Pădurea spânzuraților (film)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pădurea spânzuraților
Afișul filmului
Rating Rating.gif
Regizor Liviu Ciulei
Scenarist Titus Popovici, după romanul omonim a lui Liviu Rebreanu
Producător Studioul cinematografic "București"
Distribuitor "Româniafilm"
Distribuție Victor Rebengiuc,
Liviu Ciulei,
Ștefan Ciubotărașu,
Ana Széles,
Gina Patrichi,
György Kovács
Premiera 1964
Premiera în România 1964
Premiera în Republica Moldova 1964
Limba originală română
Premii "Premiul pentru regie" (Festivalul internațional de film de la Cannes - 1965
Pagina Cinemagia
Pagina IMDb

Pădurea spânzuraților este o ecranizare din 1964 a romanului omonim al scriitorului român Liviu Rebreanu. Regizat de Liviu Ciulei, a fost primul film românesc care a obținut o largă recunoaștere internațională.[1]

Prezentare[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Producție[modificare | modificare sursă]

Producția a fost realizată în anul 1964 de Studioul Cinematografic „București”, studiou care funcționa deja în noul Centru de Producție Cinematografic construit la Buftea. A fost realizat de cunoscutul regizor Liviu Ciulei, acesta alegând în rolul principal, a locotenentului Apostol Bologa, pe tânarul (pe atunci) actor Victor Rebengiuc, rol care l-a consacrat pe acesta în lumea cinematografului. În film mai joacă, de asemenea, însuși regizorul (în rolul lui Klapka) și actrița Ana Széles (în rolul Ilonei). Este o producție alb-negru.

Primire[modificare | modificare sursă]

Filmul a fost foarte bine primit atât de critică cât și de publicul românesc. Autoritățile comuniste ale timpului au fost mulțumite că cinematografia noastră a reușit să producă filme în conformitate cu preceptele noii revoluții culturale.

Dar, mai presus de toate, filmul scotea în evidență capacitatea lui Ciulei de a gândi și în termeni cinematografici, de a produce valori deosebite care puteau să facă față exigențelor circuitului internațional.

Pădurea spânzuraților a reprezentat apogeul experienței regizorale filmice a lui Liviu Ciulei, după ce acesta mai realizase și alte filme ca regizor principal, așa cum au fost, Erupția și Valurile Dunării, respectiv în calitate de regizor secund al lui Victor Iliu în filmul Moara cu noroc. Experiența sa de arhitect, actor și scenograf au cântărit desigur decisiv la rezultatul final.

Prin acest film, Liviu Ciulei se definește a fi un regizor care crede în puterea imaginii. Alegerea decorurilor este semnificativă ca expresivitate, integrându-se firesc în structurile naturale care definesc locuri unde are loc acțiunea, punctând-o. Nimic nu apare întâmplător în decorul acțiunii filmului: stivele de coșciuge, grămezile de scaune, vrafurile de bocanci, nenumăratele obiecte din camera logodnicei, lucrurile aruncate anapoda din castel sau ciudata boală a pădurii, arăturile uscate, lumina lividă a întinderilor. Toate aceste contribuie din plin la definirea acțiunii ca una sumbră, bolnăvicioasă, tensionată și lipsită de orice speranță, cea care era de fapt a războiului și care i-a cuprins și pe participanții.

Acestea sunt cauzele pentru care filmul apare în cinematografia românească postbelică ca un fenomen deosebit, marcând o deschidere spre nou, spre adevărata creație artistică, care se ridică dincolo de orice concept politic. Filmul depășește total acea optică teatrală a punerii în scenă a acțiunii unui film aidoma unei piese de teatru, care este inerentă oricărei cinematografii la începuturi. De fapt, asta a fost realitatea anilor 1960, cinematografia românească din acei ani era, într-un fel, la începuturi, scenariștii, regizorii și actorii fiind în general oameni tineri, dar plini de entuziasm. Datorită personalității remarcabile a lui Liviu Ciulei, filmul românesc a făcut un "salt cuatic" de anvergură, concurând nu numai romanul remarcabil a lui Liviu Rebreanu, dar și stabilind un alt set de valori la care filmul românesc era perfect capabil de a ajunge.

Prin Pădurea spânzuraților, filmul artistic românesc se face cunoscut în lume. În anul 1965, participând la la Festivalul Internațional al Filmului de la Cannes, Franța, regizorul Liviu Ciulei a fost recompensat cu Premiul pentru regie.

Remarci din presa de specialitate a vremii[modificare | modificare sursă]

" ... perfect capabil să susțină confruntarea internațională" (Ecaterina Oproiu - Revista Cinema, nr.4 din 1965)

" ... fascinant și aproape fără cusur pe planul formelor, al eleganței și a rafinamentului distilat în imagini pe pânză" (Florian Potra - 1968)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Reviste de cinema

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Forest of the Hanged”. Film Society of Lincoln Center. http://www.filmlinc.com/films/on-sale/the-forest-of-the-hanged. Accesat la 26 august 2013.