Sari la conținut

Escadrilă de aviație

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Escadrilă)
O escadrilă de F-86 Sabre în timpul Războiului din Coreea, 1951

Escadrila este unitatea militară de aviație de bază a forțelor aeriene, a marinei militare sau a trupelor de uscat. În Forțele Aeriene Române, escadrilele cuprind între 9 și 18 avioane militare[1] împreună cu piloții și personal aferent la sol.

Escadrilele de vânătoare au, de regulă 18-24 avioane, în timp ce escadrilele de bombardament, transport sau realimentare în aer sunt compuse dintr-un număr mai mic de avioane, de regulă 12 avioane. Două sau mai multe escadrile pot forma un grup aerian, ca de exemplu în aviația SUA.[2] Echivalentele în alte limbi sunt : escadron (franceză), eskadrilya (rusă), Staffel (germană), squadron (engleză). O escadrilă poate fi împărțită în alte subunitați numite patrule,[3] formate din 3-6 avioane.[1]

Franța

[modificare | modificare sursă]

Primele escadrile aeriene s-au format în Franța înainte de Primul Război Mondial, în 1912.[4] Inițial, acestea desemnau un grup vag definit de aeronave capabile de sarcini similare, în majoritatea cazurilor nu mai mult de șase avioane în fiecare grup.[5] În timpul războiului, escadrila a devenit unitatea independentă de bază a aviației în cadrul forțelor armate franceze. O escadrilă era o unitate omogenă, înarmată cu un singur tip de avion, cu personal permanent de zbor și sol atașat, transport motorizat și hangare de corturi. Până la jumătatea anului 1915, Aéronautique Militaire a crescut la 119 escadrile de câte 10 avioane fiecare: 14 de avioane de vânătoare, 50 de bombardiere și restul unităților de recunoaștere, supraveghere și comunicații.[4] În timp ce escadrilele au funcționat inițial independent, în timpul bătăliei de la Verdun (1916), escadrilele chasseur (vânătoare) s-au grupat în formațiuni mai mari, pentru o coordonare mai ușoară.[6]

În timpul celui de-al doilea război mondial, escadrilele franceze se aflau de obicei între 10 și 12 avioane. Prin urmare, ele au fost aproximativ echivalente cu un gruppo italian sau eskadra poloneză (10 aeronave în 1939). Acest lucru a fost în contrast cu escadroanele aeriene ale Commonwealth-ului britanic sau ale Statelor Unite, care aveau de obicei 12-18 aeronave, împărțite în două până la patru flights.

Termenul de „escadron⁠(fr)[traduceți]” a fost adoptat de Armée de l'air în 1949, înlocuind grupurile formate la acea dată din două „escadrilles”.

Regatul Unit

[modificare | modificare sursă]

Primele escadrile din Regatul unit s-au format în timpul Primului Război Mondial. Datorită impasului impus de tranșee, rolul cavaleriei în recunoaștere a fost preluat de aviație, astfel nomenclatura folosită de cavalerie a fost preluată și de Royal Flying Corps. Termenul de escadron de cavalerie a fost preluat ca „escadron de aviație” (squadron).

În timpul celui de-doilea război mondial, o escadrilă de vânătoare britanică avea o capacitate de luptă de 12 aeronave; acest lucru a fiind realizat cu câte 16 aeronave și 20 de piloți repartizați fiecărei escadrile, astfel încât 12 aeronave puteau fi folosite în orice moment.[7]

România

[modificare | modificare sursă]

Escadrila este o subunitate tactică, care are în compunere aeronave, de regulă de același tip, precum și personalul navigant și tehnic care asigură pregătirea și ducerea acțiunilor de luptă. Escadrila de luptă se dispune pe un aerodrom al unității din care face parte în raport cu situația tactică sau cerințele de dispersare, fiind capabilă să îndeplinească misiuni de luptă independente.[8]

Termenul de escadrilă a fost preluat din franceză,[8] fiind folosit pentru prima dată în timpul celui de-Al Doilea Război Balcanic. Aceste escadrile fiind parte a celor două secții de aviație.[9] La intrarea României în Primul Război Mondial, Corpul de Aviație era organizat în 4 „grupuri de escadrile”.[10] În urma reorganizării aviației cu ajutorul Misiunii Militare Franceze, în anul 1917, Corpul de Aviație Român dispunea de 12 escadrile (4 de vânătoare, 6 de recunoaștere, una de bombardament și una de recunoaștere îndepărtată) organizate în 3 grupuri aeronautice.[11]

În al doilea război mondial, escadrilele din Aeronautica Regală Română erau compuse din 12-15 avioane cu 16 piloți, împărțite în trei patrule. Trei escadrile erau de obicei reunite într-un grup, iar trei grupuri erau reunite într-o flotilă.[3]

Referințe și note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b „REGULAMENT din 24 ianuarie 2021”. Ministerul Apărării Naționale în Monitorul Oficial nr. 148. . 
  2. ^ „Explained: US Air Force Squadrons”. simpleflying.com (în engleză). . 
  3. ^ a b Moroșanu, Teodor Liviu; Melinte, Dan (). „Appendix 1 - Romanian unit structure”. Romanian Fighter Colours 1941-1945 (în engleză). MMPBooks. p. 188. ISBN 978-83-89450-90-6. 
  4. ^ a b Christopher Chant (). The illustrated history of the air forces of World War I & World War II. Galley Press. pp. 28–32. ISBN 978-0-86136-792-4. 
  5. ^ „French manœuvres”. The Aeroplane. 5: 262. . 
  6. ^ David F. Burg; L. Edward Purcell (). „29 February 1916”. Almanac of World War I. University Press of Kentucky. p. 104. 
  7. ^ Robinson, Anthony () [1987]. RAF Fighter Squadrons in the Battle of Britain. Brockhampton Press. p. 22. ISBN 1860199070. 
  8. ^ a b Escadrilă, accesat la 02.06.2017
  9. ^ Valeriu Avram (). „Din Istoria Aripilor Românești 1910-1916” (PDF). Buletinul Arhivelor Militare Române. Nr. 61/2013. pp. 8–9. ISSN 1454-0924. 
  10. ^ Avram, Valeriu; Armă, Alexandru (). Aeronautica română în Războiul de Întregire națională 1916-1919. Editura Vremea. pp. 6–7. ISBN 978-973-645-853-8. 
  11. ^ Mihail Orzeață; Valeriu Avram (). „Romanian Aviation in the First World War” (PDF). Romanian Military Thinking (3/2018): 224–225. 

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]

Vezi și

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Escadrilă_de_aviație&oldid=17293592