Sari la conținut

Mircea Dridea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mircea Dridea
Informații generale
Nume complet Mircea Dridea
Data nașterii 7 aprilie 1937
Locul nașterii Ploiești, Prahova, România
Post atacant
Informații despre echipă
Echipa actuală -
Cluburi de juniori
Ani Club
1952–1956 Flacăra Ploiești
Cluburi de seniori*
Ani Club Ap (G)
1956-1971 Energia Ploiești 282 (145)
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
1959-1967 România 18 (8)
Echipe antrenate
1974 Petrolul Ploiești
1981-1982 Petrolul Ploiești
1985-1987 Petrolul Ploiești
1988 Dacia Unirea Brăila
1988 Sportul Studențesc
1989 Oțelul
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
# Selecții și goluri la națională până la data de 30 iunie 2006

Mircea Dridea (născut 7 aprilie 1937 la Ploiești) este un fotbalist român retras din activitate, fiind considerat un simbol al Petrolului Ploiești. Ca jucător a rămas fidel acestei echipe timp de 20 de ani (1952-1972), iar alți 15 ani s-a aflat fie la cârma tehnică a formației ploieștene, fie în calitate de președinte al clubului. Altfel spus, Mircea Dridea a fost tot timpul sinonim cu Petrolul[1].

Cariera de jucător

[modificare | modificare sursă]

Mircea Dridea a fost un produs al centrului de copii și juniori al Petrolului Ploiești, căruia i s-a alăturat de la vârsta de 15 ani și unde a avut privilegiul să lucreze cu Traian Ionescu. A aparținut unei generații din care au mai facut parte Constantin Tabarcea, Gheorghe Marin, Gheorghe Florea și Vasile Sfetcu. Această generație avea să ajungă în finala pe țară la juniori din 1955, pierdută contra Științei Cluj. Șansa debutului în prima divizie i-a fost acordată de legendarul antrenor Ilie Oană în data de 29 septembrie 1956, într-un meci din deplasare contra Rapidului încheiat cu scorul de 2-1 pentru ploieșteni. De atunci avea să joace timp de 15 ani, atât cât a durat întreaga sa carieră ca fotbalist, numai sub culorile galben-albastru. Respectiva perioadă se identifică totodată și cu cele mai mari succese din istoria clubului prahovean, mai exact : 3 titluri de campioană în 1958, 1959 și 1966, o cupă a României în 1963 și un loc doi la finele sezonului 1961-1962. Atacant central pur sânge, Mircea Dridea întruchipa perfect calitățile omului de gol prin intuiție, plasament, forță, detentă și un impresionant joc de cap; de asemenea era un bun executant al loviturilor libere peste zid și un excelent om de echipă. Toate aceste aptitudini sunt confirmate de poziționarea sa în primii zece golgeteri all-time ai ligii întâi cu 142 de reușite[2]. Anii de succes petrecuți la Petrolul au fost reprezentativi atât prin tandemul din ofensivă alături de Ion Zaharia la început, iar apoi cu Alexandru Badea, cât și prin meciurile disputate pe plan european unde a bifat 20 de prezențe, trecându-și de 10 ori numele pe lista marcatorilor. Dintre evenimentele memorabile ale carierei putem enumera cele 3 goluri înscrise în victoria echipei ploieștene din finala de cupă a României împotriva Oțelului Galați (la vremea aceea cu denumirea de Siderurgistul) încheiată cu scorul de 6-1[3], precum și reușita din meciul cu Liverpool pe stadionul din Ploiești, terminat 3-1 în favoarea găzarilor ( în tur a fost 2-0 pentru cormorani).

Mircea Dridea a îmbrăcat de 18 ori tricoul echipei naționale pentru care a înscris 8 goluri. A avut un debut fulminant sub comanda aceluiași Ilie Oană, în amicalul cu Polonia de la Varșovia din 30 august 1959 când a marcat toate cele trei goluri ale României victorioasă cu 3-2. S-a retras după "dezastrul de la Zürich"[4], 7-1 cu Elveția, moment ce a însemnat și un schimb de generații pentru națională:

În seara aceea de mai, la Zurich, n-a fost ceva în regulă. Pe teren parcă pluteam, aveam impresia că vin tribunele spre noi, făceam eforturi mari să ne găsim echilibrul fizic și moral, dar nu găseam puterea necesară să ne adunăm. A fost ca un vis urât, din care, când ne-am trezit, am dat ochii cu o realitate și mai tristă. O înfrângere la un scor atât de sever, rămas ca o pată pe palmaresul nostru internațional.[5]

Cariera de antrenor

[modificare | modificare sursă]

