TR-85

Istoric operațional
TR-85
TR-85M1 Bizonul la Expomil 2005
Tip	Tanc principal de luptă
Loc de origine	România
În uz	1986-prezent
Folosit de	Forțele Terestre Române
Istoric producție
An proiectare	1978–1986
Producător	Uzina Mecanică București (ROMARM)
An producție	1986-1990 (TR-85) 1999-2009 (TR-85M1)
Date generale (TR-85M1)
Greutate	50 tone
Lungime	9,92 m (incl. țeava)
Lățime	3,43 m
Înălțime	2,38 m^[1]
Echipaj	4

Blindaj	200 mm stratificat (șasiu) 320+20 mm blindaj suplimentar (turelă)
Armament principal	1 × tun 100 mm cu țeavă ghintuită 41 de proiectile
Armament secundar	1 × mitralieră PK coaxială 7,62 mm (4595 de cartușe) 1 × mitralieră antiaeriană DShK 12,7 mm (750 de cartușe) lansator de grenade: 6 tuburi 81 mm (20 de grenade fumigene)
Motor	Model 8VS-A2T2M, diesel, 8 cilindri, 4 timpi, supraalimentat, 860 CP
Putere specifică	17,2 CP/t
Transmisie	hidromecanică
Suspensie	bară de torsiune
Autonomie	400 km
Viteză maximă	60 km/h
Modifică text

Tancul TR-85 (Tanc Românesc Model 1985) este un tanc principal de luptă proiectat în România, bazat pe șasiul tancului TR-77-580. Varianta modernizată a acestui tanc, TR-85M1 "Bizonul", este compatibilă cu standardele NATO.

Predecesori[modificare | modificare sursă]

Articole principale: T-55 și TR-77-580.

După evenimentele cunoscute sub numele de "Primăvara de la Praga", Republica Socialistă România a adoptat o nouă doctrină națională de apărare. Aceasta necesita o industrie proprie de armament. În luna aprilie a anului 1968 este prezentat Consiliului de Apărare al țării un raport privind fabricarea tancurilor în România. La 13 octombrie 1972, acest raport este aprobat. Programul de fabricare în țară a unui tanc mijlociu românesc a fost demarat pe 13 mai 1974.^[2] Tancul urma să aibă o greutate de aproximativ 40 de tone, un tun de calibru 100 mm și un motor de 800 de cai putere. Primul pas către proiectarea unui tanc românesc a fost obținerea unei licențe pentru fabricarea a 400 de tancuri T-55, adaptate însă cerințelor Armatei Române și posibilităților industriei naționale. Versiunea românească a tancului sovietic T-55 a fost denumită TR-77, fiind proiectată între anii 1974 și 1980. Varianta finală, denumită TR-77-580 (Tanc Românesc model 1977 cu motor de 580 de cai putere), a fost fabricată între 1979 și 1985. Tancul TR-77 a fost un model tranzitoriu prin care industria de armament autohtonă a căpătat experiență în fabricarea vehiculelor blindate grele.

Proiectare[modificare | modificare sursă]

Concomitent cu proiectarea tancului TR-77, au fost aprobate cercetările pentru dezvoltarea unui sistem energetic de mare putere, capabil să genereze peste 800 de cai putere. Proiectarea motorului s-a realizat între anii 1974 și 1982 de către Institutul Național de Motoare Termice. Acesta dezvolta 830 de cai putere. Transmisia hidromecanică a fost dezvoltată de către ICSITEM București, având la bază modelul proiectat de Hidromecanica Brașov.

Noul tanc, proiectat între 1978-1986, a fost denumit TR-85-800 (Tanc Românesc model 1985 cu motor de 800 de cai putere). Producția a fost realizată între anii 1986 și 1990, cu un ritm mediu de 100 de exemplare pe an, la Fabrica de Mașini Grele Speciale a Întreprinderii "23 August" din București.

Modernizare[modificare | modificare sursă]

