François-René de Chateaubriand

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
François-René de Chateaubriand

François-René de Chateaubriand (Franceză IPA: |[fʀɑ̃'swa ʀə'ne də ʃatobri'jɑ̃]) (n. 4 septembrie 1768 - d. 4 iulie 1848) a fost un scriitor francez, politician și diplomat. Este considerat fondatorul romantismului în literatura franceză. Principala sa lucrare este "Geniul creștinismului sau Frumusețea religiei creștine" (1802), publicată ulterior în numeroase ediții. A fost ales membru al Academiei Franceze în 1811.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • 1797: Eseu asupra revoluțiilor ("Essai sur les révolutions");
  • 1802: Geniul creștinismmului ("Le génie du christianisme");
  • 1809: Martirii ("Les martyrs");
  • 1811: Itinerar de la Paris la Ierusalim ("Itinéraire de Paris à Jérusalem");
  • 1814: Despre Buonaparte și despre Bourboni ("De buonaparte et des Bourbons")
  • 1826: Călătorie în America ("Voyage en Amérique");
  • 1826: Miscelanee politice și polemice ("Mélanges politiques et polémiques")
  • 1826: Natcezii ("Les Natchez");
  • 1828: Miscelanee literare ("Mélanges littéraires");
  • 1836: Eseu despre literatura engleză ("Essai sur la littérature anglaise");
  • 1849: Memorii de dincolo de mormânt ("Mémoires d'outre-tombe").