Prințesa Louise a Regatului Unit

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Prințesa Louise
Ducesă de Argyll
Prințesa Louise, c. 1870
Prințesa Louise, c. 1870
Căsătorit(ă) cu John Campbell, 9-lea Duce de Argyll
Nume complet
Louise Caroline Alberta
Casa regală Casa Windsor
Casa de Saxa-Coburg și Gotha
Tată Albert de Saxa-Coburg și Gotha
Mamă Victoria a Regatului Unit
Naștere 18 martie 1848(1848-03-18)
Palatul Buckingham, Londra
Deces 3 decembrie 1939 (91 ani)
Palatul Kensington, Londra
Înmormântare Frogmore, Windsor

Prințesa Louise (Louise Caroline Alberta; 18 martie 18483 decembrie 1939) a fost membru al familiei regale britanice, al șaselea copil al reginei Victoria a Regatului Unit și a prințului Albert de Saxa-Coburg și Gotha.

Tinerețe[modificare | modificare sursă]

Prințesa Louise

Louise s-a născut la 18 martie 1848 la Palatul Buckingham din Londra.[1] A fost a patra fiică și al șaselea copil a reginei Victoria și a soțului ei Prințul Albert de Saxa-Coburg șiGotha. Nașterea ei a coincis cu izbucnirea revoluțiilor care au traversat întreaga Europă. Albert și Victoria au ales numele Louisa Caroline Alberta. Louise a fost ales în onoarea mamei lui Albert. Deși a fost botezată Louisa de John Bird Sumner, arhiepiscop de Canterbury, la 13 mai 1848, a fost cunoscută invariabil sub numele Louise întraga ei viață.[2] Nașii ei au fost Ducele Gustav de Mecklenburg-Schwerin (unchiul ei patern); Ducesa de Saxa-Meiningen și Marea Ducesă de Mecklenburg-Strelitz (verișoara ei).[2]

Ca și ceilalți frați ai ei, Louise a avut un program strict de educație întocmit de tatăl ei și de prietenul acestuia, Baronul Stockmar. Încă de mici, copiilor li s-au predat sarcini practice, cum ar fi gătitul, agricultura, dulgheria și sarcini de uz casnic.[3]

Încă din primii ani, Louise a arătat că este un copil talentat și inteligent iar talentele sale artistice au fost repede recunoscute.[4] Atunci când fiul poetului Alfred, Lord Tennyson, a vizitat Casa Osborne în 1863, a remarcat că Louise știe să "deseneze minunat".[5]

Din cauza rangului său regal, nu era posibilă o carieră artistică. Totuși, regina i-a permis să urmeze școala de artă sub supravegherea sculptoriței Mary Thornycroft, iar mai târziu, în 1863, s-a înscris la Colegiul Regal de Artă.[6] Tatăl Louise, Prințul Albert a murit la Windsor la 14 decembrie 1861. Regina a fost devastată și a dispus ca fiicele să se mute de la Windsor la Casa Osborne din Isle of Wight. Ca urmare a morții Prințului, atmosfera la curte a devenit sumbră și morbidă.[7] Louise a devenit repede nemulțumită de doliul prelungit al mamei ei.[7] După patru ani de la decesul tatălui ei, pentru aniversarea de 17 ani, Louise a cerut ca sala de bal să fie deschisă cu un dans, lucru care nu se mai întâmplase de la decesul Prințului Albert. Cererea a fost refuzată.

Sora sa mai mare, Prințesa Alice, s-a căsătorit cu Prințul Louis, viitorul Duce de Hesse, la Casa Osborne la 1 iunie 1862. În 1863, Eduard, Prințul de Wales, s-a căsătorit cu Prințesa Alexandra a Danemarcei. Regina a făcut o tradiție din a-și numi fiica cea mare nemăritată secretara sa neoficială, poziție pe care Louise a ocupat-o în 1866. Louise s-a dovedit a fi bună pentru această sarcină. La scurtă vreme, regina scria: "Este o fată deșteaptă cu un caracter puternic, altruistă și afectuoasă."[8] Când Louise s-a îndrăgostit de preceptorul fratelui ei, reverendul Robinson Duckworth, regina l-a concediat pe Duckworth în 1870.

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Marshall, p. 122
  2. ^ a b London Gazette: no. 20857, pp. 1935–1938, 17 May 1848. Accesat la 2008-02-05.
  3. ^ Martínez, Tori. „Royal retreats”. Time Travel Britain. http://www.timetravel-britain.com/columns/royal/royal03.shtml. Accesat la 24 ianuarie 2008. 
  4. ^ Ralph Lewis, Brenda. „Princess Louise”. Britannia Internet Magazine. http://www.britannia.com/history/biographies/louise.html. Accesat la 24 ianuarie 2008. 
  5. ^ Lang, p. 325
  6. ^ Stocker, Mark. „Princess Louise, Duchess of Argyll. http://www.oxforddnb.com/view/article/34601?docPos=2. Accesat la 23 ianuarie 2008. 
  7. ^ a b Dennison, p. 73
  8. ^ Quoted by McDougall (Youth; 1846–1878)

Vezi și[modificare | modificare sursă]