Diego Maradona
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Acest articol sau secţiune are multe probleme. Puteţi ajuta la rezolvarea lor sau să le discutaţi pe pagina de discuţie.
|
 |
||
| Date personale | ||
|---|---|---|
| Nume şi prenume | Diego Armando Maradona | |
| Data naşterii | 30 octombrie 1960 | |
| Locul naşterii | Lanús, Argentina | |
| Înălţime | 1,68 m | |
| Post | Mijlocaş ofensiv | |
| Cluburi de juniori | ||
| 1969–1976 |  Argentinos Juniors |
|
| Cluburi de seniori | ||
| Anii | Clubul | Apariţii (goluri) |
| 1976–1981 1981–1982 1982–1984 1984–1991 1992–1993 1993 1995–1997 |
Argentinos Juniors_con_stelle_Gialle.png){kind=small} Boca Juniors FC Barcelona SSC Napoli Sevilla FC Newell's Old Boys Boca JuniorsTotal |
166 (116) 40 (28) 58 (38) 259 (115) 29 (7) 7 (0) 31 (7) 590 (311) |
| Naţionala | ||
| 1977–1994 |  Argentina |
91 (34) |
| Echipe antrenate | ||
| 1994 1995 2008– |
Mandiyú de Corrientes Racing Club de Avellaneda Argentina |
|
| Ultima actualizare: {{{pcupdate}}} (Naţionala: ) |
||
Diego Armando Maradona (născut la 30 octmobrie 1960) este un fost fotbalist argentinian şi actualmente antrenor al echipei naţionale a Argentinei. Este considerat de specialişti(media, antenori, jucatori) ca fiind cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor, împarţind cu Pele titlul de Jucatorul Secolului decernat de F.I.F.A., dupa ce a fost desemnat cel mai bun jucator al secolului 20 într-un sondaj pe Internet iniţiat de F.I.F.A. De-a lungul carierei sale de jucător profesionist Maradona a jucat pentru Argentinos Juniors (1976-1980), Boca Juniors (1981, 1995-1998), F.C.Barcelona (1982-1984), S.S.C. Napoli (1984-1991), F.C. Sevilla (1992-1993)şi Newell's Old Boys (1993-1994). În cariera sa internaţională, jucând pentru naţionala Argentinei a jucat 91 de meciuri şi a marcat 34 de goluri. A jucat la patru turnee finale ale Campionatului mondial de fotbal F.I.F.A., incluzând Cupa Mondială din 1986, când in calitate de căpitan de echipă a condus Argentina spre titlul final învingând în finală Republica Federală Germană şi câştigând Balonul de Aur-premiul pentru cel mai bun jucător al turneului. La acelaşi turneu, în meciul pentru sferturile de finală disputat împotriva Angliei a marcat două goluri în victoria cu 2-1 a Argentinei, goluri care l-au consacrat la nivel mondial. Primul gol a fost marcat cu mâna şi numit ulterior mâna lui Dumnezeu, conform declaraţiilor fotbalistului, iar al doilea gol a fost marcat dupa o cursă de aproximativ 60 de metri în care a driblat şase jucători englezi, gol care a fost numit ulterior golul Secolului. Din diferite motive, Maradona este considerat una dintre cele mai controversate figuri ale lumii sportului.A fost suspendat din activitate pentru o perioadă de 15 luni, în 1991, în Italia, după ce a fost depistat că a consumat cocaină şi în 1994 a fost trimis acasă de la turneul final al campionatului mondial de fotbal din S.U.A.după ce a folosit efedrină. După retragerea din activitate la a 37-a aniversare in 1997, Maradona s-a confruntat cu serioase probleme de sănătate şi creşteri în greutate datorate în principal abuzului de cocaină. În 2005 a suferit o operaţie chirurgicală la nivelul stomacului menită să oprească creşterea sa în greutate. După ce a depăşit dependenţa de cocaină, Maradona a devenit gazda unui popular show de televiziune în Argentina. În octombrie 2008, printr-o decizie care a surprins pe mulţi, Maradona a fost numit selecţionerul echipei naţionale a Argentinei, urmând să debuteze ca antrenor al echipei naţionale în decembrie 2008. Diego Armando Maradona a fost cel mai mare jucator al anilor '80-'90. A fost adversarul lui Hagi la Cupa Mondiala din 1990.
Cuprins |
[modifică] Primii anii
Diego Armando Maradona s-a născut în Lanus-Argentina, dar a crescut în Villa Fiorito, o suburbie la sud de Buenos Aires, într-o familie săracă care ulterior s-a mutat în provincia Corrientes. A fost primul băiat din familia sa după naşterea celor trei surori mai mari ale sale. Mai are doi fraţi mai tineri decât el, pe Hugo(El Turco)şi pe Eduardo (Lalo), amândoi jucând ca fotbalişti profesionişti.
