Partidul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Partidul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni
AbreviereECR Party  Modificați la Wikidata
Oameni cheie
PreședinteGiorgia Meloni
Secretar generalAntonio Giordano
VicepreședințiJorge Buxadé
Radosław Fogiel
Date
Înființat  (2009-10-01)
SediuRue du Trône 4, 1000 Bruxelles, Belgia[1]
Organizație de tineretTinerii Conservatori Europeni
Informații
Ideologie oficială
Poziție politicăDreapta[9][10][11] (cu facțiuni de centru-dreapta și extrema dreaptă[12][13][14])
Afiliere internaționalăUniunea Democrată Internațională
Afiliere europeanăConservatorii și Reformiștii Europeni
Culori oficiale     Albastru
Parlamentul European
56 / 705
Consiliul Europei
2 / 27
Comisia Europeană
1 / 27
Camerele inferioare ale UE
1015 / 9874
Camerele superioare ale UE
324 / 2714
Prezență online
ecrparty.eu

Partidul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (Partidul CRE), cunoscut anterior ca Alianța Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ACRE) (2009-2016), este un partid politic european conservator, ușor eurosceptic[15] cu o platformă bazată pe reformarea Uniunii Europene bazându-se pe eurorealism,[16] adică se opune unei respingeri totale a UE (antieuropenismul sau euroscepticismul dur).[17][18]

Mișcarea politică a fost înființată pe 1 octombrie 2009,[19] după crearea grupului politic din Parlamentul European al Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (CRE). A fost oficial recunoscut de Parlamentul European în ianuarie 2010.

Partidul CRE este condus de un consiliu de administrație care este ales de Consiliu, care reprezintă toate partidele membre ECR.[20] Comitetul executiv este compus din președintele Giorgia Meloni (prim-ministrul Italiei), vicepreședintele Jorge Buxadé (deputat spaniol al Parlamentului European) și vicepreședintele Radosław Fogiel (deputat polonez al Parlamentului).[21][22]

Partidul este afiliat la Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni din Parlamentul European, la think tank-ul paneuropean New Direction – Fundația pentru Reformă Europeană și la organizația de tineret, Tinerii Conservatori Europeni. De asemenea, este asociat oficial cu Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni din Comitetul Regiunilor, din Congresul Consiliului Europei și din Adunarea Parlamentară a NATO. În Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei,[23] Partidul CRE formează Grupul Conservatorilor Europeni și Alianța Democrată cu Partidul Identitate și Democrație.

Conducere[modificare | modificare sursă]

Partidul ECR a avut doi președinți:

Nr. Imagine Nume În funcție Partid Stat membru
1
Debate of lead candidates for the European Commission presidency (32917075397).jpg
Jan Zahradil
(născut în 1963)
2009–2020 Partidul Civic Democrat  Republica Cehă
2 Giorgia Meloni
(născută în 1977)
2020– Frații Italiei  Italia

Membri[modificare | modificare sursă]

Partide membre[modificare | modificare sursă]

Țară Nume partid Abreviere Cameră inferioară Cameră superioară Statut
Bulgaria Bulgaria IMRO – Mișcarea Națională Bulgară
ВМРО – Българско Национално Движение
VMRO – Balgarsko Natsionalno Dvizhenie
VMRO
0 / 240
Extraparlamentar
Croaţia Croația Suveraniștii Croați
Hrvatski suverenisti
HS
4 / 151
Opoziție
Cehia Cehia Partidul Civic Democrat
Občanská demokratická strana
ODS
34 / 200
23 / 81
Guvern
Germania Germania Noi Cetățenii
Wir Bürger
WB
0 / 735
0 / 69
Extraparlamentar
Italia Italia Frații Italiei
Fratelli d'Italia
FdI
118 / 400
66 / 200
Guvern
Letonia Letonia Alianța Națională
Nacionālā apvienība
NA
13 / 100
Opoziție
Lituania Lituania Acțiunea Electorală a Polonezilor din Lituania – Alianța Familiilor Creștine
Lietuvos lenkų rinkimų akcija – Krikščioniškų šeimų sąjunga
LLRA–KŠS
3 / 141
Opoziție
Luxemburg Luxemburg Partidul Alternativa Reformei Democrate
Alternativ Demokratesch Reformpartei
Parti réformiste d'alternative démocratique
Alternative Demokratische Reformpartei
ADR
4 / 60
Opoziție
Polonia Polonia Lege și Justiție
Prawo i Sprawiedliwość
PiS
189 / 460
34 / 100
Opoziție
 România Alternativa Dreaptă AD
3 / 330
1 / 136
Opoziție
Slovacia Slovacia Libertate și Solidaritate
Sloboda a Solidarita
SaS
19 / 150
Opoziție
Spania Spania Vox
Vox
Vox
33 / 350
3 / 265
Opoziție
Suedia Suedia Democrații Suedezi
Sverigedemokraterna
SD
73 / 349
Sprijin pentru guvern

Parteneri internaționali[modificare | modificare sursă]

