Papa Clement al VIII-lea
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Clement al VIII-lea | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Ippolito Aldobrandini  |
| Născut | [1][2] Fano, Italia[3] |
| Decedat | (68 de ani)[2][4] Roma, Statele Papale[5] |
| Înmormântat | Bazilica Santa Maria Maggiore |
| Părinți | Silvestro Aldobrandini[*] |
| Frați și surori | Giovanni Aldobrandini[*] |
| Religie | Biserica Romano-Catolică |
| Ocupație | diplomat cleric[*] preot catolic[*] |
| Activitate | |
| Început de pontificat | 30 ianuarie 1592 |
| Final de pontificat | 3 martie 1605 |
| Predecesor | Papa Inocențiu al IX-lea |
| Succesor | Papa Leon al XI-lea |
Modifică date / text  | |
Papa Clement al VIII-lea (n. 24 februarie 1536, Fano - d. 3 martie 1605, Roma), născut Ippolito Aldobrandini, a fost a fost papă al Bisericii Catolice între anii 1592 și 1605. Era fiul unui vestit jurist și la rândul lui tot jurist bisericesc. Era credincios și ducea o viață modestă. Printre preoții care se bucurau de încrederea sa se numărau Sf. Philipp Neri și prestigiosul istoric bisericesc și cardinal Cesare Baronio.
Ca și în trecutul papalității, și Clement al VIII-lea l-a răsplătit pe nepotul lui preferat, Pietro Aldobrandini, cu funcția unui cardinal (la fel, l-a ridicat în rang de cardinal pe verișorul acestuia, Cinzio Passeri Aldobrandini).
Cardinal din data de 18 decembrie 1585 la ordinul lui Sixtus al IV-lea, avea și funcția unui mare ponitențiar. Pe 30 ianuarie 1592 a fost ales în unanimitate noul papă, chiar dacă înaintea lui era vorbă de mai mulți candidați favorizați de regele spaniol Filip al II-lea, din care niciunul nu fusese în stare să adune suficienți adepți.
Pontificatul lui a fost printre cele mai importante ale reformei catolice urmând indicațiile Conciliului Tridentinum. A scos între 1595 și 1596 Pontificale Romanum și în 1600 Caeremoniale episcoporum, mai târziu și ediții noi ale Breviarium Romanum (1602) și ale Missale Romanum (1604).
În 1596 a ordonat ediția nouă a listei cărților interzise de Biserică Index Librorum Prohibitorum.
În Anul Sfânt 1600 a anunțat, ca și papa Bonifaciu al VIII-lea în 1300, o indulgență de jubileu. Tot în 1600, papa a câștigat personal în jur de 60 de indulgențe prin vizitarea celor patru catedrale principale; cele șapte biserici patriarhale din Roma - destinațiile pelegrinilor - au fost vizitate chiar de aproximativ 160 de ori. Nu era ceva neobișnuit să-l vadă lumea pe papă mergând desculț în mijlocul mulțimii.
Congregația cardinalilor în legătură cu conflictul între moliniști și banezianiști (de auxiliis, 1595 - 1508) și-a sfârșit lucrările sub conducerea acestui papă. Însă, decizia papală n-a mai fost niciodată publicată datorită decesului surprinzător al lui Clement. Toți succesorii lui Paul al V-lea n-au mai vrut să se exprime referitor la această problemă. Totuși, experții tind să creadă că Clement l-a condamnat pe molinism.
Din 1601, Biserica Catolică a angajat pentru prima oară și castrați în capela sa, cu toate că castrarea băieților era interzisă încă din 1587.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- la Scrieri
Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]
- Clemens VIII. (Papst). În: Biographisch-Bibliographisches Kirchenlexikon (BBKL)
- Remarci în : Catholic Encyclopedia (engleză, ed. din 1913)
| Predecesor: Papa Inocențiu al IX-lea |
Clement al VIII-lea |
Succesor: Papa Leon al XI-lea
|
- ^ „Papa Clement al VIII-lea”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Dizionario Biografico degli Italiani
- ^ „Papa Clement al VIII-lea”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Pope Clement VIII, SNAC, accesat în
- ^ „Papa Clement al VIII-lea”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
