Conjunctiv

Conjunctivul este un mod verbal personal și predicativ care exprimă în general o acțiune, o întâmplare sau o stare virtuală, adică realizabilă sau posibilă. Astfel, poate fi vorba de o acțiune dorită, preferată, permisă, cerută, recomandată, necesară, obligatorie etc., în propoziție pozitivă, dar verbul poate fi și negat.

Conjunctivul în limba română

Morfologie

Morfemul specific al conjunctivului este conjuncția să.

Prezentul conjunctiv

conjugarea I infinitiv în -a		conjugarea a II-a infinitiv în -ea a vedea	conjugarea a III-a infinitiv în -e a bate	conjugarea a IV-a
fără sufix a cânta	cu sufixul -ez a lucra			infinitiv în -i		infinitiv în -î
				fără sufix a dormi	cu sufixul -esc a iubi	fără sufix a coborî	cu sufixul -ăsc a hotărî
să cânt	să lucrez	să văd	să bat	să dorm	să iubesc	să cobor	să hotărăsc
să cânți	să lucrezi	să vezi	să bați	să dormi	să iubești	să cobori	să hotărăști
să cânte	să lucreze	să vadă	să bată	să doarmă	să iubească	să coboare	să hotărască
să cântăm	să lucrăm	să vedem	să batem	să dormim	să iubim	să coborâm	să hotărâm
să cântați	să lucrați	să vedeți	să bateți	să dormiți	să iubiți	să coborâți	să hotărâți
să cânte	să lucreze	să vadă	să bată	să doarmă	să iubească	să coboare	să hotărască

Observație: Prezentul conjunctiv are aceleași desinențe ca prezentul indicativ, în afara celei de persoana a treia singular și plural, care provoacă schimbări fonetice și în sufixul pe care îl au unele verbe.

Perfectul conjunctiv

Acest timp are particularitatea de a nu avea forme variabile după persoană. Dacă verbul nu are subiect exprimat, persoana trebuie să reiasă din context. Structura sa este: conjuncția să + verbul auxiliar fi (la infinitiv fără prepoziția a) + participiul invariabil al verbului de conjugat:

să fi cântat / văzut / bătut / zis / iubit / coborât

Valori și sintaxă

În propoziție principală, conjunctivul are ca valori specifice exprimarea unei urări (Să-ți fie de bine!), a protestului sau a indignării (Eu să fac așa ceva?!), a dilemei: Să merg sau nu? Valorile sale nespecifice sunt în această situație cea de imperativ (Să pleci imediat! = Pleacă imediat!), cea de prezumtiv (Așa să fie? = Așa o fi?) și cea de optativ (Numai să fiu sănătos! = Numai de-aș fi sănătos!)

Valorile specifice ale conjunctivului se manifestă cel mai pregnant în propoziție subordonată, ceea ce exprimă depinzând de verbul său regent:

• acțiune posibilă/imposibilă: (Nu) e posibil să reușim.
• acțiune dorită/nedorită: (Nu) vreau să plec.
• acțiune intenționată/neintenționată: (Nu) am de gând să te pedepsesc.
• acțiune preferată sau nu: Prefer să (nu) rămân.
• acțiune cerută/necerută: (Nu) îți cer să mă anunți.
• acțiune recomandată/nerecomandată: (Nu) te sfătuiesc să încerci.
• acțiune necesară/inutilă: (Nu) e nevoie să ne mai gândim.
• acțiune obligatorie/facultativă: (Nu) trebuie să mai discutăm.
• acțiune permisă/interzisă: (Nu) îți dau voie să vii cu mine.
• acțiune în legătură cu care vorbitorul are un sentiment, o stare sufletească (dacă verbul regent este la condițional): M-aș bucura să vii și tu.

Și în propoziție subordonată conjunctivul poate avea valori nespecifice:

• Verbul regent poate conferi conjunctivului un caracter real, acesta denumind acțiunea, valoare specifică infinitivului: Am început să cânt.
• Conjunctivul poate fi folosit cu valoarea condiționalului în propoziție circumstanțială condițională sau concesivă: Să-ți fi cerut eu, nu-mi dădeai. = Dacă ți-aș fi cerut eu,…
• Altă valoare nespecifică este cea de prezumtiv: Nu știu să fi venit aici.

În cazul unor verbe regente există concurență între conjunctiv și indicativ. Este vorba de verbe care exprimă:

• speranța: Sper să vină/că va veni și Petre.
• opinia la negativ: Nu cred să fie/că este bine așa.
• un sentiment, o stare sufletească (dacă verbul regent este la indicativ): Mă tem să nu plece/că pleacă.

Verbul la conjunctiv poate fi predicat în mai multe tipuri de propoziții.

Propozițiile principale în care se găsește pot fi exclamative sau interogative, pozitive sau negative.

Conjunctivul poate fi predicatul oricărei propoziții subordonate necircumstanțiale, în afară de cea de agent, dar cunoaște mai multe resticții în ceea ce privește subordonatele circumstanțiale. Poate fi predicatul următoarelor propoziții circumstanțiale:

• de timp care exprimă anterioritatea față de propoziția regentă, introdusă prin anumite locuțiuni conjunctive: Am ajuns la gară înainte ca trenul să fi sosit., Până (când) să mă trezesc, el plecase deja., A trecut multă vreme până să-l cunosc.
• de scop, în care este singurul mod posibil: Am venit (ca) să te văd., Ud cu multă apă, pentru ca florile să se dezvolte bine.
• de mod propriu-zisă introdusă prin să sau fără (ca …) să: Nu rezistă el să nu se ducă la ea., Muncește fără să se gândească la rezultat.
• condițională, când conjunctivul are valoare de condițional: Să-ți fi cerut eu, nu-mi dădeai.
• concesivă introdusă prin și fără să: Merg și fără să mă invite.
• opozițională introdusă prin în loc să sau fără să: În loc să muncească, pierde vremea., A concurat mereu, fără să câștige niciodată.
• de excepție introdusă prin decât să: Nu vreau altceva decât să dorm.

Prin urmare, conjunctivul nu poate fi predicat în următoarele tipuri de propoziții circumstanțiale: de timp care exprimă o acțiune simultană sau posterioară, de cauză, de mod comparativă sau de grad și măsură, consecutivă, instrumentală, sociativă, de relație și cumulativă.

Bibliografie

• Mioara Avram, Gramatica pentru toți, Humanitas, București, 2001, ISBN 973-28-0769-5