FC Juventus București (1924)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
FC Juventus București (1924)
Juventusfcbucuresti.jpg
Informații generale
Nume complet Fotbal Club Juventus București
Data fondării 1924
Culori         
Stadion Romcomit, București
Belvedere, București
Venus, Bucuresti
(15.000 locuri)
Palmares
Național Campionatul României (1)
Echipament
Kit body redhalf.png
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
Acasă
Kit body bluehalf.png
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
Deplasare

Juventus București a fost un club român de fotbal, creat în anul 1924, prin fuziunea a două cluburi bucureștene, „Triumf” și „Romcomit”, sub conducerea lui Etore Brunelli. Juventus a câștigat un titlu de campioană, în anul 1930 și a jucat la nivelul înalt în prima divizie până în anul 1952.

De altfel a fost prima echipa care și-a construit stadion propriu cu nocturnă, și a dat naționalei jucători la primele trei Campionate Mondiale din istorie. Juventus a fost un pionier al fotbalului interbelic, iar la începutul anilor '50 s-a mutat la Ploiești, devenind Petrolul.

AC Romcomit București[modificare | modificare sursă]

Logo echipei AC Romcomit București

La începutul anilor '20, își începe activitatea în București Banca Româno-Italiană. Cum cea mai mare parte din angajați erau expatriați italieni,în 1922, conducerea Băncii, în frunte cu directorul Etore Brunelli, decide înființarea unei asociații sportive sub numele de Romcomit București.Numele era abrevierea numelui băncii. Destinația noului club era Bulevardul Elisabeta, se afla un complex sportiv la standardele acelor vremuri. Locul central îl ocupa stadionul Romcomit care se pare ca avea tribune cu circa 5000 de locuri și era dotat cu nocturnă. În jurul stadionului s-au creat trei terenuri de tenis, bazin de înot, sala de box și de scrimă. Fiind vorba despre un complex sportiv aflat în centrul orașului și fiind administrat de către o bancă, el i-a atras imediat pe oamenii cu dare de mână. Așa se explică și faptul că la meciurile de fotbal sau la celelalte manifestări sportive spectatorii veneau la costum, la cravată, ca la un eveniment monden. În pauză,înainte sau după meci, aceștia se opreau la elegantul restaurant cu teresă de vară aflat în vecinătatea arenei.

Fuziunea Romcomit - Triumf[modificare | modificare sursă]

La finalul anului 1924 din motive financiare cluburile bucureștene Romcomit și Triumf au fuzionat născându-se astfel una dintre cele mai bune echipe ale fotbalului românesc din perioada interbelică - Juventus București. Evenimentul fuziunii apare menționat într-un material apărut duminică, 4 ianuarie 1925, în Gazeta Sporturilor, sub titlul: „Juventus – O fuziune senzațională”. Documentul a fost semnat de conducătorii Triumfului, Csillag Blank și S. Petrovici, urmând ca noua conducere a clubului Juventus să fie compusă din: Etore Brunelli, președintele Băncii Româno-Italiene, fondatorul clubului și primul său președinte, Ion Cămărășescu, C.N. Capșa, Moretti, Mayer, Farchi și Mehlberg.

Tradiția latină cultivată de noul club sportiv era ilustrată și de emblema acestuia, care evoca istoria orașului Roma, cu lupoaica alăptându-i pe Romulus și Remus. Fiindcă Banca deținea un număr mare de articole sportive în roșu și albastru, echipa decide să folosească aceste culori în competiții, iar "casa" Juventus-ului va fi Stadionul Romcomit inaugurat în 1923.

Juventus este admisă în campionatul Bucureștiului, categoria onoare, în 1924 nu exista un sistem divizional bine structurat. În sezonul 1924-1925 Romcomit București jucase doar un meci cu CFR București pe care a învins-o cu scorul de 6-1. Triumf București activa în Seria B a categoriei onoare jucand 5 meciuri din care a câștigat 4 meciuri. Cea mai mare victorie a fost cu Sportul Studențesc pe care învins-o cu 4-0, iar înfrângerea a suferit-o contra Tricolor București, scor 0-1. Toate aceste rezultate vor fi anulate după fuziune.

Echipa[modificare | modificare sursă]

Juventus a fost una dintre echipele cele mai iubite de publicul românesc, datorită jocului său elegant, spectaculos, modului corect de a-și apăra șansele și a respecta adversarii. Jucătorii juventiști aveau o educație sportivă și civică aleasă. Ținuta lor dincolo de teren era ireproșabilă, ca de altfel și cea a conducătorilor, care erau întotdeauna un exemplu demn de urmat.

