește cantitatea cât și calitatea tehnicii de luptă, comparativ cu cele sovietice, est-germane, cehoslovace sau poloneze. Apărarea antiaeriană pentru fiecare armată consta din două regimente de artilerie antiaeriană și un batalion de rachete sol-aer (2K12 Kub), fiecare format din mai multe baterii. La finele anilor 1980 diviziile de tancuri includeau și câte un batalion de artilerie antitanc autopropulsată (pe autotunuri SU-100) și un divizion de lansatoare de proiectile reactive multiple. În 1989, în privința tehnicii (blindate) de tancuri, Trupele de uscat dispuneau de un număr de 2.715 tancuri active, dintre care 945 erau de tipul sovietic T-34-85 (datând din perioada celui de-al doilea război mondial sau în primii ani după), 790 erau de tipul T-55/-55A/-55AM (de producție sovietică, poloneză sau cehoslovacă), 415 erau modelul autohton TR-77-580, 535 erau modelul autohton îmbunătățit TR-85-800 și 30 erau de tipul T-72 "Ural-1"(de producție sovietică).

După comunism

[modificare | modificare sursă]

La începutul anilor 1990, unele mari unități au fost desființate, iar multe echipamente au fost eliminate sau casate, datorită lipsei de fonduri. Toate Forțele Terestre a fost reorganizate, de la corpurile regionale militare și până la regimente și batalioane. La mijlocul anilor 1990, situația Forțelor Terestre era critică: bugetul militar era de trei ori mai mic decât în 1989 (636 de milioane de dolari), 50% din echipamente erau mai vechi de 30 de ani, iar 60% din vehiculele blindate și 85 % din unitățile de rachete erau neoperaționale. Din cauza lipsei de combustibil și de antrenament, nivelul de pregătire și capacitatea militară erau extrem de reduse (doar aproximativ 30%). Cu toate acestea, după 1996, Guvernul României a luat în serios acțiunea de reorganizare a forțelor armate: bugetul militar a crescut, iar echipamentele au fost modernizate.[50]

Organizarea din prezent

[modificare | modificare sursă]

Personal

[modificare | modificare sursă]
Trupe române în Afganistan în misiune de patrulare

Ca urmare a aderării României la NATO în 2004, a urmat o perioadă de pregătiri intensive pentru transformarea armatei într-o instituție profesionistă până în anul 2007, urmând a avea 90.000 de angajați, dintre care aproximativ 75.000 de militari și 15.000 civili. Dintre cei 75.000, circa 45.800 vor reprezenta forțele terestre.[51]

Modernizarea

[modificare | modificare sursă]
Soldați trăgând cu un mortier de 120 mm (făcut în România, Model 1982) în timpul exercițiului militar „Getica 2008”.

Modernizarea armatei române necesită, în următorii 10 ani, 13 miliarde euro, doar pentru programele mari de înzestrare, planificate atât pentru forțele aeriene, cât și pentru cele terestre și navale. În prezent, numărul total de efective participante la misiuni internaționale este de 1601. Momentan, sunt trupe române în Bosnia și Herțegovina, Kosovo și Irak.

Modernizarea armatei a fost planificată în trei faze, prima s-a finalizat în 2007 (reorganizarea sistemului de comandă, punerea în aplicare a serviciului militar voluntar), a doua se va finaliza în 2015 (integrarea operațională în NATO și UE), iar a treia se va finaliza in 2025 (integrarea tehnică totală în NATO și UE).

România a desființat serviciul militar obligatoriu la 23 octombrie 2006. Aceasta a luat naștere datorită unui amendament constituțional din 2003 care a permis Parlamentului să facă serviciul militar opțional. Parlamentul român a votat pentru eliminarea serviciului obligatoriu, în octombrie 2005.

Echipament

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Echipamentul militar al Armatei Române.
Un tanc TR-85M1.
Mașina de luptă a infanteriei MLI-84M.

Armata României este dotată, potrivit datelor Ministerului Apărării Naționale, cu circa 1.100 de tancuri, peste 1.500 vehicule de luptă blindate, peste 1.300 unități de artilerie tractate și 188 sisteme lansatoare multiple de rachete.[52]

Forțele Terestre Române și-au revizuit echipamentul în ultimii ani, prin înlocuirea acestuia cu unul mai modern. Tancul TR-85M1 „Bizonul” și mașina de luptă a infanteriei MLI-84 „Jderul” reprezintă cele mai moderne echipamente ale Forțelor Terestre Române. De asemenea, 36 de sisteme germane antiaeriene „Ghepard” au fost puse în funcțiune după 2004.

