Himerism

Himerismul este un concept și curent literar lansat în 1998 de scriitorul Vasile Baghiu. Himerismul teoretizează asupra unei direcții trans-naționale în poezie și are în vedere patru componente esențiale: transfigurarea, maladivul, calatoria și știința, iar programul său constă în scrirea unui tip de poezie care să cuprindă toate aceste patru componente în substanța ei.

Considerat „cel mai important manifest literar al sfârșitului de secol douăzeci” , "cea mai nuanțată, mai limpede și mai explicit expusă artă poetică din poezia anilor nouăzeci" , "un manifest incitant", "un curent de buzunar" , "himerismul" pledează pentru cultivarea unui tip de personaj apatrid, a unui cetățean universal, pentru ieșirea din provincialism pe seama cosmopolitismului, se opune spiritului demitizant al postmodernismului și pragmatismului său antipoetic și „privește înspre un nou secol în care globalizarea vieții pe Terra va fi o realitate”

Având conexiuni cu bovarismul lui Jules de Gaultier și cu tentația heteronomică a lui Fernando Pessoa, "himerismul" își propune, pe seama poeziei inventatorului său și a teoretizărilor, să scoată poezia din zona "eului biografist", prin inventarea unor "realități paralele" și prin "mimarea libertății depline".

Conform mărturisirilor autorului, „Totul a început în ziua de 21 august 1988. (…) Brusc, pe la orele 16,30, m-am gândit că în loc sa traiesc la sanatoriu, printre muribunzi și extrem de izolat, aș fi putut fi altcineva, un om care trăiește la Palermo sau în oricare alt oraș al Italiei, aș fi scris atunci din perspectiva acelui cetățean universal (Himerus Alter de mai târziu) pentru care granițele (geografice, dar și temporale) nici nu există. Și am scris. Eram deja «altcineva» și fusesem cuprins de un fel de febră ataractică, dacă pot să spun astfel, pentru că nu mai știam de nimic și de nimeni din jur. Grevat pe bovarismul lui Jules de Gaultier, himerismul se născuse, așadar, cam pe la orele 16,30, în ziua de 21 august 1988.”

Autorul a publicat până acum trei manifeste ale "himerismului".

Primul a apărut în România literară.

Al doilea manifest, cu mai multe detalii teoretice, a apărut în revista Familia , a fost inclus, într-o versiune corectată de autor, și în volumul "Fantoma sanatoriului" și reprezintă textul intervenției autorului la colocviul „Există o nouă direcție în literatura română?” , organizat în primăvara anului 1998 de revista orădeană.

Al treilea text asupra conceptului poetic al "himerismului", intitulat chiar „Al treilea manifest al himerismului...”, a fost publicat în revista Poesis .

Ulterior, Vasile Baghiu a publicat și alte texte teoretice asupra himerismului. Ele au avut ecouri reale în lumea literară, în pofida unor nemulțumiri exprimate de acesta în legătură cu receptarea conceptului său. O listă, chiar făcută în grabă, a autorilor care au reacționat în presă - fie la lansarea "himerismului", fie mai târziu - ar putea fi relevantă în acest sens: Constantin Abaluță, Mircea A. Diaconu, Nicolae Țone, Nicolae Coande, Dan Bogdan Hanu, Cristian Livescu, Ruxandra Cesereanu, George Popescu, Iulian Boldea, Marin Mincu, Al. Cistelecan, Emil Nicolae, Dumitru Chioaru, Felix Nicolau.

În legătură cu aceste pusee polemice, criticul Al. Cistelecan crede că "nu există nici un complot contra lui Baghiu și nici contra himerismului" și spune că "iritarea poetului, psihologic de înțeles, estetic devine cel puțin excesivă" . În același articol, criticul de la Vatra lasă, totodată, și o ușă întredeschisă pentru "himerism": "La urma urmei, un poet poate fi mai important decât un ideolog, deși eu n-aș da pierdută nici bătălia conceptuală a lui Vasile Baghiu".

