Ion Marin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Nu confundați cu Marin Ion.
Ion Marin
Ion Marin (conductor).jpg
Ion Marin
Date personale
Născut 8 iulie 1960(1960-07-08)
Bucharest, Romania
Naționalitate Austrian
Cetățenie România
Ocupație Conductor

Ion Marin (născut la 08 iulie 1960) este un dirijor austriac de origine română. El este recunoscut pe plan internațional, atât în operă, cât și în muzica simfonică.

Tinerețe[modificare | modificare sursă]

Născut la București, fiul celebrului dirijor de cor Marin Constantin, fondatorul Corului Madrigal[1], Ion Marin a început să studieze pianul și vioara la vârsta de trei ani. A absolvit Liceul George Enescu[2] în 1979. În 1983 a absolvit în domeniul compoziției la Academia Națională de Muzică din București, unde a studiat cu Tiberiu Olah și Anatol Vieru. Și-a finalizat educația la Salzburg Mozarteum cu Carlo Zecchi și Chiggiana Accademia din Siena, cu Franco Ferrara[3].

Ca urmare a debutului în 1981, a fost numit prim dirijor al Filarmonicii Arad (Transilvania)[4]. El a fondat Orchestra de Cameră a Filarmonicii Transilvania, cu care a făcut turul Franței și Italiei, între 1983 și 1985. Între 1982 și 1985, a condus cele mai multe orchestre din România, precum și orchestre din Cehoslovacia, Republica Democrată Germană și Uniunea Sovietică.

Schimbare radicală[modificare | modificare sursă]

In anul 1986, Ion Marin primește Gottfried von Herder Preis-Stipendium al Universității din Viena[5]. El solicită azil politic în Austria și este condamnat în absență de regimul Ceaușescu. Se întoarce ca dirijor în 2007 în România[6].

Începutul carierei[modificare | modificare sursă]

În anul 1987, Ion Marin, dirijează opera Wozzeck a lui Berg la Opera din Viena[7][8] și este angajat de Claudio Abbado ca dirijor asistent. În februarie 1988, debutează oficial cu „Maria Stuarda” (Gruberova, Baltsa, Araiza) și devine dirijor rezident în cadrul Abbado, ca director muzical.

Pana in anul 1991, dirijează la Opera din Viena un repertoriu extins, de la Mozart, la Alban Berg.

La Viena, colaborează cu unii dintre cei mai mari cântăreți ai lumii: Luciano Pavarotti (Un ballo in maschera), Jose Carreras (Carmen), Thomas Hampson, Gundula Janowitz, Hermann Prey (Le Nozze di Figaro), Ruggero Raimondi, Agnes Baltsa (L'Italiana in Algeri), Hildegard Behrens (Wozzeck), Eva Marton (Elektra), Giuseppe Taddei (L'Elisir d'amore). În 1988, primește cetățenie austriacă prin Decret prezidențial, pentru contribuția specială adusă Republicii Austria.

Activitatea de Operă - Cele mai importante opere[modificare | modificare sursă]

Din 1988, Ion Marin devine dirijor în cele mai importante case de operă din întreaga lume.

Evidențiem următoarele opere: Opera Metropolitană din New York[9] – Ariadne auf Naxos (1993), La Rondine (2013), Semiramide (1992), Flautul Magic (1994); Teatro alla Scala[10] – Manon (2006); Opera de Stat din Bavaria Munchen[11][12] - Werther (2004, 2005), Eugene Onegine (2008); Opera din Paris Bastille – Les Contes d'Hoffmann (1992); Semperoper Dresden – Visul unei nopți de vară (2002); Opera din Zurich– La cenerentola (2007); Deutsche Oper Berlin – Cavalleria/Pagliacci (2005), L'Italiana in Algeri (2003); Opera din San Francisco – La Rondine (2007), Barbiere di Siviglia (1992); Nuovo Piccolo Teatro Milano – Cosi fan tutte (1999); Opera de Stat din Hamburg – Nabucco (2004), Opera din Copenhaga – Billy Budd (2002), The Rake's Progress (2010); Teatro La Fenice - L'Italiana in Algeri (1991), Le Nozze di Figaro (1992).

Dintre cântăreții cu care Ion Marin a dirijat de-a lungul anilor, amintim: Jessye Norman[13], Cecilia Bartoli, Placido Domingo, Angela Gheorghiu, Margaret Price, Renee Fleming, Cheryl Studer, Samuel Ramey, Dimitri Hvorostovsky, Elina Garanca, Jonas Kaufmann, Ruggero Raimondi, Roberto Alagna, Piotr Beczala, Kathleen Battle, Katia Riciarelli, Waltraud Meier, Peter Seiffert.

Producătorii cu care acesta a colaborat includ: Giorgio Strehler, Roman Polanski, David Poutney, Jean Pierre Ponnelle, David Hockney, Elijah Moshinsky, Nicolas Joel, Jerome Savary, Francesca Zambello, Harry Kupfer, Kirill Serebrenikov.

