Pointilism
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pointilismul (în limba franceză: Pointillisme de la point = punct), sau Divizionism, este o tehnică introdusă în pictură la sfârşitul secolului al XIX-lea de artiştii neoimpresionişti francezi Georges Seurat, Paul Signac şi alţii, folosind - pentru a asigura efectul fuziunii culorilor pe retină - tonuri pure, juxtapuse, ca elementele unui mozaic, în suprafeţe din ce în ce mai mici.
Tehnica aceasta a tuşelor divizate - divizionism - se va accentua până la obţinerea unor puncte colorate, ceea ce a adus mişcării şi numele de pointillism. Din reţeaua de tuşe divizate sau puncte, se încheagă formele obiectelor şi fiinţelor reprezentate.
Un principiu ordonator se află îndărătul ecranului luminos al pânzei, încercând să refacă arhitectura lumii vizibile pulverizate de percepţiile prea directe ale impresionismului.
Tehnica se bazează pe "Legile contrastului simultan al culorilor" ale lui Eugène Chevreul, potrivit cărora, fiecare culoare de bază oferă posibilitatea de a sesiza şi culoarea complementară, deoarece micile pete perceptibile de la o anumită distanţă se contopesc în ochii privitorului. Spre exemplu, pentru a obţine culoarea verde trebuie amestecat albastrul cu galben. Pointilliştii, în schimb, pictează pe pânză un mic punct albastru şi imediat alături un punct galben de aceleaşi dimensiuni. Contopirea acestor două culori realizează în ochii privitorului, de la o anumită distanţă, culoarea verde.
Aceste principii sunt cel mai bine ilustrate în opera lui Seurat care, spre deosebire de Signac, se simţea atras şi de mişcarea simbolistă. Deşi mai în vârstă, Camille Pissarro a utilizat şi el un timp tehnica pointillistă. Alţi pictori, care au adoptat acest procedeu, au fost Maximilian Luce, Henri Cross, Lucie Cousturier.
|
||||||||||||||||
