Ienăchiță Văcărescu

Ienăchiță Văcărescu
Ienăchiță Văcărescu
Date personale
Născut	1740
Decedat	1797 (57 de ani)
Înmormântat	Cimitirul Bellu Cimitirul Central din Chișinău
Părinți	Boyar Stefan Vacarescu, Lord of Baneasa, Governor of Craiova[*][[Boyar Stefan Vacarescu, Lord of Baneasa, Governor of Craiova (Abt 1710 - Abt 1763 poisoned)|​]] Ecaterina Donca, Lady of Baneasa[*][[Ecaterina Donca, Lady of Baneasa |​]]
Copii	boier Iorgi Vacarescu[*][[boier Iorgi Vacarescu |​]]
Naționalitate	român
Ocupație	poet, filolog, istoric
Limbi vorbite	limba română limba italiană limba franceză limba germană limba persană limba turcă otomană limba arabă limba greacă modernă
Activitate
Studii	Universitatea de Stat din Sankt Petersburg
Limbi	limba română

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 - Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism Romantism - Realism Parnasianism - Simbolism Naturalism - Modernism Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru) Poeți - Eseiști Nuveliști - Proză scurtă Literatură pentru copii

Portal România

Portal Literatură

Proiectul literatură

Ienăchiță Văcărescu (n. 1740 – d. 1797) a fost un poet, filolog și istoric român din Țara Românească, aparținător al unei vechi familii boierești, familia Văcărescu, aderent la ideile majore ale iluminismului, precursor al folosirii limbii române culte, pe care a folosit-o atât în scrierile sale filologice și istorice, cât și în poeziile pe care le-a scris.

A fost erudit și poliglot, știa: slava veche, greaca veche și modernă, turca, araba, persana, franceza, germana și italiana.

A fost mare dregător domnesc și a îndeplinit misiuni diplomatice peste hotare. Ca om politic și istoric a manifestat tendințe filoturce. Lucrarea sa, Istorie a prea puternicilor împărați otomani, este tipărită abia în 1863 de Alexandru Papiu Ilarian . Este al doilea român după Dimitrie Cantemir care scrie o istorie a Imperiului Otoman.

Este autorul celei dintâi gramatici românești tipărite (1787), care, pe lângă diversele categorii gramaticale, cuprinde și un capitol de prozodie, ilustrat cu exemple originale. Poezia sa, redusă ca dimensiuni și predominant erotică, e scrisă în maniera neoanacreontică a epocii, dar folosește și evidente sugestii folclorice.

Ienăchiță Văcărescu a construit un conac la Băneasa, din care se mai păstrează azi doar Biserica „Sf. Nicolae”.

Scrieri

Gramatica românească, 1787.

Clasificarea operei:

Lucrări filologice

• Observații sau băgări de seamă asupra regulilor și orînduielilor gramaticii rumânești, publicată în 1787, va servi ca model lui Ion Heliade–Rădulescu pentru Gramatica sa. Lucrarea cuprinde un capitol intitulat păntru poetică, ce poate fi considerat primul studiu românesc despre versificație. Definiția pe care a dat-o poeziei va rezista 80 de ani: „cugetele frumoase, cu poetice faceri”. După ce prezintă utilitatea gramaticii, încheie glumeț: „Siliți-vă a o învăța, sau faceți cum vă place”.
• A adunat un vast material pentru redactarea unor dicționare bilingve: german – român, turc – român etc.

Lucrări istorice

• Istorie a prea puternicilor împărați otomani, tipărită după moartea sa, cuprinde referiri la domnii Țării Românești. Prima jumătate a lucrării este un pomelnic al împăraților, cu o epigramă laudativă dar prozaică pentru fiecare. Interesantă este povestirea călătoriei sale la Viena, un adevărat jurnal, instructiv și amuzant, superior celui al lui Dinicu Golescu.

Opera poetică

Ienăchiță Văcărescu a adunat la un loc versuri ocazionale (în cinstea domnitorului, la inaugurarea unei cisterne publice etc.) cu versurile de dragoste caracterizate prin „limba alintată” (Nicolae Manolescu), abundând de diminutive, procedeu la modă în întreaga poezie a epocii: inimioară, lănțișor etc. Cu toate văicărelile manieriste, unele sunt poezii șăgalnice, pline de umor, altele sunt sugestive și grațioase, amintind de Goethe, ca poezia Într-o grădină.. în care dilema sufletească a eului liric este exprimată cu gingășie și concizie (floarea neculeasă poate reprezenta ratarea șansei iubirii): „S-o iau, se strică/ S-o las, mi-e frică/ Că vine altul și mi-o ridică.”

Ienăchiță Văcărescu deschide și seria artelor poetice românești, printr-un celebru „testament”:

Urmașilor mei Văcărești
Las vouă moștenire
Creșterea limbii românești
Ș-a patriei cinstire.

Legături externe

• „Vacarescu” la DEX online
• Poezii
• Un Don Juan pe Podul Mogoșoaiei^{[nefuncțională]}, 30 iulie 2011, Jurnalul Național
• Comentariu: Amintirile Bucurescilor: Casa lui Ienăchiță Văcărescu, 15 martie 2009, Ștefania Stan, Amos News

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.