Conjunctiv

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Conjunctivul este un mod verbal personal și predicativ care exprimă în general o acțiune, o întâmplare sau o stare[1] virtuală, adică realizabilă sau posibilă. Astfel, poate fi vorba de o acțiune dorită, preferată, permisă, cerută, recomandată, necesară, obligatorie etc., în propoziție pozitivă, dar verbul poate fi și negat.

Conjunctivul în limba română[modificare | modificare sursă]

Morfologie[modificare | modificare sursă]

Morfemul specific al conjunctivului este conjuncția .

Prezentul conjunctiv[modificare | modificare sursă]

conjugarea I
infinitiv în -a
conjugarea a II-a
infinitiv în -ea
a vedea
conjugarea a III-a
infinitiv în -e
a bate
conjugarea a IV-a
fără sufix
a cânta
cu sufixul -ez
a lucra
infinitiv în -i infinitiv în
fără sufix
a dormi
cu sufixul -esc
a iubi
fără sufix
a coborî
cu sufixul -ăsc
a hotărî
cânt lucrez văd bat dorm iubesc cobor hotărăsc
cânți lucrezi vezi bați dormi iubești cobori hotărăști
cânte lucreze vadă bată doarmă iubească coboare hotărască
cântăm lucrăm vedem batem dormim iubim coborâm hotărâm
cântați lucrați vedeți bateți dormiți iubiți coborâți hotărâți
cânte lucreze vadă bată doarmă iubească coboare hotărască

Observație: Prezentul conjunctiv are aceleași desinențe ca prezentul indicativ, în afara celei de persoana a treia singular și plural, care provoacă schimbări fonetice și în sufixul pe care îl au unele verbe.

Perfectul conjunctiv[modificare | modificare sursă]

Acest timp are particularitatea de a nu avea forme variabile după persoană. Dacă verbul nu are subiect exprimat, persoana trebuie să reiasă din context. Structura sa este: conjuncția + verbul auxiliar fi (la infinitiv fără prepoziția a) + participiul invariabil al verbului de conjugat:

să fi cântat / văzut / bătut / zis / iubit / coborât

Valori și sintaxă[modificare | modificare sursă]

În propoziție principală, conjunctivul are ca valori specifice exprimarea unei urări (-ți fie de bine!), a protestului sau a indignării (Eu să fac așa ceva?!), a dilemei: Să merg sau nu? Valorile sale nespecifice sunt în această situație cea de imperativ (Să pleci imediat! = Pleacă imediat!), cea de prezumtiv (Așa să fie? = Așa o fi?) și cea de optativ (Numai să fiu sănătos! = Numai de-aș fi sănătos!)

Valorile specifice ale conjunctivului se manifestă cel mai pregnant în propoziție subordonată, ceea ce exprimă depinzând de verbul său regent:

  • acțiune posibilă/imposibilă: (Nu) e posibil să reușim.
  • acțiune dorită/nedorită: (Nu) vreau să plec.
  • acțiune intenționată/neintenționată: (Nu) am de gând te pedepsesc.
  • acțiune preferată sau nu: Prefer să (nu) rămân.
  • acțiune cerută/necerută: (Nu) îți cer anunți.
  • acțiune recomandată/nerecomandată: (Nu) te sfătuiesc să încerci.
  • acțiune necesară/inutilă: (Nu) e nevoie ne mai gândim.
  • acțiune obligatorie/facultativă: (Nu) trebuie mai discutăm.
  • acțiune permisă/interzisă: (Nu) îți dau voie să vii cu mine.
  • acțiune în legătură cu care vorbitorul are un sentiment, o stare sufletească (dacă verbul regent este la condițional): M-aș bucura să vii și tu.

Și în propoziție subordonată conjunctivul poate avea valori nespecifice:

În cazul unor verbe regente există concurență între conjunctiv și indicativ. Este vorba de verbe care exprimă:

  • speranța: Sper să vină/că va veni și Petre.
  • opinia la negativ: Nu cred să fie/că este bine așa.
  • un sentiment, o stare sufletească (dacă verbul regent este la indicativ): Mă tem să nu plece/că pleacă.

Verbul la conjunctiv poate fi predicat în mai multe tipuri de propoziții.

Propozițiile principale în care se găsește pot fi exclamative sau interogative, pozitive sau negative.

Conjunctivul poate fi predicatul oricărei propoziții subordonate necircumstanțiale, în afară de cea de agent, dar cunoaște mai multe resticții în ceea ce privește subordonatele circumstanțiale. Poate fi predicatul următoarelor propoziții circumstanțiale:

  • de timp care exprimă anterioritatea față de propoziția regentă, introdusă prin anumite locuțiuni conjunctive: Am ajuns la gară înainte ca trenul să fi sosit., Până (când) să mă trezesc, el plecase deja., A trecut multă vreme până -l cunosc.
  • de scop, în care este singurul mod posibil: Am venit (ca) te văd., Ud cu multă apă, pentru ca florile să se dezvolte bine.
  • de mod propriu-zisă introdusă prin sau fără (ca …) să: Nu rezistă el nu se ducă la ea., Muncește fără să se gândească la rezultat.
  • condițională, când conjunctivul are valoare de condițional: -ți fi cerut eu, nu-mi dădeai.
  • concesivă introdusă prin și fără să: Merg și fără invite.
  • opozițională introdusă prin în loc să sau fără să: În loc să muncească, pierde vremea., A concurat mereu, fără să câștige niciodată.
  • de excepție introdusă prin decât să: Nu vreau altceva decât să dorm.

Prin urmare, conjunctivul nu poate fi predicat în următoarele tipuri de propoziții circumstanțiale: de timp care exprimă o acțiune simultană sau posterioară, de cauză, de mod comparativă sau de grad și măsură, consecutivă, instrumentală, sociativă, de relație și cumulativă.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Pentru simplificare, folosim în continuare numai termenul „acțiune” pentru acestea.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]