Ionel Solomon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ionel Solomon
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Iași, România Modificați la Wikidata
Decedat (86 de ani) Modificați la Wikidata
Boulogne-Billancourt, Franța Modificați la Wikidata
Naționalitate Flag of Romania.svg română
Cetățenie Flag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Religie ortodoxă
Ocupație fizician Modificați la Wikidata
Activitate
Rezidență Franța
Instituție Institutul Politehnic, Paris, Catedra de Stare Solidă,
Alma Mater École polytechnique  Modificați la Wikidata
Doctoranzi 46
Cunoscut pentru RMN și Efecte fotovoltaice
Societăți Academia Franceză de Științe, Societatea Franceză de Fizică
Premii Grand Prix pentru Cercetare în Franța în 1958, Medalia de Argint a CNRS în 1963, premiul Robin al Societății Franceze de Fizică în 1969, Prix HOLWECK (Institute of Physics și S.F.P.) în 1972, premiul Y. Peyches al Academiei Franceze de Știință în 1981
Note
Șef al CNRS, Președinte al Societății de Fizică din Franța în 1973-1974

Ionel Solomon (n. 1929, Iași, România – d. 29 iunie 2015, Boulogne-Billancourt) a fost un fizician româno-francez, membru al Academiei Franceze de Știință, șef de cercetare al CNRS și profesor la Institutul Politehnic (l'E'cole Polytechnique) din Paris.[1]

Cariera în știință[modificare | modificare sursă]

Cercetătorul Ionel Solomon și-a dat doctoratul în știință în 1951 la École Polytechnique din Paris, după care a făcut studii postdoctorale timp de un an de zile în cercetare la Universitatea din Liverpool din Regatul Unit. A continuat studiile postdoctorale la Universitatea Harvard, în SUA, în anii 1955 și 1956, fiind angajat din 1953 în grupul de cercetări de rezonanță magnetică nucleară (RMN) de la Institutul de Energie Atomică de la Saclay (Commissariat Energie Atomique), din Franța.

În anul 1962, Ionel Solomon devine Director al Laboratorului de Fizica Solidului/Stării Solide (Laboratoire de Physique de la Matiére Condensée), de la École Polytechnique din Paris. În același an devine șef de cercetare al CNRS unde continuă pe această poziție până în 1973, când devine Șeful Catedrei de Fizică de la École Polytechnique din Paris. În anii 1973–1974 este ales președinte al Societății Franceze de Fizică. Continuă să predea la École Polytechnique până în anul 1979.

În 1988 este ales pe 22 iunie membru al Instituitului de Fizică al Academiei Franceze de Știință.

Contribuții în știință[modificare | modificare sursă]

Ionel Solomon este recunoscut pe plan mondial de fizicieni pentru contribuțiile sale în domeniile de rezonanță magnetică nucleară (RMN)[2] doi:10.1103/PhysRev.99.559, fizica solidului[3], semiconductori[4][5], și sisteme foltovoltaice[6][7] pentru transformarea energiei solare în energie electrică. Ionel Solomon a dedus ecuațiile de spin nuclear care-i poartă numele și a dezvoltat teoria interacțiilor dipolare magnetice nucleare în solide[2].

Recunoașteri și premii[modificare | modificare sursă]

În 1958 i s-a acordat (împreună cu profesorii Anatole Abragam și J. Combrisson) Marele Premiu pentru Cercetare (Grand Prix de la Recherche, împreună cu A. Abragam și J.Combrisson) în Franța, și în 1963 i s-a acordat Medalia de Argint de către CNRS. În 1969 primește premiul Robin al Societății Franceze de Fizică, 1972 Prix HOLWECK (Institute of Physics și S.F.P.), iar în 1981 i se acordă premiul Y. Peyches al Academiei Franceze de Știință.

Cariera industrială[modificare | modificare sursă]

În anul 1981 fundează ca Director științific compania SOLEMS, iar în 1987 devine președinte al consiliului științific al companiei franco-germane Phototronics pentru producerea de panouri solare fotovoltaice.

Continuă să lucreze din 1988 și în Laboratorul de Fizica Solidului de la AEC din Franța.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.enotes.com/topic/Ionel_Solomon
  2. ^ a b I. Solomon. Relaxation Processes in a system of Two spins. Phys. Rev. 99, 559 (1955)
  3. ^ http://prola.aps.org/abstract/PR/v99/i2/p559_1 Phys. Rev. 99, 559–565 (1955) Relaxation Processes in a System of Two Spins
  4. ^ I. Solomon. "Amorphous Semiconductors", In “Topics in Applied Physics”, Ed. Springer Verlag, Berlin (1979).
  5. ^ I. Solomon, M.P. Schmidt, H. Tran Quoc. Selective low-power plasma decomposition of silane-methane mixtures for the preparation of methylated amorphous silicon. Phys. Rev. B ,38: 9895 (1988)
  6. ^ I. Solomon, B. Drevillon, H. Shirai, N. Layadi. Plasma deposition of microcrystalline silicon: the selective etching model., J. Non-crystalline Solids, 164-166, p. 989 (1993)
  7. ^ K. Rerbal, F. Jomard, J.N. Chazalviel, F. Ozanam, I. Solomon. Visible luminescence of porous amorphous Si(1-x) Cx:H due to selective dissolution of silicon. Appl. Phys. Lett. 83, p. 45 (2003); K. Kerbral, J.N. Chazalviel, F. Ozanam, I. Solomon. Temperature dependence of photoluminescence in amorphous Si1-xCx:H films. Eur. Phys. J., B51, p. 61 (2006

Legături externe[modificare | modificare sursă]