Concerte simfonice - Cele mai importante concerte[modificare | modificare sursă]

Fără a urmări vreodată posturi permanente, în activitatea de dirijor invitat a lui Ion Marin se evidențiază următoarele:

  • Germania: Filarmonica din Berlin (2007, 2010), Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii Bavareze (2000, 2002, 2003, 2004), Gewandhaus Leipzig (1999, 2005), Staatskapelle Dresden (concerte și turnee 1997- 2005), Filarmonica din Munchen (concerte și turnee 2002-2008)[14][15], Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Berlin (concerte și turnee (2001-2008, 2016)[16]. Din 2014, devine dirijor invitat principal al Hamburger Symphoniker[17].

În 2004, a fondat Philharmonic Sinfonietta Berlin[18] cu membri ai Filarmonicii din Berlin, cu care, între 2005 și 2008, a făcut turul Europei, Japoniei și Coreei.

  • Regatul Unit: Orchestra Simfonică din Londra (concerte și turnee 1991-1995, 2006, 2007, 2015)[19], Orchestra Philharmonia (2004, 2005, 2007), Filarmonica din Londra (1998, 2002, 2006), Filarmonica Regală (2012), Orchestra Simfonică din Bournemouth (2014), BBC Scottish (2000-2003).
  • Franța: Orchestre National de France (2004-2008), Philharmonique de Radio France (2009, 2012)[20], Orchestre National d'Ile de France (2004-2015), Philharmonique de Monte Carlo (2002-2012), Orchestre de L'Opera Bastille (1993, 2007).
  • Rusia: Filarmonica din Sankt Petersburg (2013-2016)[21], Orchestra Simfonică de Stat din Svetlanov (2006-2015), Orchestra Opera Bolshoi (2009), Moscow Virtuosi (2007). Între 2004 și 2008 el a fost primul dirijor invitat al Orchestra Filarmonicii Naționale din Rusia.
  • Japonia: Orchestra Simfonică NHK (2009-2012)[22], Orchestra Tokyo Metropolitan (2010, 2013), Filarmonica din Osaka (2010, 2012, 2014), New Japan Philharmonic (2008, 2011).
  • Cehia: Filarmonica Cehă (concerte și turnee 2008–2013)[23], Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Praga (2014).
  • Ungaria: Orchestra Festivalului din Budapesta (2007, 2010)[24], Orchestra Filarmonică din Budapesta (2011-2015).

Apariții la festivaluri între 1993 - 1996 includ: Orchestra din Philadelphia, Filarmonica din Israel, Orchestra dell'Accademia di Santa Cecilia, Orchestre de Paris.

Soliști: Printre artiștii cu care imparte podiumul, se numără "Marta Argerich, Yo-Yo Ma, Frank Peter Zimmermann, Maxim Vengerov, Gidon Kremer, Jean Yves Thibaudet, Hélène Grimaud, Sarah Chang. El a avut privilegiul de a lucra cu minți luminate ale muzici, cum ar fi Isaac Stern, Mstislav Rostropovich și Alexis Weissenberg.

Discografie[modificare | modificare sursă]

Discografia lui Ion Marin[25] i-a adus trei nominalizari la premiile Grammy (1992, 1993, 1994), un Diapason d'Or (1992) și Premiul Echo Klassik (2012)[26].

Album Orchestra Label Year
Max Bruch, Violin Concertos - Guy Braunstein Bamberger Symphoniker Tudor 2013
Marta Argerich: Lugano Concerts Orchestra Svizzera Italiana Deutsche Grammophon 2012
The Waldbühne Box Berliner Philharmoniker[27] Euro Arts 2012
Legacy, David Garrett Filarmonica Royal Decca 2011
Dvorak, Symphony no. 9 Filarmonica Cehă Exton 2011
An evening with Renee Fleming Berliner Philharmoniker[28] EuroArts 2010
Salut – Piotr Beczala Orchestra Radio Munich Orfeo 2008
Rossini, La Cenerentola Bartoli,Widmer, Osborn, Chausson Orchestra Zurich House of Opera 2007
Bruckner, Symphony no.4 BBC Scottish BBC Music 2004
Live from Covent Garden - Angela Gheorghiu Royal Opera Covent Garden Emi 2002
Mahler, Symphony no.4 BBC Scottish BBC Music 2001
Mysterium - Angela Gheorghiu Filarmonica Londra Decca 2001
Joaquin Rodrigo Panorama Orchestra Philarmonia Deutsche Grammophon 2000
Barbara Hendricks – Mozart Orchestra English Chamber Emi 1998
Dmitri Dimitri Hvorostovsky Orchestra Philharmonia Philips 1997
Placido Domingo Duetsy Orchestra Simfonică Londra Deutsche Grammophon 1994
Bel Canto - Dimitri Hvorostovsky Orchestra Philharmonia Philips 1994
Rossini, Semiramide Studer, Ramey, Lopardo,Larmore Orchestra Simfonică Londra Deutsche Grammophon 1994
Donizetti, Lucia di Lamermoor Studer,Domingo,Pons,Ramey Orchestra Simfonică Londra Deutsche Grammophon 1993
Rossini, Il Signor Bruschino Battle, Ramey, Lopardo, Larmore Orchestra English Chamber Deutsche Grammophon 1993
Khatchaturian Flute Concerto - Patrick Gallois Orchestra Philharmonia Deutsche Grammophon 1992
Rossini Heroines - Cecilia Bartoli Teatro La Fenice Decca 1992
Ave Maria – Cheryl Studer Orchestra Simfonică Londra Deutsche Grammophon 1992
Agnes Baltsa sings Rossini Wiener Symphonikery Sony Classical 1991
Ferruccio Furlaneto sings Mozart Wiener Symphonikery Sony Classical 1991

