Curente literare
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
[modifică] Literatura antică
[modifică] Literatura medievală
[modifică] Baroc
[modifică] Umanism
[modifică] Reprezentanţi
stolnicul Constantin Cantacuzino
[modifică] Clasicism
[modifică] Trăsături
Clasicismul este individualizat prin caracteristici precum: raţiunea domină sentimentele, caracterul moralizator acordând importanţă unor specii literare corespunzătoare (fabula, satira, comedia, tragedia), personajele sunt caractere: caracterul avarului (Arpagon), unitate de timp, loc şi acţiune (un singur cadru, timp scurt, maxim 24h, un singur plan), exces de pudoare, rafinament, personaje oneste, morale.
Se mai pot desprinde şi alte trăsături ale operei: simetria şi echilibrul compoziţiei, concizia şi rigoarea unor exprimări care capătă uneori caracter de sentinţă... Termenul comportă sensuri largi, exprimând o atitudine estetică fundamentală ce se caracterizează prin tendinţa de a observa fenomenele în contextul universului şi de a le închega într-un sistem proporţional şi armonios, corespunzător frumosului şi concordant cu norme rationale care impun tipuri model, perfecţiunea, idealul. Curentul se defineşte ca o mişcare artistică şi literară care promovează ideile de echilibru şi armonie a fiinţei umane, constituite în modele durabile şi care se pot regăsi în timp.
Curentul clasicismului, definit ca atitudine estetică fundamentală de observare şi realizare a unui sistem armonios, stabil, proporţional, dominat de elementele frumosului, în concordanţă cu norme specifice (cele trei unităţi în dramaturgie), tinde spre un tip ideal, echilibrat, senin, al perfecţiunii formelor. S-a manifestat în toate artele – literatură, pictură, muzică, arhitectură. Trăsături: regula celor trei unităţi în dramaturgie (de loc, timp, acţiune); puritatea genurilor şi a speciilor literare; întâietatea raţiunii; imitarea modelelor greco-romane; cultul pentru adevăr şi natural (în literatură), infrumusetarea şi innobilarea naturii (în pictură); promovarea virtutii – propunând un tip ideal de om virtuos, multilateral, complet (ţip social – excepţional, unic – un model); natură se subordonează idealului uman – caracter moralizator. Cultivă trăsături distincte – curajul, vitejia, generozitatea sau laşitatea, avariţia, naivitatea. Puritatea stilului, sobrietatea, stil înalt nu amestecul de stiluri. Prin extensie, termenul se foloseşte şi pentru a denumi perfecţiunea, armonia.
[modifică] Reprezentanţi
[modifică] Iluminism
Ion Budai-Deleanu, Samuil Micu, Petru Maior, Gheorghe Şincai.
[modifică] Realism
[modifică] Reprezentanţi
[modifică] Naturalism
[modifică] Reprezentanţi
[modifică] Impresionism
[modifică] Poporanism
[modifică] Trăsături
Orientare populară aparută la începutul secolului XX, ai cărei reprezentanţi considerau că ţărănimea este adevăratul fond al poporului român, depozitul valorilor spirituale şi morale. Poporaniştii susţin că s-ar putea crea o societate agrară care să nu fie deranjată sau atinsă de industrializare. Ei atrag atenţia asupra drepturilor nerespectate ale ţăranilor.
[modifică] Reprezentanţi
[modifică] Parnasianism
[modifică] Trăsături
Parnasianismul afirmă autonomia esteticului, susţinând prin Gautier teoria artei pentu artă. Dezamăgiţi de societate şi de inutilitatea angajării revolutionare poeţii se izolează de lumea acţiunii. Poezia este picturală, obiectivă, rece, cu structuri savante. Descrierile de natură surprind pitorescul, puritatea liniilor. Poeţii caută perfectiunea formală, corectitudinea versurilor, sonorităţile cuvintelor şi a rimelor rare.
[modifică] Simbolism
Apare în Franţa în a doua jumătate a secolului XIX, ca reacţie împotriva parnasianismului. Termenul este impus de Jean Moreas, care in 1886 scrie un manifest literar. Precursorul simbolismului este considerat Charles Baudelaire prin volumul "Corespondenţe".
[modifică] Trăsături
- utilizarea simbolurilor, simbolul oferind posibilitatea unei interpretări multiple.
- cultivarea sugestiei cu ajutorul căreia sunt puse în evidenţă stări sufleteşti vagi, confuze,de melancolie, plictiseală.
- cultivarea elementului muzical,a sonorităţii verbale.
- existenţa sinesteziei (perceperea simultană a unui ansamblu de senzaţii, auditive,vizuale etc.).
Al. Macedonski, Flori sacre (volum publicat în 1912)
Şt. Petică, Fecioare în alb" (volum publicat în 1902)
Dimitrie Anghel, În grădină (volum publicat în 1905)
Ion Minulescu, Romanţe pentru mai târziu (volum publicat în 1908)
G. Bacovia, Plumb (volum publicat în 1916)
[modifică] România
[modifică] Franţa
[modifică] Sămănătorism
[modifică] Trăsături
[modifică] Reprezentanţi
[modifică] Modernism
trasaturi
- Negarea valorilor poetice
- Refuzul capodoperei şi al ideii de frumos, de perfecţiune
- Ruptura de trecut
- Revolta şi libertatea de exprimare
- Originalitatea şi tendinţa de a şoca
- starea de conflict între luciditatea conştiinţei şi spaimele necunoscutului
- luciditatea, efortul prin care gândirea îşi cucereşte adevărurile
- problematica conştiinţei nelinistite
- predilecţia pentru stări limită:coşmar, halucinaţie, ridicol, grotesc
- exacerbare a sensibilităţii, a facultăţilor perceptive, vederea monstruoasă
- drama tristeţii metafizice, a omului problematic înstrăinat de tainele genezice ale universului
- aspiraţia spre regăsirea echilibrului originar
[modifică] Reprezentanţi
[modifică] Romancieri
[modifică] Poeţi
[modifică] Critici literari
[modifică] Gândirism
[modifică] Reprezentanţi
[modifică] Expresionism
[modifică] Avangardism românesc
[modifică] Trăsături
Este o reacţie împotriva incapacităţii ştiinţei, artei şi literaturii de a stopa izbucnirea primului război mondial. Susţinătorii acestui curent propun în schimb o literatură a iraţionalului.
- Confirmarea libertăţii absolute a spiritului;
- Lumea existenţei e o lume a culorilor;
- Arta - expresie profundă a sufletului uman, şi nu o reproducere a naturii;
- Explozia sentimentului, starea dionysiacă;
- Năzuinţa spre absolut, ideea escaladării cerului;
- Revolta împotriva condiţiei umane;
- Strigătul fără ecou în totul cosmic;
- Afirmarea ideii de supraom care să stăpânească lumea;
- Imagini puternice, violente, prin care se exprimă neliniştea existenţială;
- Personajele sunt figuri generice, simboluri (în teatru);
- Orientarea spre parabolă.
(Vezi şi Manual de literatură română, clasa a XI-a, Litera Educaţional, p. 247)
[modifică] Dadaism
[modifică] Integralism
[modifică] Reprezentanţi
[modifică] Constructivism
În România, constructivismul s-a concretizat în doctrina revistei Contimporanul (condusă de Ion Vinea) şi mai ales în integralism, bazat pe o fundaţie constructivistă şi combinând elemente din alte curente de avangardă precum suprarealismul sau futurismul.
