Papa Pius al IX-lea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pius al IX-lea
Pius IX, by Adolphe Braun, 1875.jpg
Date personale
Nume la naștereGiovanni Maria Mastai Ferretti Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Sena Gallica, Statele Papale[5] Modificați la Wikidata
Decedat (85 de ani)[1][2][4][6] Modificați la Wikidata
Palatul Apostolic, Vatican Modificați la Wikidata
Înmormântat Basilica di San Lorenzo fuori le mura[*][[Basilica di San Lorenzo fuori le mura (minor basilica and parish church in Rome)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardic) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Italy (1861–1946).svg Regatul Italiei () Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică[7] Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot catolic[*]
diplomat Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiRoma
Statele Papale Modificați la Wikidata
Activitate
Început de pontificat16 iunie 1846
Final de pontificat7 februarie 1878
PredecesorGrigore al XVI-lea
SuccesorLeon al XIII-lea
Semnătură
Pius PP. IX.svg

Papa Pius al IX-lea, născut Giovanni Maria Mastai-Ferretti, (n. ,[1][2][3][4] Sena Gallica, Statele Papale[5] – d. ,[1][2][4][6] Palatul Apostolic, Vatican) a fost al 255-lea Papă timp de 31 de ani din 16 iunie 1846 până la moartea sa. Este cel mai prelungit pontificat din istoria Bisericii. A convocat Conciliul Vatican I în 1869, care a declarat dogma infailibilității papale. Papa Pius al IX-lea a definit și conceptul a Neprihănitei Zămisliri a Feciorei Maria, care înseamnă că Maria a fost concepută în afara păcatului primordial. A fost beatificat (declarat fericit).

Istoricul pontificatului[modificare | modificare sursă]

Din punct de vedere politic, pontificatul a coincis cu mișcări revoluționare în Italia și în toată Europa. Inițial papa Pius al IX-lea a fost liberal, eliberând deținuții politici închiși de predecesorii săi. De asemenea a propus Romei un cadru constituțional de guvernare. A devenit conservator după unele asasinate politice, acte teroriste și revoluțiile din Italia, Franța și Germania. În timpul revoluției de la 1848 a fost nevoit să părăsească Roma, iar pe 20 septembrie 1870 Statul Papal a fost ocupat de Regatul Italiei. Papa nu a acceptat Legea Garantării din partea Italiei, care presupunea finanțarea Vaticanului și dependența politică față de Regatul Italiei.

Politica bisericească față de alte țări ca Franța, Germania și Rusia nu a fost mereu reușită și consecventă din cauză că aceste țări au continuat laicizarea instituțiilor publice. A încheiat concordate cu Austro-Ungaria, Portugalia, Spania, Ecuador, Venezuela, Honduras, Salvador și Haiti.

Afacerea Edgardo Mortara, legată de un copil evreu botezat la vârsta de 2 ani de o slujnică a familiei sale, care a fost ulterior educat la o școală catolică și a devenit ulterior misionar, a otrăvit relațiile papei cu comunitățile evreiești și cu cercurile liberale contemporane. Papei i-a fost reproșată protecția lui Edgaro Mortara împotriva voinței familiei sale.

Caracterizarea pontificatului[modificare | modificare sursă]

Papa Pius al IX-lea a fost deopotrivă iubit, venerat și detestat de contemporani. Apelul său cu privire la „Obolul Sfântului Petru”, care chema la susținerea financiară a Sfântului Scaun, după ce papa a devenit prizonier în Cetatea Vaticanului înconjurată din toate părțile de Italia, a fost suficient pentru a-i menține independența.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „Papa Pius al IX-lea”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d Pope Pius IX, SNAC, accesat în  
  3. ^ a b papa, beato PIO IX, Dizionario Biografico degli Italiani, accesat în  
  4. ^ a b c d Pius, Find a Grave, accesat în  
  5. ^ a b Archivio Storico Ricordi, accesat în  
  6. ^ a b Pius (Pius IX.), Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  7. ^ Catholic-Hierarchy.org, accesat în  

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Papa Pius al VIII-lea
PIVS PP. IX
1846 - 1878
Succesor:
Papa Pius al X-lea