Papa Pius al IX-lea
| Pius al IX-lea | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Giovanni Maria Mastai Ferretti  |
| Născut | [1][2][3][4][5] Senigallia, Statele Papale |
| Decedat | (85 de ani)[1][2][4][5] Palatul Apostolic, Regatul Italiei |
| Înmormântat | San Lorenzo fuori le Mura[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale[*] (infarct miocardic) |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Regatul Italiei |
| Religie | Biserica Catolică |
| Ocupație | preot catolic[*] diplomat |
| Activitate | |
| Început de pontificat | 16 iunie 1846 |
| Final de pontificat | 7 februarie 1878 |
| Predecesor | Grigore al XVI-lea |
| Succesor | Leon al XIII-lea |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Papa Pius al IX-lea, născut Giovanni Maria Mastai-Ferretti, (n. 13 mai 1792, Senigallia, Italia – d. 7 februarie 1878, Roma) a fost al 255-lea Papă timp de 31 de ani din 16 iunie 1846 până la moartea sa. Este cel mai prelungit pontificat din istoria Bisericii. A convocat Conciliul Vatican I în 1869, care a declarat dogma infailibilității papale. Papa Pius al IX-lea a definit și conceptul a Neprihănitei Zămisliri a Feciorei Maria, care înseamnă că Maria a fost concepută în afara păcatului primordial. A fost beatificat (declarat fericit).
Papa Pius al IX-lea a refuzat să elibereze copilul evreu Edgardo Mortara, care fusese răpit, la vârsta de 6 ani, din familia lui de poliția papală, ca să fie educat ca creștin catolic. Acest scandal a otrăvit relațiile Papei cu comunitățile evreiești și cu cercurile liberale contemporane.
Istoricul Pontificatului[modificare | modificare sursă]
Din punct de vedere politic, pontificatul a coincis cu mișcări revoluționare în Italia și în toată Europa. Inițial,Papa Pius al IX-lea a fost un liberal, eliberând deținuții politici, închiși de predecesorii săi și a propus Romei un cadru constituțional de guvernare. A devenit conservator după unele asasinate politice, acte teroriste și revoluțiile din Italia, Franța și Germania. A fost nevoit să părăsească Roma, iar în 1870 a pierdut Statele Papale în favoarea Italiei. El a renunțat la Legea Garantării din partea Italiei, care presupunea finanțarea Vaticanului și dependența politică. Politica bisericească față de alte țări ca Rusia, Germania și Franța nu a fost mereu reușită și consecventă din cauză că în aceste țări au intervenit reformele instituțiilor laice. A încheiat concordate cu Austro-Ungaria, Portugalia, Spania, Ecuador, Venesuela, Honduras, Salvador și Haiti.
Caracterizarea pontificatului[modificare | modificare sursă]
Anumiți savanți catolici contemporani sunt acord că Papa Pius al IX-lea a fost iubit și venerat. Dar a fost și detestat de forțele ne-catolice a timpului, fapt care a dus la persecutarea catolicilor în unele țări după 1848. Apelul său despre "Obolul Sfântului Petru", care chema la susținerea financiară a Sfântului Scaun, după ce a devenit Prizonierul Vaticanului, a fost suficient pentru a menține papalitatea pentru decenii.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- la it en es de Scrieri
| Predecesor: Papa Pius al VIII-lea |
PIVS PP. IX 1846 - 1878 |
Succesor: Papa Pius al X-lea
|
- ^ a b „Papa Pius al IX-lea”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Pope Pius IX, SNAC, accesat în
- ^ papa, beato PIO IX, Dizionario Biografico degli Italiani, accesat în
- ^ a b Pius, Find a Grave, accesat în
- ^ a b Pius (Pius IX.), Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ „Papa Pius al IX-lea”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
