Petru Bogdan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
0
Sigla academia romana.gif Membru al Academiei Române
Petru Bogdan
Acad. Petru Bogdan
Acad. Petru Bogdan
Născut 29 ianuarie 1873
Cozmești, Iași, România
Decedat 28 martie 1944, (71 de ani)
Mediaș, România
Rezidență RomâniaRomânia
Naționalitate Româniaromână
Domeniu chimie
Alma Mater Universitatea din Iași, Universitatea „Friedrich Wilhelm” din Berlin
Societăți Academia Română
Copii Elena Bogdan
Constantin P. Bogdan

Petru Bogdan (n. 29 ianuarie 1873, Cozmești, Iași - d. 28 martie 1944, Mediaș) a fost un chimist român, membru titular al Academiei Române.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Era fiul lui Vasile Bogdan, mic proprietar, primar al satului Cosmești, și al Anei, nascută Timuș. Vasile Bogdan moare în 1877, în timpul Războiului de Independență. Petru Bogdan studiază la Liceul Național din Iași (absolvit în anul 1891), fiind bursier al Școlii Normale „Vasile Lupu”, apoi urmează cursurile Facultății de Științe, la Universitatea din Iași, absolvind în 1897. Apreciat în cel mai înalt grad de profesorul Petru Poni, a fost propus de acesta pentru a-și desăvîrși studiile la Berlin.

Petre Bogdan a studiat la Universitatea „Friedrich Wilhelm” unde i-a avut ca profesori pe Jacobus Henricus van 't Hoff (primul laureat al Premiului Nobel pentru chimie, în 1901), Hans Heinrich Landolt (care era directorul celui de-al doilea Institut de Chimie al Universitășii din Berlin) și Hans Jahn (chimie fizicală), pe Emil Fischer (chimie minerală), pe Friedrich Paulsen (en) (filozofie). Își susține în 1901 teza de doctorat, obținînd titlul de doctor în filozofie „magna cum laude”, cu lucrarea „Ueber die Wanderungsgeschwindigkeiten der Ionen” („Despre rata de migrare a ionilor”). După susținerea doctoratului, lucrează o vreme cu profesorul Hans Jahn, ca Privatassistent; se mută la Universitatea din Leipzig (1901 - 1903), lucrînd cu profesorii Max Bodenstein (en) și R. Luther, apoi în laboratorul de chimie fizicală al profesorului Wilhelm Ostwald (viitorul laureat al Premiului Nobel pentru chimie, în 1909). Lucrarea „Acțiunea neelectrolitelor asupra tensiunii de vapori ai acidului acetic” este începută cu profesorul Ostwald în 1903, și încheiată la Iași în anul următor. După această perioadă de 5 ani de lucru intens și fertil, Petru Bogdan se întoarce în țară. Va preda un timp în învățământul secundar, la Liceul Internat și Liceul Național, precum și la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași, al cărei elev și bursier fusese.

Casa din Iași în care a locuit Profesorul Petru Bogdan, cunoscută sub numele de Casa Bogdan-Culianu, Casa Ianov, sau Casa cu pridvor de lemn (incorect numită „Casa prof. Ivanov”[1]), situată pe Strada Sfântul Atanasie nr. 13, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2004, având codul de clasificare IS-II-m-B-04038. [2]

Petru Bogdan a fost bunicul lui Petru Culianu, scriitor și istoric al religiilor.[1]

Activitate didactică și științifică[modificare | modificare sursă]

Docent din 1905, începând din anul 1906 profesorul Petru Bogdan și-a desfășurat activitatea la Universitatea din Iași, fiind cel care a înfiintat și condus, din 1913, prima catedră de chimie fizică din țară. Decan al Facultății de Științe în 1925, între anii 1926 - 1940 a fost, alternativ, rector și prorector al Universității ieșene, în timpul rectoratului său construindu-se, printre altele, aripa nouă a Universității. Între 1941 și 1944 a fost directorul Fundației Regale „Ferdinand I”. Ca o recunoaștere a activității sale științifice, Universitatea din Nancy (Franța) i-a acordat în 1924 titlul de „doctor honoris causa”, iar Academia Română l-a ales printre membrii ei titulari 1926. Dintre numeroșii săi studenți și discipoli, ale căror studii și cercetări le-a îndrumat, printre cei mai cunoscuți s-au numărat Horia Hulubei, Alexandru Cișman, Radu Cernătescu și Raluca Ripan, Tudor Ionescu, Cezar Parteni sau C. Mihul.

Prieten din tinerețe cu Garabet Ibrăileanu, Dumitru D. Pătrășcanu, C. Stere, Mihai Carp, Mihail Sadoveanu, G. Topîrceanu, a făcut parte din prima grupare a revistei Viața Românească, ocupîndu-se de rubrica de știință a revistei.

Activitate politică[modificare | modificare sursă]

Petru Bogdan a fost un membru respectat al Partidului Național Țărănesc.

Opere[modificare | modificare sursă]

  • „Instrucțiuni cu privire la lucrările practice de analiză volumetrică”, Tip. H. Goldner, Iași, 1915; Ed. Viața Românească, Iași, 1928 (2).
  • „Lecții de fizică experimentală. Mecanica”, Ed. Viața Românească, Iași, 1921
  • „Introducere în studiul chimiei fizicale. Partea I. Teoria cinetică”, Ed. Viața Românească,Iași, 1921; Ed. Casa Școalelor, București, 1929 (2).
  • „Introducere în studiul chimiei fizicale. Partea a II-a. Termodinamica”, Ed. Arte Grafice, Iași, 1924.
  • „Introducere în electrochimie”, Ed. Casa Școalelor, București, 1928.
  • „Radioactivitatea și structura materiei”, Ed. Casa Școalelor, București, 1929.(Cele patru volume dintre anii 1921-1929 constituie primul mare tratat de chimie fizică din România.)
  • „Opera lui Anghel Saligny. Învățămîntul tehnic în România” (discurs de recepție la Academie), Regia Imprimeria Națională, București, 1931.
  • „Le developpement de la Chimie en Roumanie”,București, 1937.
  • „Introducere în studiul chimiei fizicale”, Editura Universității „Al.I. Cuza”, Iași, 2010, col. „Excellentia 150”.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Tereza Culianu-Petrescu, „Casa Bogdan-Culianu”, Ziarul de Iași, 12 iunie 2010
  2. ^ Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2004 - aprobată prin Ordinul nr. 2314/8 iulie 2004 al Ministrului Culturii și Cultelor și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, an 172 (XVI), Nr. 646 bis din 16 iulie 2004.

Legături externe[modificare | modificare sursă]