Templu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Templul (latină templum) este un edificiu religios, un lăcaş sfânt, sacru, unde sunt veneraţi în funcţie de religie diferite zeităţi. Aceste credinţe au existat deja în perioada neolotică fapt atestat de descoperirile arheologice. Primele locuri unde erau veneraţi zeităţile fiind peşterile, găsindu-se pe pereţii aceatora desene, picturi. Urmele celui mai vechi templu a fost descoperit pe insula Malta, el datează din anii 3800 î.Hr.

Etimologia termenului provine din limba etruscă, de unde a fost preluat în limba latină. Termenul nu definea la început la grecii antici o clădire ci numai un altar unde se aduceau jertfe zeilor. Templul apare ulterior, cu ritualurile specifice, apreciind după vechime competenţa templului. Reşedinţa zeilor în credinţele antice, cum ar fi la greci era „Muntele Olimp”, la alte popoare era cosmosul, preocupările zeilor fiind considerată asemănătoare cu cea a oamenilor. Pentru credincioşi vizitarea unui templu era o întâlnire cu zeul căruia îi era închinat templul. Viaţa oamenilor devine tot mai legată de templu, acesta devenind un loc pentru comerţ, de învăţare şi căutări filozofice pentru înţelegerea universului.

edificiu special amenajat pentru practicarea unui cult religios