Orice s-ar spune, Vasile Baghiu simte necesitatea unor delimitări.

Într-un articol din Mozaicul, "inventatorul himerismului", cum îl numește Roxana Sorescu , încearcă, pe un ton polemic, să clarifice relația "himerismului" cu postmodernismul: "Himerismul este o alternativă la postmodernism din următoarele motive: 1) nu face din ludic un scop în sine; 2) își îngăduie o utopie (transfigurarea, bovarismul, călătoria), rămânând în același timp în realitate și poate chiar în realism sau naturalism ("maladivul", "știința"); 3) este mai precis delimitat ca ideologie literară (definiții și trăsături ferme); 4) privește înspre viitor cultivând experimentul (știința în poezie) și încercarea teoretică în marginea experimentului ("pozitivism liric", "poeton").

De asemenea, în răspunsul la întrebarea criticului Ion Simuț "S-ar putea face o conexiune între onirismul dimovian și himerismul pe care îl promovezi teoretic și practic într-un manifest și în propria poezie?", Vasile Baghiu nuanțează și relația cu onirimul a conceptului său: "Himerismul nu are nici o legătură cu onirismul pentru că nu cultivă fantasticul și nici ambiguitatea. De asemenea, himerismul respinge excesele ludice, pe când poezia lui Leonid Dimov le include definitoriu. În fine, himerismul este o poetică a posteriori (care are la bază cele patru cărți de poezie pe care le-am publicat) și expresia unei experiențe poetice individuale (precum senzaționismul și personismul), iar onirismul a apărut ca o consecință a frîmântărilor unui grup. (...) Himerismul este prima direcție poetică limpede și coerentă de la momentul oniric până azi." (12)

De altfel, autorul "himerismului" propune periodic nuanțări și detalieri ale acestei orientări poetice. Între acestea poate fi menționat și cel mai recent manifest, acela publicat în "Poesis", în care, în aceași notă a confesiunii prezentă în toate manifestele, Vasile Baghiu spune: „«Himerismul» este un spectacol de poezie pe care l-am oferit lumii literare într-o vreme în care ea, lumea literară, se plictisise foarte tare de postmodernism. «Himerismul» este o aventură a poeziei pe care orice poet și-ar dori s-o trăiască. Am ajuns la «himerism» pentru că am îndrăznit să dau frâu liber, prin poezie, gândurilor legate de identitatea mea în lumea în care trăiesc, nu numai în lumea românească, dar în lumea întreagă. Acum, când există posibilitatea de a călători liber, în Vest și oriunde, scriitorii români ar putea să înțeleagă mai bine ceea ce am dorit să spun prin inventarea «himerismului». Dacă nu se putea trăi normal în acele vremuri, eu voiam ca măcar în poezia mea să trăiesc normal, să pot călători, să fiu ca toată lumea din lumea largă. A fost întâi un impuls de natură ontologică și abia după aceea el s-a convertit în poetică. Era visul unui om care se gândea la spațiul european, la spațiul lumii întregi ca fiind ale lui, dar la care nu avea acces. De aici întreaga aventură. O aventură care abia începe…”.

Aventura "himerismului", despre care vorbește autorul în confesiunea sa, a cunoscut și unele ieșiri în spațiul european. Una dintre ele este un articol publicat de revista Buchkultur cu titlul: "Chimärismus" (Himerism). În prezentarea articolului, revista vieneză subliniază: "Die Sehnsucht nach der Freiheit, die Welt zu erkundschaften war für den rumänischen Erzähler und Lyriker Vasile Baghiu Grundlage für ein ganz eigenes Literturkonzept, einer eigenen literarischen Strömung." (Dorința de libertate și un anumit spirit de explorator al lumii au fost pentru prozatorul și poetul român Vasile Baghiu baza pentru construirea unui întreg concept literar, a unui curent literar propriu."

Legături externe

• manifestele himerismului, pe situl autorului