Trageri cu muniție de război realizate cu tancuri TR-85M1 în iunie 2014

În luna martie a anului 1994 este inițiat, prin ordinul S/M 1429, un program de modernizare a tancului TR-85M1 "Bizonul". La 14 aprilie 1994 acest proiect este aprobat de către Consiliul Suprem de Apărare al Țării. Proiectarea noului tanc a început în anul 1996, când au fost construite și primele două prototipuri. Firmele implicate în program au fost atât din străinătate (EADS, Thales, SFIM/ODS, RKS, Sagem, Kollmorgen, Racall), cât și din România (ELECTROMAGNETICA, ICPSP (Institutul 111), Agenția de Cercetare pentru Tehnică și Tehnologii Militare, Faur, IOR, Romarm, Hidromecanica Brașov, IOEL^[3]). Transformarea tancurilor TR-85 a început un an mai târziu. Obiectivul programului de modernizare a tancurilor a fost asigurarea interoperabilității cu tehnologia NATO. Au fost aduse îmbunătățiri sistemului de conducere al focului, stabilizării turelei și a tunului, mobilității, protecției, sistemelor de comunicații și a celor de vedere pe timp de noapte. TR-85M1 este de fapt un tanc nou, complet diferit de T-55, fiindcă are un șasiu modificat (extins), un motor diferit, o turelă nouă și sisteme îmbunătățite de conducere a focului, de stabilizare (echivalentă cu stabilizarea tancului franțuzesc Leclerc), de observare/ochire pe timp de zi și de noapte.

Utilizare[modificare | modificare sursă]

În 1993, România avea în inventarul armatei 632 de tancuri TR-85. În 2008 erau în inventarul Armatei Române 613 de tancuri TR-85 ^[4]. Conform Institutului Internațional de Studii Strategice, în 2010 erau în uz 586 de tancuri TR-85 și 54 de tancuri TR-85M1.^[5]^[6]

Variante[modificare | modificare sursă]

TR-85-800 - Prima variantă a tancului.
TR-85M1 "Bizonul" - Versiunea modernizată a tancului TR-85, folosită în prezent de Forțele Terestre.
DMT-85M1 (Dragor de mine pe șasiu de tanc TR-85M1) - vehicul blindat specializat, de geniu, folosit pentru neutralizarea minelor terestre antitanc. Cinci bucăți au fost construite între 2007-2009.

Apariții media[modificare | modificare sursă]

În cadrul primului episod al producției BBC "World's Toughest Driving Tests", prezentatorii britanici Will Mellor și Kirsten O'Brien au condus tancul TR-85M1 la Școala de Aplicație pentru Unități de Luptă "Mihai Viteazul" din Pitești. Episodul a fost difuzat pentru prima dată pe 23 februarie 2010 la postul BBC Three.^[7]

Galerie[modificare | modificare sursă]

TR-85M1 Bizonul:

TR-85:

Note[modificare | modificare sursă]

^ „Tancul TR 85 M1 - Bizonul”. forter.ro. Accesat în 5 februarie 2023.
^ Nicolae Ceaușescu și problemele tancurilor produse în țară, 22 mai 2009, Dr. Petre Opriș, Jurnalul Național, accesat la 2 iunie 2013
^ Departamentul pentru armamente
^ „Rapoarte ONU”. Arhivat din original la 28 noiembrie 2011. Accesat în 19 noiembrie 2010.
^ The Military Balance 2010, p.157
^ „Armele României (I) - Forțele Terestre: Ce arme, tancuri și blindate folosesc acum militarii români. PLUS: Ce noi echipamente se conturează pentru viitor”. www.hotnews.ro. Accesat în 15 februarie 2022. zero width space character în |titlu= la poziția 1 (ajutor)
^ BBC Three Programmes

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

ro Locotenent-colonel ing. Alexandru Caravan, Tancul Românesc - O istorie, Buletinul de Teorie Militară editat de Statul Major al Forțelor Terestre, anul II, nr. 1(5) din 2010.
en Christopher F. Foss, Armour & Artillery 2005/2006 (Jane's Armour & Artillery), Jane's Information Group, ISBN 071062686X
en Marsh Gelbart, Tanks : Main Battle Tanks and Light Tanks (Brassey's Modern Military Equipment), Brassey's UK, ISBN 185753168X
en Alan K. Russel, Modern Battle Tanks and Support Vehicles (Greenhill Military Manuals), Greenhill Books, ISBN 978-1853672583

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de TR-85

TR-85M1
Specificații tehnice ROMARM
Made in Romania: Achtung! T.R., 10 iulie 2010, Laurentiu Dologa, Ziare.com

[forter-1] „Tancul TR 85 M1 - Bizonul”. forter.ro. Accesat în 5 februarie 2023.

[cp2013-06-02-2] Nicolae Ceaușescu și problemele tancurilor produse în țară, 22 mai 2009, Dr. Petre Opriș, Jurnalul Național, accesat la 2 iunie 2013

[3] Departamentul pentru armamente

[4] „Rapoarte ONU”. Arhivat din original la 28 noiembrie 2011. Accesat în 19 noiembrie 2010.

[5] The Military Balance 2010, p.157

[6] „Armele României (I) - Forțele Terestre: Ce arme, tancuri și blindate folosesc acum militarii români. PLUS: Ce noi echipamente se conturează pentru viitor”. www.hotnews.ro. Accesat în 15 februarie 2022. zero width space character în |titlu= la poziția 1 (ajutor)

[7] BBC Three Programmes

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]