Implicare socială[modificare | modificare sursă]

În 2011, Ion Marin a creat în România Proiectul Cantus Mundi[29][30], o inițiativă de integrare socială bazată pe muzică de cor, cu scopul de a depăși diverse tipuri de discriminare, prin reunirea copiilor din România, bogați și săraci, cu handicap de mișcare, minorități etnice, orbi, copii cu autism și orfani. În 2014, prin hotărâre a Guvernului, Cantus Mundi a devenit un Program Național și a fost implementat în întreaga țară. Acesta își propune să ajungă la peste 250 000 de copii în următorii trei ani. Partea complementară a proiectului, Symphonia Mundi, bazată pe jocuri de grup instrumentale, a fost lansată în 2016.

Viata personală[modificare | modificare sursă]

Ion Marin este căsătorit cu Hrisanta Trebiș-Marin (Doctor), muzicolog și profesor asociat la Universitatea Franklin din Elveția. Împreună au un fiu, Emmanuel Alexis, născut în 1996.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://festivalenescu.ro/en/artist/national-chamber-choir-madrigal-marin-constantin/
  2. ^ http://www.liceul-george-enescu.ro/alumni/
  3. ^ http://www.observatorcultural.ro/articol/un-sunet-pe-care-l-duci-cu-tine-i-interviu-cu-ion-marin/
  4. ^ http://party-arad.ghidularadean.ro/detalii-local/25/filarmonica_de_stat_arad/
  5. ^ http://austria-forum.org/af/AustriaWiki/Herder-Preis
  6. ^ http://www.shalom-magazine.com/pdfs/43/Fr/IONMAR_FR_43.pdf
  7. ^ https://www.rsb-online.de/content/concerts/guest-conductors-15-16/ion-marin/index_eng.html
  8. ^ http://www.tmso.or.jp/e/concert_ticket/detail/profile.php?id=147
  9. ^ http://www.wqxr.org/#!/story/264985-puccinis-emla-rondineem/
  10. ^ http://www.ilgiornale.it/news/sipario-d-argento-manon-che-jon-marin-dirige-scala.html
  11. ^ https://www.staatsoper.de/biographien/detail-seite/marin-ion.html
  12. ^ https://www.staatsoper.de/media/content/PDFs/Besetzungszettel/rsys_24456_47ac2229171d7.pdf
  13. ^ https://www.metopera.org/Season/On-Demand/opera/?upc=811357017319
  14. ^ http://en.romania-muzical.ro/info/arhiva-interviuri/arhiva/2008/20080921.html
  15. ^ http://www.philchor.net/extern/konzerte/dirigenten/marin.html
  16. ^ https://www.rsb-online.de/content/konzerte/gastdirigenten-15-16/index_ger.html
  17. ^ http://hamburgersymphoniker.de/artikel-1019-bereich-_.html
  18. ^ http://www.sac.or.kr/eng/bannerPage.jsp?htmlURL=/eng/lab2005/hannachang/index.html
  19. ^ http://festivalenescu.ro/en/events/2015-festival/london-symphony-orchestra-2/
  20. ^ http://live.philharmoniedeparis.fr/Concert/0992707/4.html
  21. ^ http://old.philharmonia.spb.ru/eng/persa/marin.html
  22. ^ https://www.gcntv.net/portret-dirijorul-ion-marin/
  23. ^ https://www.microsoft.com/fr-ch/store/music/album/ion-marin-czech-philharmonic-orchestra/czech-philharmonic-orchestra-for-japan-the-recordi/8d6kgx09x4
  24. ^ http://bftz.hu/v2/en/history-of-orchestra/
  25. ^ http://www.prestoclassical.co.uk/search.php?searchString=Ion+Marin
  26. ^ http://www.romania-insider.com/romanian-conductor-ion-marin-wins-german-classical-music-award/
  27. ^ http://www.focus.de/kultur/kunst/musik-berliner-philharmoniker-mit-renee-fleming_aid_524388.html
  28. ^ http://www.focus.de/kultur/kunst/musik-berliner-philharmoniker-mit-renee-fleming_aid_524388.html
  29. ^ http://www.marketwatch.com/story/romanian-government-announces-launch-of-cantus-mundi-social-integration-through-music-2014-09-30
  30. ^ http://www.prnewswire.com/news-releases/world-renowned-conductor-inaugurates-cantus-mundi-centre-in-romania-576028051.html

Linkuri externe[modificare | modificare sursă]