Octave Mirbeau
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Literatură franceză |
| Istoria literaturii franceze |
|
Medievală |
| Scriitori francezi |
|
Listă de autori de limbă franceză |
| Portal Franţa |
| Portal Literatură |
Octave Mirbeau (1848-1917), jurnalist, pamfletar, critic de artă, romancier şi autor dramatic francez, este una dintre figurile cele mai originale din literatura de la "Belle Époque".
Cuprins |
[modifică] Viaţa şi activitatea literară
[modifică] Tinereţea
După o tinereţe petrecută într-un târg din Perche unde se sufoca, Rémalard, şi studii secundare mediocre la colegiul iezuit de la Vannes, se vede condamnat, cu sufletul mortificat, să se dedice notariatului în sat, când, doi ani după experienţa traumatizantă a războiului din 1870, răspunde la apelul fascinantului conducător bonapartist Dugué de la Fauconnerie, care îl angajează ca si secretar particular, îl ia la Paris si îl introduce in L’Ordre de Paris.
Acesta este începutul unei lungi periode de proletariat al peniţei, care îi va lăsa un puternic sentiment de vinovăţie : rând pe rând, sau paralel, face pe « servitorul » (ca si secretar particular), « face trotuarul » (ca si ziarist plătit al ziarului L’Ordre bonapartist, şi al ziarului Le Gaulois monarhist), şi pe « negrul » (scrie o duzină de volume, romane şi nuvele, pentru diverşi angajatori). De abia în cursul anului 1884, cu ocazia unei legături devastatoare cu o femeie de moravuri uşoare, el face un bilanţ negativ vieţii lui de « ratat », se revigorează în Bretania, şi, întors la Paris, îşi începe dificil « izbăvirea»: de acum încolo îşi va pune pana stralucitoare şi de o eficacitate nemaivăzută în serviciul cauzelor care sunt ale sale, dreptatea socială şi promovarea artiştilor de geniu.
[modifică] Maturitatea
Primul volum pe care îl publică cu numele său în 1885, Lettres de ma chaumière. După aceea, trei romane care urmează, mai mult sau mai puţin autobiografice, o vor întări : Le Calvaire ( 1886) ; L’Abbé Jules (Un om ciudat) (1888), unde, sub influenţa « descoperirii » lui Dostoievski, pune în practică psihologia profunzimilor pentru a evoca personajul unui preot catolic al cărui trup şi suflet sunt în revoltă contra opresiunii sociale şi a putreziciunii din Biserica ; Sébastien Roch (1890), unde povesteşte emoţia « asasinării unui suflet de copil » de către un iezuit violator ; Dans le ciel (1892-1893), roman pre-existentialist ce tratează tragedia artistului şi este inspirată de Van Gogh ; Les Mauvais bergers, tragedie proletariană care va fi creată de Sarah Bernhardt şi Lucien Guitry (1897) ; Le Jardin des supplices (Grădina supliciilor) (1899), monstruozitate literară costituită dintr-un patchwork de texte anterioare concepute independent unele de celalalte şi în tonalităţi foarte diferite ; Le Journal d’une femme de chambre (Jurnalul unei cameriste) (1900), în care stigmatizează sclavajul vremurilor moderne pe care îl reprezinta slujitorii şi dezvăluie dedesubturile puţin apetisante ale burgheziei ; Les 21 jours d'un neurasthénique (1901) ; Les affaires sont les affaires (Banii) (1903), mari comedii clasice de moravuri şi de caractere ; Farces et moralités (1904) ; La 628-E8 (1907), povestire de călătorie în Belgia, Olanda, Germania al cărei erou nu este altul decât un automobil ; Le Foyer, care scandalizează pentru că denunţă exploatarea economică şi sexuală a adolescenţilor ; Dingo (1913), fantezie rabelaisiana inspirată de câinele său.
[modifică] Justiţiarul
Octave Mirbeau este justiţiarul şi marele demistificator: el a vrut să ne deschidă ochii şi să ne oblige să descoperim fiinţele şi lucrurile, valorile şi instituţiile, aşa cum sunt, şi nu cum am fost condiţionaţi să le vedem. Este susţinătorul recunoscut al lui Auguste Rodin, Claude Monet şi al pictorilor impresionişti, şi, prin urmare, al lui Vincent Van Gogh, Camille Claudel şi de Aristide Maillol.
[modifică] Bibliografie
- Le Calvaire, roman (1886).
- L'Abbé Jules (Un om ciudat), roman (1888).
- Sébastien Roch, roman (1890).
- Dans le ciel, roman (1892-1893).
- Les Mauvais bergers, drama (1897).
- Le Jardin des supplices (Grădina supliciilor), roman (1899).
- Le Journal d'une femme de chambre (Jurnalul unei cameriste), roman (1900).
- Les 21 jours d'un neurasthénique, roman (1901).
- Les affaires sont les affaires (Banii), comedie de moravuri (1903).
- Farces et moralités, teatru (1904).
- La 628-E8, roman (1907).
- Le Foyer, comedie de moravuri (1908).
- Dingo, roman (1913).
- Contes cruels (1990).
- L'Affaire Dreyfus (1991).
- Lettres de l'Inde (1991).
- Combats esthétiques (1993).
- L'Amour de la femme vénale (1994).
- Œuvre romanesque (2000-2001).
- Correspondance générale, I (2000) - II (2005).
- Combats littéraires (2006).
- Mémoire pour un avocat (2006).
[modifică] Studii despre Mirbeau
- Pierre Michel - Jean-François Nivet, Octave Mirbeau, l'imprécateur au coeur fidèle, Librairie Séguier, 1990.
- Pierre Michel, Les Combats d'Octave Mirbeau, Annales littéraires de l'université de Besançon, 1995.
- Samuel Lair, Mirbeau et le mythe de la Nature, Presses universitaires de Rennes, 2004.
- Cahiers Octave Mirbeau, n° 1-15, 1994-2008, 5 400 pagini.
[modifică] Legături externe
- Société Octave Mirbeau.
- Éditions du Boucher.
- Blog Octave Mirbeau.
- Pierre Michel, Octave Mirbeau et le roman.
- Pierre Michel, Bibliographie d'Octave Mirbeau.
- Pierre Michel, Albert Camus et Octave Mirbeau.
- Pierre Michel, Jean-Paul Sartre et Octave Mirbeau.
- Pierre Michel, Octave Mirbeau, Henri Barbusse et l’enfer.
- Pierre Michel, Octave Mirbeau, justiţiarul.
