Constantin Giurescu
| Constantin Giurescu | |||
.jpg) | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | 10 august 1875 Chiojdu, România | ||
| Decedat | 15/28 octombrie 1918, (44 de ani) București, România | ||
| Cauza decesului | cauze naturale (gripa spaniolă)  | ||
| Copii | Constantin C. Giurescu | ||
| Cetățenie |  România | ||
| Ocupație | istoric | ||
| Limbi vorbite | limba română | ||
| Activitate | |||
| Educație | Facultatea de Litere a Universității din București | ||
| Organizație | Universitatea din București | ||
| |||
Modifică date / text  | |||
Constantin Giurescu (n. 10 august 1875, satul Chiojdu, județul Buzău - d. 15/28 octombrie 1918, București) a fost un istoric și conferențiar de istoria modernă a românilor la Facultatea de Litere, Universitatea din București, membru titular al Academiei Române.
Biografia[modificare | modificare sursă]
Constantin Giurescu s-a născut, conform actului de naștere eliberat de primăria comunei[1], pe 10 august 1875 în satul Chiojd, județul Buzău. Clasele primare le-a făcut în satul natal. A urmat Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești. A absolvit „Facultatea de litere” a Universității din București, unde este licențiat în licențiat în filozofie și litere, în iulie 1898. În același an este profesor suplinitor de istorie la Liceul „Unirea" din Focșani, unde a rămâne până în 1902. Între anii 1902 - 1903 este director la liceul "Al. Hâjdeu" din Buzău. A studiat la Viena cursuri de specialitate și a cercetat arhivele „Ministerului de Război” și pe cele ale „Curții" și „Statului". La revenirea în țară a fost transferat în anul 1906, la gimnaziul „Cantemir Vodă” din București. A fost Șef al Serviciului Arhivelor din Ministerul de Externe, 1908, Doctor în litere, București, în 1909, membru corespondent al Academiei Române, în 1909, conferențiar la Facultatea de litere, București, în 1912, membru titular al Academiei Române, în 1914;[2], secretar General al Ministerului de Instrucție, 1918, Rector al Seminarului Normal Superior din București, în 1919, Director al serviciului Arhivelor din Ministerul de Externe, în 1919. Constantin Giurescu a fost căsătorit cu Elena Giurescu și au avut împreună trei copii, Constantin, Elena-Lelia (n. 1910)
Opera[modificare | modificare sursă]
- Contribuțiuni la studiul cronicilor muntene, (1906)
- Contribuțiuni la studiul cronicilor moldovene, (1907)
- Documente și regeste privitoare la Constantin Brâncoveanu (împreună cu N. Dobrescu);, (1907),
- Capitulațiile Moldovei cu Poarta otomană, (1908)
- Oltenia sub austrieci. Documente, (1909)
- O carte despre politica externă a lui Rareș, (1910)
- Tratatul lui Constantin Cantemir cu austriecii, (1913)
- Letopisețul țării Moldovei de la Istratie Dabija până la domnia a doua a lui Antioh Cantemir, (1913)
- Izvoadele lui Tudosie Dubău, Miron Logofăt, și Vasile Demian, (1914)
- Vechimea rumâniei în Țara Românească și legătura lui Mihai Viteazul, (1915)
- Despre rumâni, (1916)
- Letopisetul Tarii Moldovei pana la Aron Voda (1359 - 1595) intocmit dupa Grigore Ureche Vornicul, Istratie Logofatul si altii, de Simion Dascalul (1916)
- Despre boieri, (1920)
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Constantin Marinescu: În amintirea lui Constantin Giurescu: la douăzeci și cinci de ani dela moartea lui (1875-1918), București, 1944
- ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent, Academia Română
Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]
- În amintirea lui Constantin Giurescu: la douăzeci și cinci de ani dela moartea lui (1875-1918), Constantin Marinescu, 1944
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – G
- Dinu C. Giurescu: „Bunicul a murit de gripă spaniolă“, 9 noiembrie 2009, Andrei Crăciun, Mihai Mincan, Adevărul
