Papa Calixt I

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Papa Calixt I a deținut funcția papală în perioada anilor 218222

Calixt I
Sfântul Calixt I, papă
Nume Callixtus
Început de pontificat 218
Final de pontificat 222
Predecesor Zefirin
Succesor Urban I
Născut Roma
Decedat 222

Viața[modificare | modificare sursă]

După o viață dezordonată, timp în care a și fost condamnat la muncile silnice din minele sarde, a devenit diacon și consilier al papei Zefirin, căruia i-a succedat în pontificat.

Alegerea lui însă a fost contestată. Un grup de dezidenți l-a susținut pe prezbiterul Hippolyt (care printre altele este și singura sursă a vieții acestui papă), care și el a fost ales episcop al Romei și a devenit astfel primul antipapă al istoriei bisericii, dar mai apoi a murit, și el, martir și sfânt.

Disputa dintre Calixt și Hippolyt pe de o parte privea probleme disciplinare iar pe de altă parte probleme cristologice. Papa, deși excomunicase pe cel mai mare exponent al modalismului, pe Sabelius, urma o cale de mijloc între doctrina modalistă și cea a lui Hippolyt. Această cale de mijloc i-a și adus acuza de modalism din partea lui Hipolyt. În privința problemei disciplinare, papa considera Biserica drept comunitatea care oferă tuturor păcătoșilor posibilitatea reconcilierii și aceasta în opoziție cu criteriile rigoriste ale lui Hipolyt.

Nu sunt date sigure că papa ar fi murit martir – în sensul de persecutat pentru credință – mai probabil este că a murit ucis în timpul unei răzmerițe populare.

A fost înmormântat pe via Aurelia, în cimitirul Calepodius, unde – mormântul său împodobit mai târziu cu fresce – a fost descoperit în 1960.

Sărbătorit pe 14 octombrie.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Baptista de Caullerijis, S.D., Romanorum Pontificum Cathalogorum dal I al XVI secolo, Le Icone dei Papi (224 incisioni), Sicilia, cca. 1600. (de la Sf. Petru la Paul al III-lea).
  • Panvinio Onofrio&Cicarelli Antonio, Historia delle vite dei Sommi Pontefici, 1613, Venetia appresso „I Givunti” (de la sf. Petru până la Paul al V-lea, primii 8 ani de pontificat).
  • Sandini Antonii, Vitae Pontificum Romanorum, ediția a 4-a, 1763, editor Manfrè (de la sf. Petru la pontificatul lui Clement al VIII-lea).
  • Hergenröther J., Album dei Papi, Barcelona 1885.
  • Enciclopedia Cattolica, Ed. Città del Vaticano; 12 volume, 1946-1954; tipărită la L’Impronte S.P.A., Firenze.
  • Enciclopedia dei Papi, Istituto della Enciclopedia Italiana, fondato da Giovanni Treccani, S.p.A., 2000; (3 volume).
  • John N.D. Kely, The Oxford Dictionary of Popes, 1986, Oxford University Press, Oxford-New York.
  • Vite dei Papi, Progetto editoriale Piemme-Electa; 2006, Mondadori-Electa S.p.A., Milano; (2 volume, proiectul: „I Grandi Libri della Religione nr. 8 și 9: pentru ISBN: --60008 și –60009; cod EAN 9770038156215).
  • Rendina Claudio, I Papi - storia e segreti, 2005, Newton&Compton editori, Roma, ISBN 88-8289-070-8.
  • Duemila anni di Papi, a cura di Roberto Magone, 2004, Gribaudo, Savigliano (CN), ISBN 88-8058-748-X.
  • Fabbretti Nazareno, I Vescovi di Roma, Ed. Paoline, Milano, ediția a 2-a 1987, ISBN 88-215-1211-8.
  • I Papi, Venti secoli di storia, Pontificia Amministrazione della Patriarcale Basilica di San Paolo, Libreria Editrice Vaticana, ediția a 2-a, 2002, ISBN 88-209-7316-2.
  • Mondin Battista, Nuovo dizionario enciclopedico dei Papi, storia e insegnamenti, Città Nuova, a 2-a ediție, Roma 2006, ISBN 88-311-9230-2.
  • Principe Pietro&Olcuire Gian Carlo, Tutti i Papi da S. Pietro a Benedetto XVI, Libreria Editrice Vaticana, Roma 2005, ISBN 88-209-7728-1.
  • Piazzoni Ambrogio M., Storia delle elezioni Pontificie, ediția a 3-a 2005, Piemme, Casale Monferrato, ISBN 88-384-1060-7.

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Zefirin
Calixt I
218 - 222

Succesor:
Urban I