Octav Băncilă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Octav Băncilă
Octav Bancila.jpg
Autoportret
Nume la naștere Octav Băncilă
Născut 4 februarie 1872
Botoșani, Regatul României
Decedat 3 aprilie 1944 (72 de ani)
București, România
Naționalitate Flag of Romania.svg român
Domeniu artistic Pictură
Pregătire Școala de Arte Frumoase din Iași
Academia de Arte Frumoase din München
Mișcare artistică realism

Octav Băncilă (n. 4 februarie 1872, Botoșani - d. 3 aprilie 1944, București) a fost un pictor realist român și activist politic de stânga.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A fost fiul lui Vasile Băncilă și al Profirei, născută Neculce, descendentă a cronicarului. Rămas orfan la vîrsta de patru ani, și-a petrecut copilăria în casa surorii mai mari, Sofia, căsătorită la Iași cu Ioan Nădejde, unul dintre fondatorii revistei Contemporanul.

Octav Băncilă a urmat școala primară și două clase la Liceul „Ștefan cel Mare”, după care în 1887, s-a înscris la „Școala de Arte Frumoase” din Iași. Anii de studii la această școală, unde i-a avut profesori pe Gheorghe Panaiteanu-Bardasare și C.D. Stahi, i-au dat posibilitatea să-și însușească o serioasă pregătire profesională. Între 18941898, și-a continuat studiile la „Academia de Arte Frumoase” din München. În Germania a avut ocazia să lucreze în atelierele pictorilor Haschbe și Lenbach, realizînd și expoziții personale cu lucrările create în acea perioadă. Apoi se duce în Italia, unde studiază operele lăsate de Renașterea italiană.

Afiș electoral cu lista de candidați ai Partidului Socialist pentru alegerile legislative din 1920, listă condusă de Leon Ghelerter și din care mai făceau parte Gheorghe Grigorovici și pictorul Octav Băncilă.

Întors la Iași, Octav Băncilă s-a afirmat cu toată vigoarea talentului său în primele decenii ale secolului al XX-lea, într-o epocă de puternice frământări sociale. Și-a închinat cei mai avântați ani din viață – mai ales între 19051916 – cauzei muncitorimii și țărănimii. În numeroase lucrări, ca Muncitorul (1911), Grevistul, Întrunire (1914), Pax (1915), el a zugrăvit chipul muncitorului. De asemenea, el a consacrat temei țărănești numeroase tablouri. Răscoalele din 1907 i-au inspirat 15 lucrări, dintre care amintim: Înainte de 1907, 1907, Execuția, Recunoașterea, Înmormîntarea, După răscoale, Historia. A înfățișat și alte laturi ale vieții țăranilor, legate de munca și de momentele de repaos în mijlocul naturii, dar opera sa cuprinde și portrete, peisaje, flori și naturi statice.

Octav Băncilă a fost profesor de desen și caligrafie la Școala Normală „Vasile Lupu” (1901) și la Gimnaziul „Ștefan cel Mare”, iar în perioada 1916-1937 a fost numit profesor la „Școala de Belle Arte” din Iași. În perioada 1908-1935 și-a prezentat lucrările în cadrul unor expoziții deschise la Iași și București, singur sau alături de alți mari artiști ai vremii, Gheorghe Petrașcu, Jean Alexandru Steriadi, Paul Verona, Ion Mateescu. În anul 1942 a participat la expoziția colectivă a Salonului Moldovei, unde a primit Premiul Național.[1][2]

In memoriam[modificare | modificare sursă]

Liceul de artă din Iași poartă numele de Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” si Scoala Gimnaziala „Octav Băncilă” Corni, judetul Botosani.

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ [1]
  2. ^ [2]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Articole biografice