Performanțele clubului[modificare | modificare sursă]

Meciuri Internaționale[modificare | modificare sursă]

Noul club bucureștean Juventus București a purtat câteva meciuri amicale demne de cartea de istorie a fotbalului românesc. La 29 iunie 1925, pe Stadionul Romcomit, Juventus învinge puternica formație cehă SK Slavia Praga cu scorul de 2-1 în fața a 4000 de suporteri. Pentru ai noștri au marcat Melchior și Brauchler. La 6 septembrie Juventus învinge echipa Slavia Sofia cu 3-0.

Vice-campioană Divizia A 1925-1926[modificare | modificare sursă]

Din echipe de campionat regional (astăzi Liga a II-a), Juventus a început să se bată pentru supremație în prima divizie în compania celor mai bine echipe românești. Campioană regională, ea participă la turneul final în cadrul căruia obține următoarele rezultate: 4-1 cu Craiovan Craiova, la București, 3-1 cu S.G. Sibiu, la Sibiu, în sferturile de finală, 2-2 și 4-1 cu Fulgerul Chișinău, în semifinale, după care pierde cu 0-3 finala cu Chinezul Timișoara. Așadar cu ocazia Ediției a XIV-a Diviziei A 1925/1926 Juventus devine vice-campioana României.

Data & locul Echipa gazdă Scor Echipa oaspete
Baraj, 20 iunie 1926
Romcomit, București
Juventus București 4 - 1 Craiovan Craiova
Sferturi, 27 iunie 1926
Sibiu
S.G. Sibiu 1 - 3 Juventus București
Semifinale,18 iulie 1926
Romcomit, București
Juventus București 2 - 2 Fulgerul Chișinău
Rejucare, 20 iulie 1926
Romcomit, București
Juventus București 4 - 1 Fulgerul Chișinău
Finala, 1 august 1926
Banatul, Timișoara
Chinezul Timișoara 4 - 1 Juventus București

Din "11-ele" finalist al Juventusului făceau parte: Stoian, Vețianu, Georgescu, Vasiliu, Motoroi, Grigoroiu, Dobo, Melchior, Moretti, Cristescu, Koszo.

Campioană Divizia A 1929-1930[modificare | modificare sursă]

În sezonul 1929-1930 Juventus câștigă Seria Muntenia și astfel se califică la turneul final al Diviziei A. Rezultatele Juventus-ului sunt foarte bune având numai victorii, fapt ce a permis să cucerească primul și singurul titlu de campioană.
În primul meci întâlnește în sferturi echipa Dacia Unirea Brăila pe care o spulberă cu scorul incredibil de 16-0. Acest meci de la Brăila aduce un record ce dăinuie și astăzi după mai bine de 80 de ani. Atacantul Ladislau Raffinsky a înscris nu mai puțin de 10 goluri.
În semifinale Juventus învinge la București pe Mihai Viteazul Chișinău cu scorul de 4-2. Au înscris Rudolf Wetzer de 2 ori, Carianopol și Dobo, respectiv P.Vîlcov și C.Vîlcov.

La 8 iunie 1930 pe Stadionul Romcomit are loc finala Campionatului dintre Juventus și Gloria CFR Arad care se încheie cu scorul de 3-0 (2-0). Au marcat Raffinski,Maior II și Melchior. Astfel juventinii bucureșteni devin campioni în Regatul României.

Gazeta Sporturilor titra "Noul campion național".
"Îmi aduc aminte că în ziua aceea, cerberul arenei (n.r. stadionul Romcomit), "nea Iancu" garderobierul, s-a îmbătat de bucurie. Noi, copii, după meci, am reușit să ne strecurăm în vestiarul jucătorilor, unde am vazut cântarul și tabla neagră despre care am auzit vorbindu-se. Gustav Hlaway, antrenorul, cântărea pe fiecare jucator dupa meci; kilogramele în minus indicau efortul depus in timpul partidei."(Mihai Flamaropol, Amintiri din fotbal și hochei)

Data & locul Echipa gazdă Scor Echipa oaspete
Sferturi, 18 mai 1930
Brăila
Dacia Unirea Brăila 0 - 16 Juventus București
Semifinale, 29 mai 1930
Romcomit, București
Juventus București 4 - 2 Mihai Viteazul Chișinău
Finala, 1 august 1926
Romcomit, București
Juventus București 3 - 0 Gloria CFR Arad

Anii '30-'40[modificare | modificare sursă]

Pe data de 11 octombrie 1931, Venus București își inaugurează cu mare pompă arena de pe malul Dâmboviței (Str. Știrbei Vodă, colț cu Splaiul Independeței). În cadrul festivităților se dispută și un meci cu Juventus pe care gazdele îl pierd cu 2-3.

