Partidul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni

Oameni cheie
Partidul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni
Abreviere	ECR Party
Președinte	Giorgia Meloni
Secretar general	Antonio Giordano
Vicepreședinți	Jorge Buxadé Radosław Fogiel
Date
Înființat	1 octombrie 2009 (2009-10-01)
Sediu	Rue du Trône 4, 1000 Bruxelles, Belgia^[1]
Organizație de tineret	Tinerii Conservatori Europeni
Informații
Ideologie oficială	Conservatorism^[2]^[3] Conservatorism național^[4]^[5] Euroscepticism ușor^[6]^[7] Istoric: Conservatorism liberal^[8]
Poziție politică	Dreapta^[9]^[10]^[11] (cu facțiuni de centru-dreapta și extrema dreaptă^[12]^[13]^[14])
Afiliere internațională	Uniunea Democrată Internațională
Afiliere europeană	Conservatorii și Reformiștii Europeni
Culori oficiale	Albastru
Parlamentul European	56 / 705
Consiliul Europei	2 / 27
Comisia Europeană	1 / 27
Camerele inferioare ale UE	1015 / 9874
Camerele superioare ale UE	324 / 2714
Prezență online
ecrparty.eu
Modifică date / text

Partidul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (Partidul CRE), cunoscut anterior ca Alianța Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ACRE) (2009-2016), este un partid politic european conservator, ușor eurosceptic^[15] cu o platformă bazată pe reformarea Uniunii Europene bazându-se pe eurorealism,^[16] adică se opune unei respingeri totale a UE (antieuropenismul sau euroscepticismul dur).^[17]^[18]

Mișcarea politică a fost înființată pe 1 octombrie 2009,^[19] după crearea grupului politic din Parlamentul European al Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (CRE). A fost oficial recunoscut de Parlamentul European în ianuarie 2010.

Partidul CRE este condus de un consiliu de administrație care este ales de Consiliu, care reprezintă toate partidele membre ECR.^[20] Comitetul executiv este compus din președintele Giorgia Meloni (prim-ministrul Italiei), vicepreședintele Jorge Buxadé (deputat spaniol al Parlamentului European) și vicepreședintele Radosław Fogiel (deputat polonez al Parlamentului).^[21]^[22]

Partidul este afiliat la Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni din Parlamentul European, la think tank-ul paneuropean New Direction – Fundația pentru Reformă Europeană și la organizația de tineret, Tinerii Conservatori Europeni. De asemenea, este asociat oficial cu Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni din Comitetul Regiunilor, din Congresul Consiliului Europei și din Adunarea Parlamentară a NATO. În Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei,^[23] Partidul CRE formează Grupul Conservatorilor Europeni și Alianța Democrată cu Partidul Identitate și Democrație.

Conducere[modificare | modificare sursă]

Partidul ECR a avut doi președinți:

Nr.	Imagine	Nume	În funcție	Partid	Stat membru
1		Jan Zahradil (născut în 1963)	2009–2020	Partidul Civic Democrat	Republica Cehă
2		Giorgia Meloni (născută în 1977)	2020–	Frații Italiei	Italia

Membri[modificare | modificare sursă]

Partide membre[modificare | modificare sursă]

Țară	Nume partid	Abreviere	Cameră inferioară	Cameră superioară	Statut
Bulgaria	IMRO – Mișcarea Națională Bulgară ВМРО – Българско Национално Движение VMRO – Balgarsko Natsionalno Dvizhenie	VMRO	0 / 240		Extraparlamentar
Croația	Suveraniștii Croați Hrvatski suverenisti	HS	4 / 151		Opoziție
Cehia	Partidul Civic Democrat Občanská demokratická strana	ODS	34 / 200	23 / 81	Guvern
Germania	Noi Cetățenii Wir Bürger	WB	0 / 735	0 / 69	Extraparlamentar
Italia	Frații Italiei Fratelli d'Italia	FdI	118 / 400	66 / 200	Guvern
Letonia	Alianța Națională Nacionālā apvienība	NA	13 / 100		Opoziție
Lituania	Acțiunea Electorală a Polonezilor din Lituania – Alianța Familiilor Creștine Lietuvos lenkų rinkimų akcija – Krikščioniškų šeimų sąjunga	LLRA–KŠS	3 / 141		Opoziție
Luxemburg	Partidul Alternativa Reformei Democrate Alternativ Demokratesch Reformpartei Parti réformiste d'alternative démocratique Alternative Demokratische Reformpartei	ADR	4 / 60		Opoziție
Polonia	Lege și Justiție Prawo i Sprawiedliwość	PiS	189 / 460	34 / 100	Opoziție
România	Alternativa Dreaptă	AD	3 / 330	1 / 136	Opoziție
Slovacia	Libertate și Solidaritate Sloboda a Solidarita	SaS	19 / 150		Opoziție
Spania	Vox Vox	Vox	33 / 350	3 / 265	Opoziție
Suedia	Democrații Suedezi Sverigedemokraterna	SD	73 / 349		Sprijin pentru guvern