Ultimul său meci ca fotbalist l-a susținut în penultima etapă a campionatului 1970-1971 când Petrolul a întâlnit CFR Timișoara pe teren propriu. După retragere avea să rămână în cadrul clubului fiind numit inițial antrenor al echipei de tineret, apoi antrenor secund și în cele din urmă antrenor principal dar numai pentru o scurtă perioadă și anume returul ediției 1973-1974. La sfârșitul acestui sezon formația prahoveană a retrogradat în a doua divizie fapt care a condus la schimbarea sa din funcție. Totuși va cunoaște și zile bune pe banca tehnică a Petrolului, cea mai notabilă performanță rămâne promovarea echipei din eșalonul secund în 1982. Devotamentul față de acest club l-a făcut pe Mircea Dridea să-și ofere ajutorul de nenumărate ori atât ca antrenor cât și în calitate de membru al conducerii administrative. În afară de capitolul Petrolul Ploiești în ceea ce privește anii de antrenorat, a trăit și alte experiențe ca tehnician la echipe precum FCM Progresul Brăila, Sportul Studențesc sau Oțelul Galați în prima divizie, dar fără rezultate remarcabile. În continuare, a rămas prezent pe scena fotbalului românesc, ca observator de arbitrii și vicepreședinte în Comisia de disciplină a Federației Române de Fotbal.

Statistici ale carierei

[modificare | modificare sursă]

Echipa de club

[modificare | modificare sursă]
Sezon Club Țara Liga Meciuri Goluri
1956 Energia Ploiești România 5A 1 0
1957 Energia Ploiești România 3CP 9 4
1957/58 Petrolul Ploiești România 1A 11 4
1958/59 Petrolul Ploiești România 1A 18 14
1959/60 Petrolul Ploiești România 3A 20 8
1960/61 Petrolul Ploiești România 6A 24 21
1961/62 Petrolul Ploiești România 2A 23 22
1962/63 Petrolul Ploiești România 7A 21 12
1963/64 Petrolul Ploiești România 5A 25 12
1964/65 Petrolul Ploiești România 6A 23 13
1965/66 Petrolul Ploiești România 1A 25 11
1966/67 Petrolul Ploiești România 9A 23 10
1967/68 Petrolul Ploiești România 5A 19 6
1968/69 Petrolul Ploiești România 13A 24 5
1969/70 Petrolul Ploiești România 13A - -
1970/71 Petrolul Ploiești România 7A 16 3

Cupele europene

[modificare | modificare sursă]

20 de meciuri - 10 goluri

Echipa națională

[modificare | modificare sursă]
Data Locul de desfășurare Rezultatul Competiția Goluri
30 august 1959 Varșovia Polonia 2 – 3 România Amical 3
8 noiembrie 1959 București România 1 – 0 Bulgaria Turneul Olimpic, calificări
1 mai 1960 Sofia Bulgaria 2 – 1 România Turneul Olimpic, calificări
14 mai 1961 Ankara Turcia 0 – 1 România Amical 1
9 octombrie 1963 Ankara Turcia 0 – 0 România Amical
27 octombrie 1963 București România 2 – 1 Iugoslavia Amical
27 noiembrie 1965 București România 2 – 0 Portugalia Campionatul Mondial, preliminarii
1 iunie 1966 Ludwigshafen R.F. Germania 1 – 0 România Amical
19 iunie 1966 București România 1 – 0 Uruguay Amical
3 iulie 1966 Porto Portugalia 1 – 0 România Amical
21 septembrie 1966 Gera R.D. Germană 2 – 0 România Amical
2 noiembrie 1966 București România 4 – 2 Elveția Campionatul European, preliminarii 1
17 noiembrie 1966 Ploiești România 4 – 3 Polonia Amical
26 noiembrie 1966 Napoli Italia 3 – 1 România Campionatul European, preliminarii
3 decembrie 1966 Nicosia Cipru 1 – 5 România Campionatul European, preliminarii 2
7 decembrie 1966 Yafo Israel 1 – 2 România Amical
22 martie 1967 Paris Franța 1 – 2 România Amical 1
24 mai 1967 Zürich Elveția 7 – 1 România Campionatul European, preliminarii

Este fratele lui Virgil Dridea care a antrenat divizionara secundă Metalul Plopeni în sezonul 2003/04.[6]

  1. ^ Mihai Ionescu, 101 idoli ai gazonului, ed. Economică, București, 2000, p.97
  2. ^ top golgeteri din istoria primei divizii[nefuncțională]. Între timp și-au mai făcut apariția în clasament atacanții Ionel Dănciulescu cu 178 de reușite, respectiv Claudiu Niculescu având 130 de goluri.
  3. ^ 1963-Cupa României
  4. ^ Zürich 1967.
  5. ^ Mihai Ionescu, Confidențe la marginea gazonului, ed. Sport-Turism, București, 1986, p.209.
  6. ^ [1][nefuncțională]
  • Mihai Ionescu: 101 idoli ai gazonului, editura Economică, București, 2000.
  • Mihai Ionescu: Fotbal de la A la Z, editura Sport-Turism, 1988.
  • Mihai Ionescu: Confidențe la marginea gazonului, editura Sport-Turism, 1986

Legături externe

[modificare | modificare sursă]