La 10 ani Maradona a fost remarcat de către un talentat căutător de tineri jucători, în timp ce juca la Estrella Roja, un club din vecinătatea unde locuia. A devenit juniorul lui Los Cebollitas (Micile Cepe), echipa de juniori a clubului din Buenos Aires-Argentinos Juniors. Ca şi copil de mingii la 12 ani, încânta spectatorii aratându-şi măiestria cu mingea, în timpul pauzelor meciurilor din prima divizie.
[modifică] Cariera la echipele de club
La 20 octombrie 1976, Maradona şi-a făcut debutul de fotbalist profesionist la Argentinos Juniors, la numai zece zile de la împlinirea vârstei de 16 ani. A jucat la Argentinos Juniors din 1976 până în 1981, când a fost transferat pentru 1 milion de lire sterline la Boca Juniors. Alăturându-se noi echipe la jumătatea sezonului din 1981, Maradona a jucat până în 1982, contribuind la câştigarea primei sale medalii de campion al primei ligi argentiniene. În timp ce juca la Argentinos Juniors, Maradona a primit o ofertă de transfer în valoare de 180.000 de lire sterline din partea clubului englez Sheffield United, dar oferta a fost refuzată. După Cupa Mondială din 1982, în iunie, din Spania, Maradona a fost tranferat la Barcelona pentru o sumă record la acea vreme de 5 milioane de lire sterline. În 1983, sub conducerea lui Cesar Luis Menotti, Barcelona şi Maradona au câştigat Copa del Rey (competiţia anuală a cupei din Spania), învingând Real Madrid şi Supercupa Spaniei, învingând Athletic de Bilbao. Cu toate acestea, Maradona a avut o perioadă grea la Barcelona. Mai întâi o criză de hepatită şi mai apoi fracturarea piciorului print-un atac întârziat de către Andoni Goikoetxea de la Athletic Bilbao, i-au pus în pericol cariera, dar puterea sa psihică şi voinţa sa puternică l-au făcut să revina pe teren mai repede. La Barcelona, Maradona a intrat în dispute frecvente cu directorii echipei, şi în special cu Josep Lluís Núñez-preşedintele clubului, iar în 1984 acesta a cerut transferarea sa de pe Nou Camp. A fost transferat in Italia-Serie A, la SSC Napoli pentru o alta sumă record la aceea vreme in cuantum de 6,9 milioane lire sterline. Cu Napoli, Maradona a atins vârful carierei sale profesionale. A devenit repede o stea adorata de fani, şi în perioada sa a ridicat echipa (Napoli) la cea mai prolifica perioadă din istoria clubului. Condusă de Maradona, Napoli a câstigat singurele sale trofee de Campioni ai Italiei în sezonul 1986/87 şi 1989/90, clasându-se pe locul 2 în campionat de doua ori in sezonul 1987/88 şi în 1988/89. Alte trofee câştigate de Maradona cu Napoli în perioada sa includ Cupa Italiei în 1987, (finalişti ai Cupei italiei în 1989), Cupa U.E.F.A. în 1989 şi Supercupa Italiei în 1990. Maradona a fost golgeterul Seriei A italiene în sezonul 1987/88. Cu toate acestea, în timpul periodei sale din Italia, problemele personale ale lui Maradona s-au înmulţit. A continuat să consume cocaină, primind amenzi de 70.000 de dolari din partea clubului pentru lipsa de la antrenamente şi jocuri, probleme datorate mai ales stresului provocat de consumul de droguri. S-a confruntat cu probleme legate de naşterea unui fiu nelegitim şi a fost suspectat de legături de prietenie cu membrii Camorra. După ce a fost suspendat pe o perioadă de 15 luni pentru testare pozitivă cu cocaină, Maradona a părăsit Napoli în dizgraţie în 1992. La momentul când a fost transferat la Sevilla(1992-1993), nu mai jucase fotbal profesionist de doi ani, astfel încât nu a mai fost capabil să mai atingă momentele de glorie anterioare din cariera sa. În 1993 Maradona s-a transferat la Newell's Old Boys şi în 1995 s-a întors la Boca Juniors pentru 2 ani.
[modifică] CARIERA INTERNAŢIONALĂ
De-a lungul perioadei sale la Napoli, fotbalul internaţional l-a consacrat pe Maradona. Jucând pentru alb-albaştrii(Albicelestes) din naţionala Argentinei, Maradona a participat la 4 turnee consecutive ale Cupei Mondiale F.I.F.A., conducând Argentina la câştigarea titlului mondial din 1986 şi la câştigarea medaliei de argint (locul 2) din 1990. Şi-a făcut debutul internaţional la vârsta de 16 ani, într-un meci împotriva Ungariei, la 27 februarie 1977. La 18 ani, a participat cu Argentina la Campionatul Mondial de Tineret, şi a fost jucătorul turneului, strălucind în finala câştigată cu împotriva Uniunii Sovietice. La 2 iunie 1979, Maradona a înscris primul său gol pentru naţionala Argentinei în victoria cu 3–1 împotriva Scoţiei pe Hampden Park.
