Epitet

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Epitetul (din greacă — ἐπίθετον (epitheton) și latinăepitheton; are sensul care e pus lângă, adăugat) este un cuvânt descriptiv sau frază cu funcție expresivă, care determină un substantiv sau un verb. El exprimă o însușire deosebită a unui obiect, prezentându-l într-o lumină nouă, aparte.

Partea de vorbire sau de frază care determină, în lucrurile sau acțiunile exprimate printr-un substantiv sau verb, însușirile lor estetice, adică acelea care pun în lumină felul cum le vede sau le simte scriitorul și care au un răsunet în fantezia și sensibilitatea cititorului” (Tudor Vianu).

În funcție de termenii din care este alcătuit, epitetul poate fi simplu, dublu sau triplu. Epitetele care se folosesc de o culoare se numesc „cromatice”.

Exemplu din povestirea Pădurea Petrișorului de Mihail Sadoveanu: „...în vârful căruia săgeta spre cer un brad vechi, care vestea cel întâi, printr-un șuiet adânc, sosirea vânturilor”.

Epitetul care exprima o însușire umană și are la bază o personificare se numește epitet personificator. Poate descrie un tablou din natură transfiguarat prin contemplarea sentimentelor autorului.

Vezi și[modificare | modificare sursă]