Papa Ioan al XVIII-lea
| Ioan al XVIII-lea | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Roma, Italia[1] |
| Decedat | Roma, Statele Papale |
| Înmormântat | Bazilica Sfântul Petru din Roma |
| Religie | Biserica Catolică[2] |
| Ocupație | preot catolic scriitor |
| Locul desfășurării activității | Roma Statele Papale |
| Limbi vorbite | limba latină[3] |
| Activitate | |
| Predecesor | Papa Ioan al XVII-lea |
| Succesor | Papa Sergiu al IV-lea |
| Modifică date / text | |
Papa Ioan al XVIII-lea (n. ?, Roma, Italia – d. , Roma, Statele Papale) a fost un papă al Romei.
Papa Ioan al XVIII-lea (în latină: Ioannes XVIII; n. ?, Roma – d. iunie sau iulie 1009, Roma) a fost papă al Romei și conducător nominal al Statelor Papale din 25 decembrie 1003 până la abdicarea sa, în iulie 1009. A fost ultimul papă care și-a păstrat numele de botez la alegere — o practică abandonată de toți urmașii săi, cu excepțiile lui Adrian al VI-lea și Marcellus al II-lea.[4]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Originea și cariera înainte de pontificat
[modificare | modificare sursă]Ioan al XVIII-lea s-a născut cu numele Giovanni Fasanus (latinizat Phasianus) în Roma, fiu al unui preot. Sursele istorice nu cad de acord asupra numelui tatălui: Johann Peter Kirsch îl indică drept Leo, în timp ce Horace Kinder Mann îl menționează drept Ursus.[5] Înainte de alegerea ca papă, a deținut funcția de cardinal-preot al San Pietro.
Contextul politic
[modificare | modificare sursă]Alegerea lui Ioan al XVIII-lea a avut loc pe fondul dominației exercitate de familia aristocratică Crescenții asupra Romei și a papalității. Ioan Crescențiu al III-lea, patrician și conducător de facto al orașului, a orchestrat direct această alegere — la fel cum procedase și cu predecesorul Ioan al XVII-lea, care fusese practic o marionetă a familiei. Ioan al XVIII-lea s-a dovedit mai puțin maleabil decât înaintașul său, exercitând o relativă independență în chestiunile ecleziastice, deși întregul pontificat a fost marcat de tensiunile dintre Crescențieni și Împăratul Henric al II-lea pentru controlul Romei.[6]
Pontificatul
[modificare | modificare sursă]Activitate ecleziastică
[modificare | modificare sursă]În ciuda puterii temporale limitate, Ioan al XVIII-lea a desfășurat o activitate administrativă ecleziastică consistentă:
- A restaurat episcopia de Merseburg (1004), desființată anterior din motive politice.
- La Sinodul Roman din iunie 1007, a confirmat întemeierea diecezei Bamberg, fondată și înzestrată de împăratul Henric al II-lea.
- A conferit palliumul arhiepiscopilor Meingaudus de Trier și Ælfheah de Canterbury.
- A apărat cu fermitate privilegiile Mănăstirii Fleury (Saint-Benoît-sur-Loire) împotriva pretențiilor arhiepiscopului Letericus de Sens și episcopului Fulco de Orléans, care refuzau abatelui Goslin dreptul de a se prevala de privilegiile papale și au încercat chiar să-l oblige să ardă cartele pontificale. Papa a sesizat cazul împăratului și i-a chemat pe ambii prelați la tribunalul său sub amenințarea cu censuri ecleziastice.[7]
- A autorizat întemeierea de noi dieceze pentru activitatea misionară în rândul slavilor.
Relațiile cu Constantinopolul
[modificare | modificare sursă]Ioan al XVIII-lea a fost recunoscut ca episcop al Romei la Constantinopol, fapt remarcabil pentru perioada tensionată a relațiilor dintre Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă. Epitaful său consemnează că „i-a supus pe greci și a înlăturat schisma" — o formulare care reflectă, mai degrabă, ambițiile diplomatice ale epocii decât o reunificare reală.[8]
Abdicarea și moartea
[modificare | modificare sursă]În iulie 1009, Ioan al XVIII-lea a abdicat din motive care rămân necunoscute. Ipotezele istoricilor vizează fie o deteriorare a stării de sănătate, fie presiuni din partea familiei Crescenții, care ar fi preferat un succesor mai docil. Conform unor cataloage papale, s-a retras la Mănăstirea San Paolo fuori le Mura din Roma, unde a murit la scurt timp după abdicare. I-a urmat Papa Sergiu al IV-lea.[9]
Moștenire
[modificare | modificare sursă]Ioan al XVIII-lea rămâne în istoria papalității ca ultimul pontifice care și-a păstrat numele de botez la alegere. Practica schimbării numelui la consacrare, care devenise informală în secolele precedente, s-a impus definitiv după el ca normă nescrisă, menținută fără excepție până la Adrian al VI-lea (1522) și Marcellus al II-lea (1555).[10]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ https://www.britannica.com/biography/John-XVIII. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ „Papa Ioan al XVIII-lea” (în engleză). Statele Unite ale Americii: Catholic-Hierarchy.org[*]. Wikidata Q3892772. Accesat în .
- ↑ „Papa Ioan al XVIII-lea” (în italiană). Mirabile: Archivio digitale della cultura medievale[*]. Wikidata Q85135665.
- ↑ „CATHOLIC ENCYCLOPEDIA: Pope John XVIII (XIX)”. www.newadvent.org. Accesat în .
- ↑ „Pope John XVIII”. Wikipedia (en). Accesat în . Parametru necunoscut
|accesat=ignorat (posibil,|access-date=?) (ajutor) - ↑ „John XVIII (or XIX)”. Encyclopædia Britannica. Accesat în . Parametru necunoscut
|accesat=ignorat (posibil,|access-date=?) (ajutor) - ↑ „John XVIII, Pope”. Encyclopedia.com. Accesat în . Parametru necunoscut
|accesat=ignorat (posibil,|access-date=?) (ajutor) - ↑ „Pope John XVIII (XIX)”. Catholic Encyclopedia – New Advent. Accesat în . Parametru necunoscut
|accesat=ignorat (posibil,|access-date=?) (ajutor) - ↑ „Pope John XVIII”. Wikipedia (en). Accesat în . Parametru necunoscut
|accesat=ignorat (posibil,|access-date=?) (ajutor) - ↑ „Pope John XVIII”. Wikipedia (en). Accesat în . Parametru necunoscut
|accesat=ignorat (posibil,|access-date=?) (ajutor)
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Kelly, J.N.D. Oxford Dictionary of Popes. New York: Oxford University Press, 1986, pp. 138–139.
- Seppelt, F.X. Geschichte der Päpste, vol. 2. München, 1955, p. 401.
- Jaffé, P. Regesta pontificum romanorum, ed. Löwenfeld, pp. 501–503.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- „John XVIII”. Encyclopædia Britannica.
- „Pope John XVIII (XIX)”. Catholic Encyclopedia.
Note
[modificare | modificare sursă]| Predecesor: Papa Ioan al XVII-lea |
Ioan al XVIII-lea |
Succesor: Papa Sergiu al IV-lea |