[modifică] 1982 Cupa Mondială
Maradona a jucat la primul său turneu final al Cupei Mondiale în 1982. În primul meci, Argentina, campioana en-titre, a pierdut cu Belgia. Deşi echipa a câştigat convingător cu Ungaria şi El Salvador calificându-se în turul doi, fiind învinşi de către Brazilia şi de către câştigătorii turneului final-Italia. Maradona a jucat toate cele cinci meciuri fără să fie schimbat, înscriind de două ori contra Ungariei, dar fiind eliminat cu 5 minute înaintea finalului partidei cu Brazilia, pentru un fault dur.
[modifică] 1986 Cupa Mondială
Maradona a condus echipa naţionala a Argentinei, în calitate de căpitan, spre victoria din 1986 a Cupei Mondiale F.I.F.A., câştigând finala din Mexic împotriva Republicii Federale Germania. În timpul Cupei Mondiale din 1986, Maradona şi-a demonstrat talentul şi calităţile de super jucător, fiind cel mai dinamic jucător al turneului final. A jucat fiecare minut din meciurile Argentinei, inscriind 5 goluri şi oferind 5 pase de gol. Cele doua goluri marcate în sfertul de finală câştigat cu 2-1 împotriva Angliei i-au consacrat legenda marelui jucător. Acest meci a fost jucat pe fondul conflictului armat din Insulele Falkland dintre cele două naţiuni, iar emoţiile legate de acest conflict s-au făcut simţite pe perioada desfăăşurării meciului. Reluarile T.V. au relevat faptul că primul gol marcat de Maradona împotriva Angliei a fost înscris cu mâna. Maradona a fost evaziv descriind acest gol ca fiind înscris ,,puţin cu capul lui Maradona şi puţin cu mâna Lui Dumnezeu ". Astfel golul a fost numit ,,mâna Lui Dumnezeu " sau "la mano de Dios." Mai târziu, la 22 august 1995, Maradona a recunoscut în emisiunea sa televizată din Argentina, că a lovit mingea cu mâna intenţionat şi că a ştiut tot timpul că golul nu a fost corect marcat. Cu toate acestea, golul a fost validat, în ciuda protestelor jucătorilor englezi. Al doilea gol a lui Maradona din acelaşi meci cu Anglia a fost votat de catre F.I.F.A. ca cel mai frumos gol din istoria Cupei Mondiale. A recuperat mingea în jumătatea sa de teren şi din 11 atingeri a alergat mai mult de jumătate din lungimea terenului, driblând 5 jucători englezi(Glenn Hoddle, Peter Reid, Kenny Sansom, Terry Butcher, şi Terry Fenwick) şi pe portarul Peter Shilton, introducând după această cursă mingea în poarta Angliei. Acest gol a fost desemat Golul Secolului printr-un sondaj condus de F.I.F.A. printe utilizatorii de internet.
Maradona a marcat două goluri şi în semifinala cu Belgia, remarcându-se printr-un alt dribling virtuos la cel de-al doilea gol marcat. În finala împotriva Germaniei Federale, care a egalat la 2-2, dupa ce Argentina marcase două goluri, Maradona a găsit spaţiul pentru pasa finală pentru Jorge Burruchaga, care a marcat golul câştigător. Argentina a învins Republica Federală Germană cu 3–2 în faţa a 115,000 de spectatori, pe stadionul Azteca şi Maradona a ridicat deasupra capului trofeul Cupei Mondiale, asigurându-se astfel că întregul mapamond şi-l va reaminti ca unul dintre cei mai mari fotbalişti din istoria acestui sport. În amintirea lui Maradona, autorităţile stadionului Azteca au construit o statuie a sa marcând ,,golul secolului", statuie care se află la intrarea în stadion.
