Traian Ionescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Trăian Ionescu
Informații generale
Nume complet Trăian Ionescu
Data nașterii 17 iulie 1923(1923-07-17)
Locul nașterii Văleni, Argeș, România
Data decesului 4 octombrie 2006 (83 de ani)
Locul decesului București, România
Post Portar
Cluburi de juniori
Ani Club
1936–1939 TC Târgoviște
Cluburi de seniori*
Ani Club Ap (G)
1939–1941 Sporting Club Pitești
1943–1945 Vulturii Lugoj
1945–1946 Sporting Club Pitești
1946–1949 Juventus București 42 (0)
1949–1951 Steaua București 36 (0)
1952 CA Câmpulung Moldovenesc 11 (0)
Total 89 (0)
Echipa națională
1948–1949 Flag of Romania.svg România 5 (0)
Echipe antrenate
1952 Steaua București (asistent)
1954–1957 Petrolul Ploiești
1959–1968 Dinamo București
1969–1970 Fenerbahçe
1970–1971 Dinamo București
1973–1975 Sportul Studențesc
1975 Olimpia Satu Mare
1977–1978 Jiul Petroșani
1978–1980 Sport Club Bacău
1980–1981 Petrolul Ploiești
1981 Steaua București
1982 Chimia Râmnicu Vâlcea
1983 Marocul olimpic
1984–1985 Olt Scornicești
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului național
† Apariții (Goluri).

Traian Ionescu (n. 17 iulie 1923, comuna Văleni, județul Argeș; d. 4 octombrie 2006, București) a fost un important fobalist și antrenor de fotbal român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Traian Ionescu s-a născut la data de 17 iulie 1923 în comuna Văleni (județul Argeș). Este legitimat ca fotbalist la vârsta de 13 ani la F.C. Târgoviște, jucând pe postul de portar la această echipă până în 1939, după care trece, pe rând, la Sporting Pitești (1939-1941), Vulturii Lugoj (1943-1945), Sporting Pitești (1945-1946), Juventus București (1946-1949), C.C.A. București (1949-1951) și Casa Armatei Câmpulung Moldovenesc (1952-1953).

Ca jucător de fotbal, a câștigat cu echipa C.C.A. București Campionatul Național de fotbal în 1951 și Cupa României (în edițiile 1948-1949, 1950, 1951). A îmbrăcat de cinci ori tricoul cu nr. 1 al Echipei Naționale a României.

Ca antrenor, a depus o rodnică activitate în cadrul clubului Petrolul Ploiești (1954-1957), realizând aici o puternică pepinieră, care a dat fotbalului românesc o serie de jucători valoroși (Sfetcu, Dridea I, Dridea II, Florea, Tabarcea, Badea, G. Marin).

Între anii 1959-1969 a activat, cu unele intermitențe, la conducerea tehnică a echipei Dinamo București, aducându-și o importantă contribuție la obținerea unor performanțe de prestigiu pentru această echipă:

  • titlul de campioană a României (1961/1962, 1962/1963, 1963/1964, 1964/1965)
  • Cupa României la fotbal (1963/1964 și 1967/1968).

El a promnovat în fobalul mare viitori jucători celebri precum Mircea Lucescu, Cornel Dinu, Florea Dumitrache, Ion Pîrcălab, Radu Nunweiller și Constantin Frățilă.

Apoi a lucrat ca antrenor de fotbal în Turcia, unde a câștigat campionatul Turciei cu echipa Fenerbahce Istanbul în sezonul 1969/1970. Revine la Dinamo București, unde activează în sezoanele 1970-1972, contribuind la cucerirea a încă un titlu de campioană națională în ediția 1970/1971.

Lucrează, după aceea, la centrul de fotbal al F.C. Sportul Studențesc (1973-1975), la F.C Olimpia Satu Mare (1976), Jiul Petroșani (1977-1978), Sport Club Bacău (1978-1980), Petrolul Ploiești (1980-1981), Steaua București (1981), Chimia Râmnicu Vâlcea (1982-retur), după care este solicitat pentru un an, în 1983, în Maroc, să pregătească echipa națională de juniori a acestei țări. Revine iarăși în România, unde antrenează echipa FC Olt Scornicești în sezonul 1984/1985, după care se retrage din activitatea fotbalistică.

Traian Ionescu a fost antrenor emerit, fiind considerat unul dintre cei mai valoroși tehnicieni din istoria fotbalului românesc. A încetat din viață la data de 4 octombrie 2006 în orașul București, la vârsta de 83 ani.

Bibiografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Articole biografice