Obuzier

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Un obuzier cu afet mobil de calibru 152 mm M1955 (D-20)

Obuzierul este o piesă de artilerie, cu țeava relativ scurtă (lungimea ei este de 15-25 de ori mărimea calibrului), care folosește cantități mai mici de pulbere decât este normal pentru a lansa proiectile pe o traiectorie foarte înaltă și curbă (parabolică). În comparație cu un obuzier, tunul de artilerie normal are o țeavă mai lungă și folosește mai multă pulbere pentru a lansa un proiectil mai mic pe o traiectorie plană.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Perioada modernă timpurie[modificare | modificare sursă]

La mijlocul secolului al XVIII-lea, o serie de armate europene au început să introducă obuziere care erau suficient de mobile pentru a însoți armatele în câmp. Tunul „Abus” a fost o formă timpurie de obuziere din Imperiul Otoman.[1] În 1758, Imperiul Rus a introdus un tip specific de obuzier (sau mai degrabă tun-obuzier), cu o cameră conică, numită țeavă, care a rămas în serviciu pentru următorii 100 de ani.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „William Johnson, "The Sultan's Big Guns." Dragoman, vol.1, no.2”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Konstam, Angus (). Russian Army of the Seven Years War (2). Men-at-Arms. Londyn: Osprey Publishing. p. 41. ISBN 978-1-85532-587-6. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Obuzier