Cazul vocativ

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gramatică
Morfologie
Parte de vorbire
Sintaxă
Caz
Ablativ
Acuzativ
Dativ
Genitiv
Nominativ
Vocativ
Sintaxa propoziției
Parte de propoziție
Complement
Sintaxa frazei
Propoziție subordonată
Propoziție circumstanțială

În lingvistică, se numește vocativ cazul ce exprimă interpelația directă a unei persoane prin folosirea apelativului (nume propriu sau termen de adresare). În limbile cu declinări, acest apelativ primește marca vocativului.

Este caracterizat prin intonație suplimentară, topică mobilă și virgulă sau semnul exclamării.

În limba română, este caracterizat prin afixele -e (ex.:Ionele!), -ule (ex.: Frumosule!), -o (ex.:Leano!), -lor (ex.: Doamnelor!).

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Gheorghe Constantinescu-Dobridor, Mic dicționar de terminologie lingvistică, Ed. Albatros, București, 1980, p. 447

Vezi și[modificare | modificare sursă]