Începând cu anul 1932, când are loc prima ediție a campionatului național după formula divizionară, Juventus participă la șapte din cele nouă ediții interbelice. Echipa ocupă locul doi în 1933-34 și locul trei un an mai târziu. Va retrograda în 1939-40 din cauza unor decizii eronate (în special cheltuirea unor sume fără acoperire pentru transferuri). În campionatul 1940-1941, Juventus activează în eșalonul secund și ocupă primul loc în seria a treia cu drept de promovare în Divizia A. A venit însă războiul, campionatul s-a întrerupt, dar promovarea a rămas valabilă după reluarea competiției, o dată cu ediția 1946-1947.

După război, Juventus trece prin perioade tulburi. Neagreată de comuniști din cauza caracterului ei burghez și cosmopolit, echipa intră într-o criză financiară. Salvarea vine de la întreprinderea de distribuție a petrolului, care preia echipa. După 23 de ani Juventus avea să-și schimbe numele. Juventus devine pe rând Distribuția, Competrol, Partizanul, Energia și Flacăra. În 1952, se mută la Ploiești împreună cu o mare parte din efectivul de jucători. Și prin urmare se naște Petrolul Ploiești.

Jucători juventini la Echipa Națională a României[modificare | modificare sursă]

În anul în care Juventus cucerea titlul de campioană a României, se organiza cea dintâi ediție a Campionatului Mondial de Fotbal. La intervenția Regelui Carol al II-lea, echipa națională pleacă cu vaporul spre Montevideo. Din lotul echipei României fac parte cei mai buni fotbaliști din țară. Campioana Juventus a dat echipei naționale pentru Campionatul Mondial de Fotbal 1930 pe Rudolf Wetzer (căpitanul echipei naționale la Campionatul Mondial din Uruguay), Emerich Vogl și Ladislau Raffinsky.

Cu ocazia Campionatului Mondial de Fotbal 1934 din Italia din partea Juventusului participă Emerich Vogl (căpitanul echipei naționale la Campionatul Mondial din Italia) și Gustav Juhasz.

La cea de-a treia ediție a Campionatului Mondial de fotbal din Franța, 1938 au participat Gheorghe Brandabura și Coloman Braun-Bogdan.

Palmares[modificare | modificare sursă]

Național

Jucători[modificare | modificare sursă]

Lotul sezonului 1930[modificare | modificare sursă]

Nr. Poziție Jucător
- România P Dezideriu Laki
- România P Bacinski
- România F C. Deleanu
- România F Sile Georgescu
- România M Ion Maior
- România M Melchior
- România M Bărbulescu
- România M Ladislau Raffinsky
- România M Carianopol
- România M Vasile Cristescu
Nr. Poziție Jucător
- România M S. Dobo
- România M Simionescu
- România M M. Schei
- România M C. Sarian
- România M Rădulescu
- România A Ștefan Wetzer
- România A Tibor Remeny
- România A Rudolf Wetzer
- România A Emerich Vogl

Jucători emblematici[modificare | modificare sursă]

Portari Fundași Mijlocași Atacanți Antrenori

Diverse[modificare | modificare sursă]

În anii de după al doilea război mondial, echipa a purtat diverse nume, care au reflectat trecerea țării la regimul comunist, respectiv: Distribuția, Competrol, Partizanul, Energia și Flacăra. În ultima sa participare în prima divizie, în anul 1951, a obținut locul 5.

După al doilea război mondial, ca urmare a noii organizații comuniste din terenul de sport, Juventus a fost preluată de către compania de stat de petrol, aceasta a schimbat numele de mai multe ori, iar în anul 1952 a transferat la Ploiești, în cazul în care devine locale, echipa Petrolul.

După 1990, un club Juventus a fost fondată în București, dar cu nici o legătură cu inter-celebra echipa de război.

Vechea echipă Juventus nu trebuie confundată cu actuala echipă Juventus Colentina București, care este fosta echipă Calculatorul București, ce și-a schimbat numele în Juventus în 1993.

Vezi și[modificare | modificare sursă]