[modifică] 1990 Cupa Mondială
Fişier:Http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Untitleddiego.jpg
Maradona a fost căpitanul echipei naţionale a Argentinei şi la turneul final al Cupei Mondiale din 1990, desfăşurat în Italia. O accidentare la umăr i-a afectat prestaţia, şi a fost mai puţin impunător ca în urmă cu patru ani la turneul final din 1986. Argentina a fost aproape de eliminare în grupe, calificându-se abia de pe locul trei din grupa sa. În meciul din şaisprezecimi împotriva Braziliei, Claudio Caniggia a marcat singurul gol al partidei după o pasă primită de la Maradona. [2]
În sferturi, Argentina a întâlnit Iugoslavia, meciul terminându-se 0–0 după 120 de minute, Argentina calificându-se în urma loviturilor de departajare de la 11 metri, în ciuda ratării loviturii de pedeapsă de către Maradona, urmare a unui şut slab pe mijlocul porţii. Semifinala împotriva ţării gazdă a turneului, Italia, a fost câştigată de Argentina tot la penaltiuri, după ce la sfârşitul celor 90 de minute scorul fusese 1-1; [3] de această dată Maradona a marcat în urma loviturii de departajare. În finala, Argentina a pierdut cu 0-1 împotriva Germaniei Federale, singurul gol al partidei fiind înscris de Andreas Brehme din penalty, în munutul 85 al partidei, după un fault controversat asupra lui Jurgen Klinsmann.
[modifică] 1994 Cupa Mondială
La turneul final din 1994 al Cupei Mondiale desfăşurat în Statele Unite, Maradona a jucat doar două meciuri, înscriind un gol împotriva Greciei, înainte de a fi trimis acasă, după ce a fost depistat pozitiv cu efedrină, la un test antidoping. În autobiografia sa, Maradona a argumentat că rezultatul testului se datorează antrenorului său personal care i-ar fi dat să consume bautura întăritoare Rip Fuel. El susţine că varianta americană a acestei băuturi era diferită de cea argentiniană şi de aceea a fost eliminat de la participarea în runda a doua a turneului. F.I.F.A. i-a solicitat să părăsească turneul şi implicit Argentina a fost eliminată în faza secundă a turneului final. Maradona a menţionat că ar fi avut un acord cu F.I.F.A., pe care această organizaţie îl contestă, acord care i-ar fi permis să folosească efedrină şi alte medicamente pentru a pierde în greutate şi pentru a fi in stare să joace. Conform lui Maradona, acest acord ar fi fost încheiat astfel încat Cupa Mondiala să nu piardă din prestigiu prin absenţa sa. Aceasta afirmaţie nu a fost niciodată dovedită.
[modifică] STILUL JUCĂTORULUI
Maradona avea o constituţie compactă care îl ajuta să reziste foarte bine presiunii fizice. Picioarele sale puternice şi centru său jos de gravitaţie i-au creat un avantaj în cazul alergărilor pe distanţe scurte. Rezistenţa şi puterea sa fizică s-au făcut remarcate prin cele două goluri marcate împotriva Belgiei, în semifinala Cupei Mondiale din 1986.
Maradona a fost un strateg, un bun coechipier, precum şi un bun tehnician al balonului. Se putea descurca cu balonul pe spaţii mici, atrăgând apărătorii şi scoţându-i din joc prin ieşiri rapide prin dribling, din gramada creată astfel, (ca şi în cazul celui de al doilea gol cu Anglia în 1986, sau prin pase de o precizie uluitoare date coechipierilor rămaşi liberi pentru a înscrie. Fiind scund, dar puternic, putea păstra mingea timp îndelungat, fiind marcat din spate de apărători, pentru a găsi un coechipier liber printr-o pasă sau printr-un şut surprinzător la poarta adversă.
Una din mişcările consacrate de Maradona este driblingul în plină viteză în calitate de aripă stangă, şi ajungând pe linia adversă a porţii oferea pase de o mare acurateţe coechipierilor săi pentru a marca. O altă mişcare marca Maradona este reprezentată de Rabona, o pasă cu exteriorul piciorului executată prin spatele piciorului de sprijin care suporta întreaga greutate a corpului. Această mişcare a dus la câteva pase de gol, precum cea dată lui Ramón Díaz, care a înscris cu capul în amicalul din 1980 împotriva Elveţiei. De asemenea Maradona a fost un foarte bun executant al loviturilor libere înscriind deseori din astfel de situaţii.
[modifică] RETRAGEREA ŞI PREMIILE CÂŞTIGATE
Hărţuit de-a lungul carierei de către ziarişti, Maradona a tras chiar cu o armă cu aer comprimat asupra reporterilor care îi invadaseră intimitatea. Acest citat, venit din partea fostului său coechipier Jorge Valdano, sintetizează părerile multora despre Maradona:
,,Este o persoană pe care mulţi ar vrea s-o depăşească, o figură controversată, iubită, urâtă, care a creat multă agitaţie , mai ales în Argentina...Insistenţa asupra vieţii sale personale este o greşeală. Maradona nu a avut rival pe teren, dar şi-a transformat viaţa personală într-un spectacol, iar acum trăieşte o dramă personală care nu ar trebui să fie imitată."
În 2000, Maradona a publicat cartea sa autobiografică ,,Eu sunt Diego", care a devenit imediat un bestseller în ţara sa. Doi ani mai târziu, Maradona a donat drepturile de publicare a cărţii sale ,, poporului cubanez şi lui Fidel."