Parteneri internaționali[modificare | modificare sursă]

Țară	Nume partid	Abreviere	Cameră inferioară	Cameră superioară	Statut
Albania	Partidul Republican al Albaniei	PR	3 / 140		Opoziție
Belarus	Partidul BPF	BPF	0 / 110	0 / 64	Interzis
Israel	Likud – Mișcarea Național Liberală	Likud	32 / 120		Guvern
Macedonia de Nord	IMRO – Partidul Popular	VMRO–NP	1 / 120		Opoziție
Serbia	Destul e Destul	DJB	0 / 250		Extraparlamentar
Regatul Unit ( Irlanda de Nord)	Partidul Ulster Unionist	UUP	0 / 18 (Camera Comunelor (locurile Irlandei de Nord))	2 / 784 (House of Lords)	Opoziție
Regatul Unit ( Irlanda de Nord)	Partidul Ulster Unionist	UUP	9 / 90 (Adunarea Irlandei de Nord)		Guvern
Statele Unite	Partidul Republican	GOP	221 / 435	49 / 100	Opoziție (majoritate în Camera Reprezentanților)

Note[modificare | modificare sursă]

^ „Contacts”. Alliance of Conservatives and Reformists in Europe. 2011. Arhivat din original la 12 octombrie 2016. Accesat în 4 decembrie 2011.
^ Nordsieck, Wolfram (2019). „European Union”. Parties and Elections in Europe. Arhivat din original la 8 iunie 2017. Accesat în 30 mai 2019.
^ Zalan, Eszter (19 ianuarie 2022). „Metsola becomes youngest EU Parliament president”. EUObserver. Accesat în 28 septembrie 2022.
^ Alan Siaroff (2019). Comparative European Party Systems: An Analysis of Parliamentary Elections Since 1945. Taylor & Francis. p. 469. ISBN 978-1-317-49876-6.
^ Healey, Euan (13 iunie 2019). „European right will widen gap with rivals after Brexit, projection shows”. Euronews. Accesat în 28 septembrie 2022.
^ Ripoll Servent, Ariadna; Panning, Lara (2021). „Engaging the disengaged? Explaining the participation of Eurosceptic MEPs in trilogue negotiations”. Journal of European Public Policy. 28 (1): 77. doi:10.1080/13501763.2020.1859596 .
^ Brack, Nathalie; Startin, Nicholas (2015). „Introduction: Euroscepticism, from the margins to the mainstream”. International Political Science Review. SAGE. 36 (3): 240. doi:10.1177/0192512115577231.
^ Tim Bale; Seán Hanley; Aleks Szczerbiak (martie 2010). „'May Contain Nuts'? The Reality behind the Rhetoric Surrounding the British Conservatives' New Group in the European Parliament”. The Political Quarterly. 81 (1): 85–98. doi:10.1111/j.1467-923X.2009.02067.x. when taken together they form not so much a coherent whole as a mix of liberal conservatives (the Conservatives, ODS, LDD and MDF) and conservative nationalists (PiS and TB-LNNK).
^
- Ingeborg Toemmel (2014). The European Union: What it is and how it Works. Palgrave Macmillan. p. 158. ISBN 978-1-137-42754-0.
- „EU parliament sees birth of new right-wing group”. EUobserver. 22 iunie 2009. Accesat în 18 iulie 2011.
- „Tory minders gag right-wing allies in the ECR”. The Times. London. 8 noiembrie 2009. Accesat în 18 iulie 2011.
- „New-look European Parliament”. BBC News. 3 septembrie 2009. Accesat în 18 iulie 2011.
^ „Ursula von der Leyen makes final pledges to secure EU's top job”. The Guardian. 15 iulie 2019. Von der Leyen says in her letters that she hopes the "snapshot" on her positions, some of which are retreads of previous proposals from the commission, will reassure her critics, although there is a risk of putting off MEPs within the more Eurosceptic and rightwing European Conservatives and Reformists group, in which Poland's Law and Justice is the largest party.
^ „Explainer: Von der Leyen's rocky path to confirmation as EU Commission chief”. Reuters. 12 iulie 2019. The right-wing European Conservatives and Reformists (ECR), will decide just ahead of the vote whether to support von der Leyen, but officials say the group is divided over the issue.
^ „Dutch and Greek far-right parties join ECR Group”. European Interest. 6 iunie 2019.
^ McDonnell, Duncan; Werner, Annika (4 mai 2018). „Respectable radicals: why some radical right parties in the European Parliament forsake policy congruence”. Journal of European Public Policy. 25 (5): 747–763. doi:10.1080/13501763.2017.1298659. ISSN 1350-1763.
^ Falkner, Gerda; Plattner, Georg (2018). „Populist Radical Right Parties and EU Policies: How coherent are their claims?” (PDF). EUI Working Paper RSCAS (38): 5.
^ John McCormick (2015). European Union Politics. Palgrave Macmillan. p. 247. ISBN 978-1-137-45340-2.
^ Reformists, European Conservatives and. „ECR Group - European Conservatives and Reformists Group”. ecrgroup.eu. Arhivat din original la 19 februarie 2018. Accesat în 15 decembrie 2017.
^ Erkanor Saka (2009). Mediating the EU: Deciphering the Transformation of Turkish Elites (PhD Thesis). p. 202. ISBN 978-1-109-21663-9. Accesat în 9 martie 2016. ^{[nefuncțională]}
^ Matthew (26 octombrie 2011). „Why anti-EUism is not left-wing”. Workers' Liberty. Alliance for Workers Liberty. Accesat în 31 ianuarie 2016.
^ „ECR Trans-National Party Set for EU Funding – But is it legal?”. New Europe. 18 ianuarie 2010. Arhivat din original la 7 mai 2010. Accesat în 10 mai 2010.
^ „Organisation”. Alliance of European Conservatives and Reformists. 2011. Arhivat din original la 23 aprilie 2012. Accesat în 4 decembrie 2011.
^ „PRESS RELEASE: ECR PARTY ELECTS NEW PRESIDENCY”. ECR Party. Arhivat din original la 4 decembrie 2021. Accesat în 29 septembrie 2020.
^ Caro, Paola Di (29 septembrie 2020). „Giorgia Meloni al vertice dei conservatori Ue: è la prima italiana a guidare un partito europeo”. Corriere della Sera (în italiană). Accesat în 29 septembrie 2020.
^ „ACRE – EUROPE'S FASTEST GROWING POLITICAL MOVEMENT”. ACRE – OUR FAMILY. Arhivat din original la 17 octombrie 2016. Accesat în 18 octombrie 2016.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Partidul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni la Wikimedia Commons
Site web oficial

