Sari la conținut

Papa Pelagius al II-lea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pelagius al II-lea
Date personale
Născut520 d.Hr.[1][2][3] Modificați la Wikidata
Roma, Regatul Ostrogot⁠(d) Modificați la Wikidata
Decedat (70 de ani) Modificați la Wikidata
Roma, Imperiul Roman de Răsărit Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (pestă) Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică[4] Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot catolic[*]
scriitor Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiRoma Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba latină[5] Modificați la Wikidata
Activitate
Început de pontificat26 noiembrie 579
Final de pontificat7 februarie 590
PredecesorPapa Benedict I
SuccesorPapa Grigore cel Mare

Papa Pelagius al II-lea (n. 520 d.Hr., Roma, Regatul Ostrogot⁠(d) – d. , Roma, Imperiul Roman de Răsărit) a fost papă al Romei din 26 noiembrie 579 până în data de 7 februarie 590.

Papa Pelagius al II-lea era aparent nativ din Roma, dar era descendentul unui got, (ostrogot), tatăl său numindu-se Winigild.

Alegerea și confirmarea

[modificare | modificare sursă]

Din cauza asediului Romei de către lombarzi și a controlului lor asupra vieții din oraș, noul papă, Pelagius al II-lea a fost consacrat după patru luni, în noiembrie 579. Se pare că Papa Pelagius al II-lea prin vorbele sale și cu ajutorul banilor i-a făcut pe lombarzi să părăsească împrejurimile Romei. După aceasta papa și-a trimis reprezentanții săi la Constantinopol, care să explice condițiile în care a fost ales și să solicite ajutorul necesar de la împărat pentru salvarea Romei de barbarii lombarzi.

Ajutorul împăratului bizantin

[modificare | modificare sursă]

Împăratul Mauriciu nu a putut trimite ajutor papei împotriva longobarzilor, fiind mult prea ocupat cu atacurile perșilor din partea de răsărit a imperiului. Abia în anul 584, împăratul Mauriciu a găsit o soluție pentru încetinirea invaziei lombarde, organizând provinciile din Italia și Africa în exarchate, conduse de un exarch, iar în 585, în sfârșit a semnat un acord favorabil cu lombarzii.

Creștinarea Spaniei și titlul de "patriah ecumenic"

[modificare | modificare sursă]

În timpul pontificatului Papei Pelagius vizigoții, eretici ariani din Peninsula Iberică (Spania), urmând decizia regelui vizigot, Recaredo, au trecut la creștinism în anul 589. Acest succes al papei era umbrit de decizia patriahului Constantinopolului din 588 de a-și acorda titlul de "patriarh ecumenic", care contravinea ideii de supremație papală.

Sfârsitul schismei și instaurarea celibației

[modificare | modificare sursă]

Pontificatul Papei Pelagius a însemnat și finalul schismei interne a Bisericii Apusene din Italia, apărută din cauza condamnării de către Papa Vigiliu a "Celor Trei Capitole", care exprimau punctul de vedere ortodox al teologiei creștine în contrast cu tezele ereziei monofizite. Papa Pelagius a promovat celibatul în rândul clerului, dar regulile sale erau mult prea stricte, așa încât succesorul său, Papa Grigore I cel Mare, le-a modificat și le-a făcut practicabile.

Papa Pelagius al II-lea a ordonat extinderea Bazilicii Sf. Laurențiu, construită pe locul în care a avut loc martiriul Sfântului Laurențiu.

La finele anului 589 mai multe nenorociri s-au abătut asupra Romei: ploi puternice urmate de conflicte civile, cărora li s-a adăugat o epidemie de ciumă. Papa Pelagius a murit după acele nenorociri, în anul următor, pe 2 februarie 590.

  1. ^ Pope Pelagius II, Faceted Application of Subject Terminology, accesat în  
  2. ^ Pelagi II, papa, Autoritats UB 
  3. ^ papa Pelagi II, accesat în  
  4. ^ Catholic-Hierarchy.org, accesat în  
  5. ^ Mirabile: Archivio digitale della cultura medievale 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]



Predecesor:
Papa Benedict I
Pelagius al II-lea
579 - 590
Succesor:
Papa Grigore I cel Mare