Țară Nume partid Abreviere Cameră inferioară Cameră superioară Statut
 Albania Partidul Republican al Albaniei PR
3 / 140
Opoziție
 Belarus Partidul BPF BPF
0 / 110
0 / 64
Interzis
 Israel Likud – Mișcarea Național Liberală Likud
32 / 120
Guvern
 Macedonia de Nord IMRO – Partidul Popular VMRO–NP
1 / 120
Opoziție
 Serbia Destul e Destul DJB
0 / 250
Extraparlamentar
 Regatul Unit
( Irlanda de Nord)
Partidul Ulster Unionist UUP
0 / 18
(Camera Comunelor
(locurile Irlandei de Nord))
2 / 784
(House of Lords)
Opoziție
9 / 90
(Adunarea Irlandei de Nord)
Guvern
 Statele Unite Partidul Republican GOP
221 / 435
49 / 100
Opoziție
(majoritate în Camera Reprezentanților)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Contacts”. Alliance of Conservatives and Reformists in Europe. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Nordsieck, Wolfram (). „European Union”. Parties and Elections in Europe. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Zalan, Eszter (). „Metsola becomes youngest EU Parliament president”. EUObserver. Accesat în . 
  4. ^ Alan Siaroff (). Comparative European Party Systems: An Analysis of Parliamentary Elections Since 1945. Taylor & Francis. p. 469. ISBN 978-1-317-49876-6. 
  5. ^ Healey, Euan (). „European right will widen gap with rivals after Brexit, projection shows”. Euronews. Accesat în . 
  6. ^ Ripoll Servent, Ariadna; Panning, Lara (). „Engaging the disengaged? Explaining the participation of Eurosceptic MEPs in trilogue negotiations”. Journal of European Public Policy. 28 (1): 77. doi:10.1080/13501763.2020.1859596Accesibil gratuit. 
  7. ^ Brack, Nathalie; Startin, Nicholas (). „Introduction: Euroscepticism, from the margins to the mainstream”. International Political Science Review. SAGE. 36 (3): 240. doi:10.1177/0192512115577231. 
  8. ^ Tim Bale; Seán Hanley; Aleks Szczerbiak (martie 2010). 'May Contain Nuts'? The Reality behind the Rhetoric Surrounding the British Conservatives' New Group in the European Parliament”. The Political Quarterly. 81 (1): 85–98. doi:10.1111/j.1467-923X.2009.02067.x. when taken together they form not so much a coherent whole as a mix of liberal conservatives (the Conservatives, ODS, LDD and MDF) and conservative nationalists (PiS and TB-LNNK). 
  9. ^
  10. ^ „Ursula von der Leyen makes final pledges to secure EU's top job”. The Guardian. . Von der Leyen says in her letters that she hopes the "snapshot" on her positions, some of which are retreads of previous proposals from the commission, will reassure her critics, although there is a risk of putting off MEPs within the more Eurosceptic and rightwing European Conservatives and Reformists group, in which Poland's Law and Justice is the largest party. 
  11. ^ „Explainer: Von der Leyen's rocky path to confirmation as EU Commission chief”. Reuters. . The right-wing European Conservatives and Reformists (ECR), will decide just ahead of the vote whether to support von der Leyen, but officials say the group is divided over the issue. 
  12. ^ „Dutch and Greek far-right parties join ECR Group”. European Interest. . 
  13. ^ McDonnell, Duncan; Werner, Annika (). „Respectable radicals: why some radical right parties in the European Parliament forsake policy congruence”. Journal of European Public Policy. 25 (5): 747–763. doi:10.1080/13501763.2017.1298659. ISSN 1350-1763. 
  14. ^ Falkner, Gerda; Plattner, Georg (). „Populist Radical Right Parties and EU Policies: How coherent are their claims?” (PDF). EUI Working Paper RSCAS (38): 5. 
  15. ^ John McCormick (). European Union Politics. Palgrave Macmillan. p. 247. ISBN 978-1-137-45340-2. 
  16. ^ Reformists, European Conservatives and. „ECR Group - European Conservatives and Reformists Group”. ecrgroup.eu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ Erkanor Saka (). Mediating the EU: Deciphering the Transformation of Turkish Elites (PhD Thesis). p. 202. ISBN 978-1-109-21663-9. Accesat în . [nefuncțională]
  18. ^ Matthew (). „Why anti-EUism is not left-wing”. Workers' Liberty. Alliance for Workers Liberty. Accesat în . 
  19. ^ „ECR Trans-National Party Set for EU Funding – But is it legal?”. New Europe. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  20. ^ „Organisation”. Alliance of European Conservatives and Reformists. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  21. ^ „PRESS RELEASE: ECR PARTY ELECTS NEW PRESIDENCY”. ECR Party. Arhivat din original la . Accesat în . 
  22. ^ Caro, Paola Di (). „Giorgia Meloni al vertice dei conservatori Ue: è la prima italiana a guidare un partito europeo”. Corriere della Sera (în italiană). Accesat în . 
  23. ^ „ACRE – EUROPE'S FASTEST GROWING POLITICAL MOVEMENT”. ACRE – OUR FAMILY. Arhivat din original la . Accesat în . 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]