[1] „Contacts”. Alliance of Conservatives and Reformists in Europe. 2011. Arhivat din original la 12 octombrie 2016. Accesat în 4 decembrie 2011.

[:0-2] Nordsieck, Wolfram (2019). „European Union”. Parties and Elections in Europe. Arhivat din original la 8 iunie 2017. Accesat în 30 mai 2019.

[3] Zalan, Eszter (19 ianuarie 2022). „Metsola becomes youngest EU Parliament president”. EUObserver. Accesat în 28 septembrie 2022.

[Siaroff2019-4] Alan Siaroff (2019). Comparative European Party Systems: An Analysis of Parliamentary Elections Since 1945. Taylor & Francis. p. 469. ISBN 978-1-317-49876-6.

[5] Healey, Euan (13 iunie 2019). „European right will widen gap with rivals after Brexit, projection shows”. Euronews. Accesat în 28 septembrie 2022.

[6] Ripoll Servent, Ariadna; Panning, Lara (2021). „Engaging the disengaged? Explaining the participation of Eurosceptic MEPs in trilogue negotiations”. Journal of European Public Policy. 28 (1): 77. doi:10.1080/13501763.2020.1859596 .

[7] Brack, Nathalie; Startin, Nicholas (2015). „Introduction: Euroscepticism, from the margins to the mainstream”. International Political Science Review. SAGE. 36 (3): 240. doi:10.1177/0192512115577231.

[Bale-8] Tim Bale; Seán Hanley; Aleks Szczerbiak (martie 2010). „'May Contain Nuts'? The Reality behind the Rhetoric Surrounding the British Conservatives' New Group in the European Parliament”. The Political Quarterly. 81 (1): 85–98. doi:10.1111/j.1467-923X.2009.02067.x. when taken together they form not so much a coherent whole as a mix of liberal conservatives (the Conservatives, ODS, LDD and MDF) and conservative nationalists (PiS and TB-LNNK).

