Cimitirul „Eternitatea” din Iași

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Cimitirul „Eternitatea” din Iași
Poarta Cimitirul Eternitatea.jpg
Poarta Cimitirului „Eternitatea” din Iași.
Fondare 1868
Deschis pentru înhumări la 1 septembrie 1876
Locație Strada Eternității nr. 121, Iași, România
Tip public
Monumentul funerar al primei persoane înmormântate în Cimitirul „Eternitatea” din Iaşi, copilul Gaston Etiènne Soutzo (1871-1873).
Biserica „Sfântul Gheorghe” din Cimitirul „Eternitatea” din Iaşi.

Cimitirul „Eternitatea” este cel mai mare cimitir din municipiul Iași.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Cimitirul „Eternitatea” a fost înființat la inițiativa lui Scarlat Pastia, primar al Iașului și filantrop și a fost amenajat la periferia orașului, pe terenul numit „Via lui Dragoș” situat pe dealul Tătărași, teren aflat în proprietatea lui Pastia și pe care acesta l-a donat urbei. Cimitirul trebuia să înlocuiască numeroasele cimitire bisericești ale Iașului, cimitire care erau destinate a dispărea pentru a asigura salubritatea orașului și a permite sistematizarea urbană.[1]

În actul de donație primarul Pastia punea trei condiții:

  • cimitirul să se numească Eternitatea;
  • organizarea cimitirului să fie realizată în decurs de doi ani;
  • municipalitatea să construiască o stradă care să lege orașul de cimitir.[1]

Deși terenul a fost donat în anul 1868, amenajările au durat mai mult de doi ani astfel încât primele inhumări au fost realizate abia începând cu anul 1876.[1] La 1 septembrie a fost reinhumat aici Gaston Etiènne Soutzo, un copil de 17 luni decedat în 1873, care inițial fusese inhumat într-un cimitir de lîngă una din bisericile Iașului.[2]

Cele mai frumoase și impunătoare monumente funerare din acest cimitir au fost realizate de către sculptorii pietrari Frederic Fairing (1863-1935) și Salvador Scutari (1880-1932), ambii înmormântați în același cimitir.

Biserica „Sfântul Gheorghe”[modificare | modificare sursă]

Biserica „Sfântul Gheorghe” din cimitirul „Eternitatea” a fost ctitorită de Scarlat Pastia, arhitectul acesteia fiind Ștefan Emilian, profesor la Universitatea din Iași. Construcția bisericii a fost realizată între anii 1872 - 1873.

Secțiunea militară[modificare | modificare sursă]

În secțiunea militară a cimitirului „Eternitatea” sunt inhumați atât soldați români, germani, ruși și francezi căzuți în Primul Război Mondial, cât și soldați români, germani și ruși căzuți în cel de-al Doilea Razboi Mondial. Cimitirul militar cuprinde morminte individuale, gropi comune și mai multe monumente construite în onoarea militarilor căzuți aparținând diferitelor națiuni participante la cele două conflicte mondiale.[3]

Personalități înmormântate[modificare | modificare sursă]

Aici sunt înmormântate numeroase personalități cum ar fi:[4]

Arhitecți[modificare | modificare sursă]

Artiști[modificare | modificare sursă]

Generali români[modificare | modificare sursă]

Istorici[modificare | modificare sursă]

Oameni de știință[modificare | modificare sursă]

Oameni politici[modificare | modificare sursă]

Personalități locale[modificare | modificare sursă]

Personalități religioase[modificare | modificare sursă]

Scriitori[modificare | modificare sursă]

Sportivi celebri[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Olga Rusu, Constantin Ostap, Adrian Pricop, Cimitirul "Eternitatea" Iași, Editura Cronica, Iași, 1995, ISBN 973-96440-8-2.

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Ioana Cioflâncă, „Cel mai bun primar al Iașului”, Ieșeanul, 25 februarie 2008.
  2. ^ Constantin Ostap, „Misterul” din cimitirul Eternitatea a fost dezlegat, Ziarul de Iași, 11 aprilie 2008.
  3. ^ Pagina Cimitirul Eternitatea Iași pe situl Oficiului Național pentru Cultul Eroilor. Accesată la 16 decembrie 2012.
  4. ^ Felix Guzgă, Primaria a facut recensamintul personalitatilor de la "Eternitatea", Ziarul de Iași, 18 august 2006.

Legături externe[modificare | modificare sursă]