Keith Hitchins

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Keith Hitchins
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Schenectady, SUA[1] Modificați la Wikidata
Decedat (89 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Urbana, Comitatul Champaign, Illinois, SUA[2] Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric Modificați la Wikidata
Activitate
OrganizațieUniversitatea Illinois  Modificați la Wikidata
Logo of the Romanian Academy.png Membru de onoare al Academiei Române
Prezență online

Keith Hitchins (n. ,[1] Schenectady, SUA[1] – d. ,[2] Urbana, Comitatul Champaign, Illinois, SUA[2]) a fost un istoric american, membru de onoare al Academiei Române (din 1991).

Activitate științifică[modificare | modificare sursă]

A venit în România în anul 1961 în urma unui acord bilateral semnat în 1960 de SUA și România privind schimburile culturale. La început se afla în țară pentru stagii de documentare și pentru perfecționarea limbii române, profesorul încercând într-un prim-pas să facă ordine în disputa politică și istorică româno-maghiară referitoare la Transilvania și la problemele dintre diferitele ei comunități și confesiuni.[3]

Acesta a fost urmărit de Securitate până la Revoluția Română din 1989, atribuindu-se numele de cod de urmărit „Eldorado”. Din publicațiile Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității reiese că pe urmele sale a fost trimisă sursa „Brândușa”, nume conspirativ sub care era identificat istoricul clujean Ștefan Pascu. Pe aceeași linie, ce ținea de contraspionaj, informatorul „a fost folosit în scopul contactării diferitelor persoane străine ce au făcut parte din delegațiile unor state apusene venite cu diverse preocupări în țara noastră”.[3]

Prima carte a acestuia, apărută în 1969 la Harvard University Press, s-a intitulat „Rumanian National Movement in Transylvania, 1780-1849”. A mai publicat volumele „The Romanians, 1774-1866” (Oxford University Press, 1996) și „Romania, 1866-1947” (Oxford University Press, 1994).[3]

Alături de Mihai Bărbulescu, Șerban Papacostea, Pompiliu Teodor și Dennis Deletant a publicat o „Istorie a României”, scrisă după 1989.[3]

A publicat la Oxford University Press o istorie a românilor, în două volume. Un al treilea volum despre perioada comunistă a rămas neterminat.[4][5][3] Hitchins a știut 18 limbi străine, care acoperă întreg spațiul Europei Centrale și al Balcanilor până în Caucaz.[4]

A fost profesor de istorie la Universitatea Illinois,[3] cu specialitatea România și Europa de Sud-Est.

Publicații[modificare | modificare sursă]

A întreprins, după 1960, călătorii documentare în România pentru a strânge materialele necesare redactării unor volume precum:

  • The Rumanian National Movement in Transylvania, 1780–1849 (Harvard University Press, 1969)
  • Orthodoxy and Nationality: Andreiu Șaguna and the Rumanians of Transylvania, 1846–1873 (Harvard University Press, 1977; ediția în limba română: Ortodoxie și naționalitate, Editura Univers Enciclopedic, 1995)
  • Studies on Romanian National Consciousness (Nagard, 1983)
  • The Idea of Nation: The Romanians of Transylvania, 1691-1849 (Editura științifică și enciclopedică, 1985)
  • A Nation Discovered: Romanian Intellectuals in Transylvania and the Idea of Nation, 1700–1848 (Editura Enciclopedică, 1999)
  • A Nation Affirmed: The Romanian National Movement in Transylvania, 1860–1914 (Editura Enciclopedică, 1999; ediția în limba română: Afirmarea națiunii: Mișcarea națională românească din Transilvania, 1860–1914, Editura Enciclopedică, 2000)
  • The Identity of Romania (Editura Enciclopedică, 2003)
  • Ion Brătianu: Romania. The Peace Conferences of 1919–23 and Their Aftermath (Haus Publishing, 2011)
  • A Concise History of Romania (Cambridge University Press, 2013; ediția în limba română: Scurtă istorie a României, Editura Polirom, 2015)

A mai scris și o istorie a României moderne în două volume, în țară volumele fiind publicate la Editura Humanitas.[3]

  • The Romanians, 1774–1866 (Oxford University Press, 1996; ediția în limba română: Românii, 1774–1866, Editura Humanitas, 1998, 2004, 2013),
  • Rumania, 1866–1947 (Oxford University Press, 1994; ediția în limba română: România, 1866–1947, Editura Humanitas, 1996, 1998, 2004, 2013)

A pregătit o istorie a Europei de Sud-Est, 1354–1821 și o istorie a Balcanilor în secolul al XX-lea.

Titluri[modificare | modificare sursă]

A fost membru de onoare al Academiei Române (din 1991[6][3]) și doctor honoris causa al universităților din Cluj (1991), Sibiu (1993), Alba Iulia (2001), Târgu Mureș (2005), Timișoara (2008) și Iași (2008). În 2017 a fost decorat cu Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Mare Ofițer.[7]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d A murit istoricul american Keith Hitchins, unul dintre cei mai buni specialiști străini în istoria României 
  2. ^ a b c d Keith Hitchins Death (în engleză) 
  3. ^ a b c d e f g h Iancu, Mariana (). „A murit profesorul american Keith Hitchins, care a venit în România din 1961. A fost urmărit de Securitate până la Revoluţie”. Adevărul. Accesat în . 
  4. ^ a b Keith Hitchins, profesor de istorie: Rusia va continua să încerce să-și extindă influența în Estul Europei, 25 iunie 2013, Sabina Fati, România liberă, accesat la 25 iunie 2013
  5. ^ Keith Hitchins, info-sud-est.ro, 2 noiembrie 2020
  6. ^ „Academia Română - membri de onoare din strainatate”, Academiaromana.ro, accesat în  
  7. ^ Profesorul american Keith Hitchins, decorat de Klaus Iohannis cu Ordinul Național „Pentru Merit”, Adevărul, 1 mai 2017

Legături externe[modificare | modificare sursă]