[Toemmel2014-9] 
Ingeborg Toemmel (2014). The European Union: What it is and how it Works. Palgrave Macmillan. p. 158. ISBN 978-1-137-42754-0.
„EU parliament sees birth of new right-wing group”. EUobserver. 22 iunie 2009. Accesat în 18 iulie 2011.
„Tory minders gag right-wing allies in the ECR”. The Times. London. 8 noiembrie 2009. Accesat în 18 iulie 2011.
„New-look European Parliament”. BBC News. 3 septembrie 2009. Accesat în 18 iulie 2011.

[10] Ingeborg Toemmel (2014). The European Union: What it is and how it Works. Palgrave Macmillan. p. 158. ISBN 978-1-137-42754-0.

[11] „EU parliament sees birth of new right-wing group”. EUobserver. 22 iunie 2009. Accesat în 18 iulie 2011.

[12] „Tory minders gag right-wing allies in the ECR”. The Times. London. 8 noiembrie 2009. Accesat în 18 iulie 2011.

[13] „New-look European Parliament”. BBC News. 3 septembrie 2009. Accesat în 18 iulie 2011.

[10] „Ursula von der Leyen makes final pledges to secure EU's top job”. The Guardian. 15 iulie 2019. Von der Leyen says in her letters that she hopes the "snapshot" on her positions, some of which are retreads of previous proposals from the commission, will reassure her critics, although there is a risk of putting off MEPs within the more Eurosceptic and rightwing European Conservatives and Reformists group, in which Poland's Law and Justice is the largest party.

[11] „Explainer: Von der Leyen's rocky path to confirmation as EU Commission chief”. Reuters. 12 iulie 2019. The right-wing European Conservatives and Reformists (ECR), will decide just ahead of the vote whether to support von der Leyen, but officials say the group is divided over the issue.

[12] „Dutch and Greek far-right parties join ECR Group”. European Interest. 6 iunie 2019.

[13] McDonnell, Duncan; Werner, Annika (4 mai 2018). „Respectable radicals: why some radical right parties in the European Parliament forsake policy congruence”. Journal of European Public Policy. 25 (5): 747–763. doi:10.1080/13501763.2017.1298659. ISSN 1350-1763.

[14] Falkner, Gerda; Plattner, Georg (2018). „Populist Radical Right Parties and EU Policies: How coherent are their claims?” (PDF). EUI Working Paper RSCAS (38): 5.

[McCormick2015-15] John McCormick (2015). European Union Politics. Palgrave Macmillan. p. 247. ISBN 978-1-137-45340-2.

[16] Reformists, European Conservatives and. „ECR Group - European Conservatives and Reformists Group”. ecrgroup.eu. Arhivat din original la 19 februarie 2018. Accesat în 15 decembrie 2017.

[17] Erkanor Saka (2009). Mediating the EU: Deciphering the Transformation of Turkish Elites (PhD Thesis). p. 202. ISBN 978-1-109-21663-9. Accesat în 9 martie 2016. ^{[nefuncțională]}

[18] Matthew (26 octombrie 2011). „Why anti-EUism is not left-wing”. Workers' Liberty. Alliance for Workers Liberty. Accesat în 31 ianuarie 2016.

[ECR_Trans-National_Party_Set_for-19] „ECR Trans-National Party Set for EU Funding – But is it legal?”. New Europe. 18 ianuarie 2010. Arhivat din original la 7 mai 2010. Accesat în 10 mai 2010.

[20] „Organisation”. Alliance of European Conservatives and Reformists. 2011. Arhivat din original la 23 aprilie 2012. Accesat în 4 decembrie 2011.

[21] „PRESS RELEASE: ECR PARTY ELECTS NEW PRESIDENCY”. ECR Party. Arhivat din original la 4 decembrie 2021. Accesat în 29 septembrie 2020.

[22] Caro, Paola Di (29 septembrie 2020). „Giorgia Meloni al vertice dei conservatori Ue: è la prima italiana a guidare un partito europeo”. Corriere della Sera (în italiană). Accesat în 29 septembrie 2020.

[23] „ACRE – EUROPE'S FASTEST GROWING POLITICAL MOVEMENT”. ACRE – OUR FAMILY. Arhivat din original la 17 octombrie 2016. Accesat în 18 octombrie 2016.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]

[22]

[23]