Forțele terestre au comandat în jur de 100 de Humvee-uri blindate de la Armata SUA; primele 8 au fost primite în decembrie 2006 și sunt folosite de poliția militară. 31 de Piranha III și 60 de URO VAMTAC au fost de asemenea comandate și au fost reconfigurate pentru a fi folosite în Afganistan din 2007.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Romania, cel mai important dintre viitorii membri ai NATO, 20 noiembrie 2002, Adevărul, accesat la 12 iulie 2012
  2. ^ „Past and future modernization stages of the Romanian Army” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  3. ^ ro Ministry of National Defense, Strategia de transformare a Armatei României ("Strategy for the transformation of the Romanian Army").
  4. ^ a b „UNODA Register 2014”. Accesat în . 
  5. ^ a b „UN Register 2012”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ a b c d e f g h i j k l m n „UN Register”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ a b c d e f g h „Romanian Armed Forces”. European Defense Information. Armed Forces.co.uk. Accesat în . 
  8. ^ a b c „IISS Military Balance 2010”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ a b c „Programe DPA”. Accesat în . 
  10. ^ „Programe DPA”. Accesat în . 
  11. ^ a b c d „Trade Registers”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s Romania Army, National Security and Defense Policy Handbook Volume 1
  13. ^ vehicule protejate la mine
  14. ^ „Comunicat de Presă Nr. 245” (în Romanian). Ministry of Defense (mapn.ro). . Accesat în . 
  15. ^ Berbece, Claudiu (). „FOTO Robotul care descoperă "bombele murdare" și gigantul care sapă după mine. Vezi și celelalte atracții de la EXPOMIL”. România Liberă (în Romanian). Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ „Tehevac mli-84m sursa”. 
  17. ^ Belciuganu, Răzvan (). „Blindat străbun livrat de bun (Ancient armour delivered)”. Jurnalul Național (în Romanian). jurnalul.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 
  18. ^ a b Crauciuc, Dan. „Echipamente de geniu folosite pentru trecerea cursurilor de apă (River crossings equipment of engineer units)”. Revista Forțelor Terestre (în Romanian). rft.forter.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ „Excavator de transee NX 7 B3” (în Romanian). forter.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 
  20. ^ „Masina de forat rapid pentru distrugeri” (în Romanian). forter.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 
  21. ^ „Revista Fortelor Terestre • Ultima ora • Testarea si evaluarea operationala a autospecialei SIBCRA”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  22. ^ „Military Police Capabilities”. politia.forter.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 
  23. ^ „Duster CBRNE”. 
  24. ^ Automobile Romanesti - Roman - Autovehicule militare
  25. ^ „iveco sursa”. 
  26. ^ „sursa iveco”. 
  27. ^ „Distribuitor plantator de mine” (în Romanian). Brigada 10 Geniu "Dunărea de Jos". Accesat în . [nefuncțională]
  28. ^ „Barcă de asalt BP-10” (în Romanian). Brigada 10 Geniu "Dunărea de Jos". Accesat în . [nefuncțională]
  29. ^ Rădulescu, Bogdan (). „Pod peste timp” (PDF). Observator Militar (în Romanian). www.presamil.ro. p. 6. Accesat în . [nefuncțională]
  30. ^ (PDF), www.cpge.ro http://www.cpge.ro/scdra/Publicatii_files/Revista%20Ge_2014.pdf  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  31. ^ (PDF), www.cpge.ro http://www.cpge.ro/scdra/Publicatii_files/Revista%20Ge_2014.pdf  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  32. ^ „Buletinul Contractelor de Achiziții Publice, anul 5, Nr.1” (PDF) (în Romanian). DPA (Armaments Department). . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  33. ^ Cer senin, nr. 1 (120), 2012, Editura CTEA, ISSN 1582-6317, p. 34
  34. ^ „14.5mm ZU-2/MR-4 Romania, Towed anti-aircraft guns”. Jane's Land-Based Air Defence. Janes.com. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  35. ^ Direcția generală pentru armamente - Direcția generală pentru armamente (PDF), www.dpa.ro, arhivat din original (PDF) la , accesat în  
  36. ^ a b c d e „Annual Article 7 Report (2010)” (PDF). UN Office for Disarmament Affairs. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  37. ^ a b „Romtehnica Offers from Stock”. romtehnica.com.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 
  38. ^ United Nations Official Document
  39. ^ a b c Romanian Land Forces Military Strategy, on the official MoD site. Retrieved on 28 iunie 2007.
  40. ^ ro Liviu Maior, 1848-1849. Români și unguri în revoluție (Romanians and Hungarians in the revolution), Bucharest, Editura Enciclopedică, 1998.
  41. ^ Vincent Esposito, Atlas of American Wars, Vol 2, text for map 40
  42. ^ John Keegan, World War I, pg. 308.
  43. ^ World War I Documents, Articles 248-263. Retrieved on February 28 2008.
  44. ^ U.S. government Country study: Romania, c. 1990.
  45. ^ Constantiniu, Florin, O istorie sinceră a poporului român, Ed. Univers Enciclopedic, București, 1997, ISBN 973-9243-07-X.
  46. ^ "Development of the Romanian Armed Forces after World War II", from the Library of Congress Country Studies and the CIA World Factbook
  47. ^ Teofil Oroian, Umbrela protectoare a consilierilor sovietici. Armata Roșie în România, în Dosarele Istoriei, 12/2003, pp. 22-28
  48. ^ Library of Congress Country Studies - Romanian Land Forces
  49. ^ The U.S. Country Study, along with several other sources, listed four airborne regiments for some time, but the IISS Military Balance 1991-92, p.82, revealed that this long-held western belief was mistaken; new official Romanian information available after the end of the Cold War apparently allowed the mistake to be corrected.
  50. ^ Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 26 martie 1996 Arhivat în , la Wayback Machine., accesat 12 februarie 2014.
  51. ^ Romanian Land Forces Military Strategy, on the official MoD site.
  52. ^ Gros, de Valentin, Armata Română are peste 1.100 de tancuri și peste 140 de aeronave (în Romanian), www.capital.ro 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]


v • d • m
Armata Română
v • d • m
Organizarea armatelor în unități
Forțe terestre
Forțe aeriene
Forțe navale
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Forțele_Terestre_Române&oldid=16457656