Târgu Frumos

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Târgu Frumos
—  Oraș  —
Târgu Frumos
Târgu Frumos
Stemă
Stemă
Târgu Frumos se află în România
Târgu Frumos
Târgu Frumos
Târgu Frumos (România)
Poziția geografică
Târgu Frumos se află în Județul Iași
Târgu Frumos
Târgu Frumos
Târgu Frumos (Județul Iași)
Localizarea orașului pe harta județului Iași
Coordonate: 47°12′35″N 27°0′47″E47°12′35″N 27°0′47″E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețActual Iasi county CoA.svg Iași

SIRUTA95471

ReședințăTârgu Frumos[*]
ComponențăTârgu Frumos[*]

Guvernare
 - PrimarIonel Vătămanu[*][3][4] (PSD, )

Populație (2011)[1] [2]
 - Total 10475 locuitori
 - Recensământul anterior, 200213.573 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal705300

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Târgu Frumos este un oraș în județul Iași, Moldova, România. Se află în Câmpia Jijiei, lângă râul Bahluieț. Are o suprafață de 15,13 km². Populația este de 10.475 locuitori, determinată în , prin recensământ, pe criteriul de populație stabilă[*][[populație stabilă (concept în statistica demografică din România, definit ca „toți cetățenii români cu domiciliul în țară, persoanele de cetățenie străină sau fără cetățenie care au domiciliul (reședința permanentă) în România sau o reședință tem)|​]].

Așezare[modificare | modificare sursă]

Localitatea este situată în zona estică a județului, pe malurile Bahluiețului. Orașul este străbătut de șoseaua națională DN28 care leagă Iașul de Roman. La Târgu Frumos, din DN28 se ramifică șoselele naționale DN28A, care duce spre vest la Pașcani și Moțca (unde se termină în DN2), și DN28B care duce spre nord la Hârlău și la Botoșani.[5] Prin oraș trece calea ferată Pașcani-Iași. În Târgu Frumos se află reședința comunei Ion Neculce care înconjoară ca un inel orașul.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a orașului Târgu Frumos

     Români (72,38%)

     Romi (8,12%)

     Ruși lipoveni (8,02%)

     Necunoscută (11,41%)

     Altă etnie (0,04%)



Circle frame.svg

Componența confesională a orașului Târgu Frumos

     Ortodocși (76,95%)

     Romano-catolici (1,46%)

     Ortodocși de rit vechi (9,39%)

     Necunoscută (11,41%)

     Altă religie (0,77%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Târgu Frumos se ridică la 10.475 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 13.573 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (72,38%). Principalele minorități sunt cele de romi (8,12%) și ruși lipoveni (8,03%). Pentru 11,42% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (76,95%), dar există și minorități de ortodocși de rit vechi (9,39%) și romano-catolici (1,46%). Pentru 11,42% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[6]

Evoluție istorică[modificare | modificare sursă]

În localitate au trăit în cursul anilor, în afară de români, și alte comunități etnice: evrei, sași, ceangăi, rromi, armeni, ruși lipoveni.

În anul 1930, trăiau la Târgu Frumos 4932 de locuitori. Evreii numărau 1608 dintre ei. În 1941, sub regimul Ion Antonescu, potrivit cu legile împotriva evreilor, în cursul războiului antisovietic, bărbații evrei între 18-50 ani au fost trimiși la munci obligatorii, mulți dintre ei în lagărul de muncă Tudoreni-Rechita din Județul Botoșani. Unii au fost trimiși în Transnistria. Gara Târgu Frumos a fost o stație de oprire a „trenului morții” din cursul pogromului de la Iași. La 1 iulie 1941 654 morți au fost coborâți din acest tren și transportați pentru inhumare în cimitirul evreiesc din așezare.

În trecut a trăit la Târgu Frumos și o comunitate armeană. În 1894 mai trăiau în localitate 73 armeni, iar în 1930 11 armeni. Comunitatea ruso-lipoveană posedă două biserici proprii și și-a avut mahalaua ei deosebită. Lipovenii au îmbrățișat mai cu seamă ocupații agricole.

Târgu Frumos - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Orașul Târgu Frumos este administrat de un primar și un consiliu local compus din 17 consilieri. Primarul, Ionel Vătămanu[*], de la Partidul Social Democrat, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[7]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat11           
Partidul Alianța Liberalilor și Democraților3           
Partidul Național Liberal2           
Comunitatea Rușilor Lipoveni din România1           

Istorie[modificare | modificare sursă]

Prima atestare documentară a orașului Târgu Frumos a fost datată 5 octombrie 1448.

Înainte de Regulamentul Organic, orașul a fost reședința ținutului Cârligătura din Principatul Moldovei. La adoptarea Regulamentului Organic, acest ținut a fost desființat și divizat între județele Iași și Roman, Târgu Frumos fiind inclus în primul. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Târgu Frumos avea statut de comună urbană, reședință a plășii Cârligătura din județul Iași, având 4585 de locuitori. În oraș funcționau trei biserici ortodoxe românești, una lipovenească, un spital, o școală mixtă, o farmacie și un birou telegrafo-poștal.[8] Anuarul Socec din 1925 îl consemnează cu același statut, având 4467 de locuitori.[9]

Spre sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, zona orașului a fost scena bătăliilor de la Târgu Frumos, unele dintre ultimele lupte la care armata română a participat de partea Axei.[10]

După război, în 1950, orașul a devenit reședința raionului Târgu Frumos din regiunea Iași, dar în 1956 acest raion a fost desființat, orașul trecând la raionul Pașcani din aceeași regiune. La reforma administrativă din 1968, orașul a fost transferat județului Iași, reînființat.[11][12]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Gara Târgu Frumos, monument istoric

Șase obiective din orașul Târgu Frumos sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Patru dintre ele sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Sfântul Nicolae” (1801); fosta școală de fete (1842–1859); gara (1870); și ansamblul bisericii „Cuvioasa Paraschiva” (circa 1541, construită de Petru Rareș), format din biserica propriu-zisă și din zidul de incintă.

Mausoleul soldaților români din Primul Război Mondial, ridicat la începutul secolului al XX-lea și aflat în cimitir, este clasificat ca monument de for public; iar casa memorială Garabet Ibrăileanu (începutul secolului al XX-lea) din strada Cuza Vodă este monument memorial sau funerar.

Personalități[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central[*] 
  4. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*] 
  5. ^ Google Maps – Târgu Frumos (Map). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în . 
  6. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  7. ^ „Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016. 
  8. ^ Lahovari, George Ioan (). „Tîrgul-Frumos, com. urb.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 616. 
  9. ^ „Orașul Târgu Frumos în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  10. ^ 70 de ani de la invazia eșuată a Armatei Roșii în România: Bătălia de la Târgu Frumos, 11 mai 2014, Adevărul - articol Historia
  11. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în . 
  12. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Monografia comunei Târgu-Frumos, Neculai Dărângă, Editura Tipografia Națională I. S. Ionescu & M. M. Bogdan, Iasi, 1915

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Târgu Frumos